Surfing de sărbători

„Lumina naşterii Mîntuitorului să pogoare în sufletele voastre, să vă inunde cu evlavie viaţa, Dumnezeu să sădească în inimile voastre sămînţa speranţei şi să vă împărtăşiţi din izvorul iubirii creştine!“ Cunoaşteţi, nu se poate să nu fi primit zeci de astfel de urări copleşitoare! Altele sînt mai „filozofice“, ca de pildă: „Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea din suflet, iar căldura din inimă! Vă doresc să aveţi parte de toate, alături de familie şi cei dragi!“. Sau: „Pentru că viaţa este o piesă de teatru minunată, să vă jucaţi rolul cu înţelepciune şi să aveţi un 2010 cu sănătate, realizări şi iubire!“. Unele sînt simple şi la obiect, ca de pildă steluţele UE înconjurînd un „La mulţi ani 2010!“. Altele sînt de-a dreptul „complexe“: „Un nou an 2010, care să vă aducă: constanţă prin forţa echilibrului în acţiuni, primordialitatea ca factor de permanenţă a înnobilării spiritului, sănătate ca vector menit să genereze în stabilitate perpetuă belşugul, armonie ca liant al relaţiilor interumane şi fericire ca stabilitate aducătoare de binefacere!“. Curat sinergia faptelor!... Şi lista ar putea continua mult şi bine, după cum am văzut cu toţii în aceste zile. Ce au însă în comun toate aceste urări? Desigur, toate sînt electronice (anul acesta am mai primit doar trei cărţi poştale!). De asemenea, toate au un stil care ar merita o analiză filologică detaliată. Dar cel mai important lucru este că, de fapt, ele nu ţi se adresează ţie! Toate – sau aproape toate – sînt rezultatul unui click care face transferul de pe o listă generică de mesaje spre o listă generală de adresanţi. A, uite, Ionescu ce-o mai fi făcînd? Hai să-i trimit şi lui un mesaj! – şi click, Ionescu primeşte o urare. Aceeaşi ca şi ceilalţi din memoria mobilului sau a calculatorului. Ionescu devine astfel un click printre altele, beneficiind şi el de „izvorul iubirii creştine“ sau de „sănătate ca vector“ a nu mai ştiu ce. Se cheamă însă că te-ai gîndit la el! Dar oare cu adevărat la „el“?... În amonte, asta se cheamă externalizare. Sărbătorile, cu unitatea lor clasică de spaţiu, timp şi acţiune centrată pe familie, s-au descompus în „servicii“ specializate îndeplinite la cerere de către experţi străini. Poţi să-ţi comanzi cadourile online, poţi să-ţi închiriezi un Moş Crăciun şi, iată, poţi chiar să-ţi alegi sentimente festive potrivite dintr-un meniu à la carte oferit de firme specializate. Mai departe, asta înseamnă surfing. Fiecare dintre noi, fiecare dintre ei, expeditori şi andrisanţi, sîntem puncte pe traseul unei memorii electronice care ne conectează între noi ca tot atîtea puncte distincte, şi nu ca tot atîtea persoane diferite. Grupurile (de rude, de prieteni) se metamorfozează în sau sînt înlocuite astfel de reţele, care nivelează totul în propensiunea lor orizontală. Sîntem tot mai mulţi cei care primim de la tot mai mulţi urări şi mesaje de sărbători, din toate colţurile lumii şi ale memoriei. Ceea ce pierdem în intensitate cîştigăm astfel în extensiune: este idealul „barbarilor“, idealul „omului orizontal“ despre care vorbeşte Alessandro Baricco. Ce vremuri! – ar putea exclama unii. Desigur, schimbările sînt profunde şi derutante, chiar şi în acest caz minor. Dar, ca de obicei, lucrurile trebuie aşezate în perspectiva lor istorică şi comparativă, pentru a putea fi înţelese adecvat. Este ceea ce făcea Claude Lévi-Strauss în urmă cu peste jumătate de secol mergînd pe urmele urărilor şi cadourilor de Anul Nou, răspîndite în toată lumea de cînd e lumea. Repertoriul de „trivialităţi“ şi curiozităţi era vast şi în acea vreme. Concluzia antropologului francez era însă mai degrabă una admirativă: „să nu ironizăm deci acest mare bîlci anual în care florile, bomboanele, cravatele şi cărţile poştale nu fac decît să treacă din mînă în mînă; căci, cu această ocazie şi prin aceste mijloace umile, întreaga societate ia conştiinţă de natura sa: reciprocitatea“. Să nu-mi spuneţi că nu aţi răspuns majorităţii felicitărilor primite de sărbători, simţindu-vă astfel membrii anonimi ai unei comunităţi în expansiune!