Sub cascadă

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Deşi accept insistenta banalitate ca niciodată să nu spui niciodată,

nu mă pot reţine să afirm, cu toată dîrzenia de care mai sînt capabil în articularea cuvintelor,

că niciodată, în ţara asta,

oamenii nu s-au înjurat cu atîta intensitate, dezinvoltură şi violenţă, ca azi,

oriunde s-ar găsi, în piaţă, în berărie, în farmacie, în lift, în bloc şi pe blog, în Parlament şi, desigur, la Televiziune.

Sînt la cîteva zile distanţă de teleurletele unui europarlamentar român la adresa unui arbitru de fotbal, tot român, care nu acordase un penalty în favoarea echipei în care „bagă banii“ potentatul acela, care ne reprezintă la Strasbourg. Din „nenorocitule!“ – ca bun început – pînă la „jigodie“ şi „ticălos“, trecînd şi prin „trădător de neam“, culminînd cu „papagalule“ (ceea ce dezechilibra spre pitoresc), sărmanul moderator nu l-a putut domoli, nicicum întrerupe. Oricum, conform unei mai vechi înţelegeri, „dacă vă amendează pentru mine, plătesc eu!“. Era acelaşi care, cu cîţiva ani înainte, s-a teleporcăit memorabil şi fără consecinţe cu un alt destrăbălat, unul spunîndu-i celuilalt: „oligofren“, primind în replică: „eşti o zdreanţă“, amîndoi convenind, peste un timp, că s-au certat, dar nu s-au înjurat... Dacă i-ai fi făcut în scris de „mitocani“ sau, mai subţire, de „proprietari fără proprietatea cuvintelor“, ţi-ar fi răspuns că-i doare-n şapcă. Curios, nici unul, nici altul nu s-au făcut de mahalagii, căci – şi asta e semnificativ – mahalagiu nu mai e o vorbă grea, nu face rating, poate că nici suficient de umilitoare. Se preferă – pentru a ocoli orice eventuală culpă – a numi torentul de măscări „pamflet“.

Dacă e pamflet, poţi zice ce vrei şi nu-ţi face nimeni nimic, fiindcă e gen literar, „bă, boule!“: se porneşte de la „bă“ – niciodată nu a fost o asemenea invazie de „bă“ – şi se pamfletizează fără mare efort, cu indiscutabilă naturaleţe, pînă la:

jeg, javră, jigodie, mizerie, căzut în cap, gunoi, maimuţoi (cu breton!), găozar,

cea mai tare, după gustul auzului meu, fiind „mortăciune imorală“.

Sîntem pamfletari şi nimeni nu ne poate lua libertatea de a înjura cît mai trivial. Nici nu mai există trivialitate. A înjura uşure – cum se zicea, frumos, pe vremuri – „e o poezie, bă!“, adică un c...t, şi nu te poţi face aşa, de rahat, făcîndu-l pe unul doar de „măgar“, de pildă. E prea puţin, e prea moale, e desuet, „mă-nţelegi, da?“. Există, în paralel cu „bă“, cu „mă“, o abundenţă, în plină frază, de autointerogaţii, de „da“-uri, care dau avînt porcăriilor, după cum se observă şi o obsesivă întrebare finală: „mă înţelegi?“, ca şi cum bădăranul e cuprins de un fior problematic. Asta e zguduitor de nostim.

În general, şi aici, în domeniul injuriilor, se manifestă un fenomen postmodern, de devalorizare a vechilor clişee: „nesimţit“, „neruşinat“, chiar „cretin“ sînt schematice, ai zice că nu mai au haz, vin dintr-un timp cînd, dacă-i ziceai cuiva că e prost, trebuia să-ţi ceri scuze; pe cale de dispariţie sînt „nerod“, „nătîng“, „bleg“; atît de cuprinzătorul „stupid“ nu se mai aude, e prea intelectual, probabil, sau prea elegant. Pe vremuri, o vorbă grea era să-l faci pe un semen de „încuiat“; şi mai grea, desigur, era aceea de „turnător“, care cerea să fie pronunţată mai în şoaptă şi, în caz extrem, să fie înlocuită printr-un gest a două degete spre umăr. Tatăl meu, cînd era violent lingvistic cu mine, mă făcea de „haidamac“; mie nu-mi vine să le zic acestor pamfletari – proliferînd zilnic, de sus în jos şi invers, în cantităţi de masă critică, fără de autocritică – „haidamaci“; mă gîndesc că le-ar suna ca un barbarism.

Ceea ce mă... (verb autocenzurat) este cvasitotala indiferenţă a celor care stăm şi asistăm la aceste cascade de murdării, rostogolite telezi şi telenoapte, fără semn de curmare (jos jocurile de cuvinte în problemele grave!). Nu se întrevede, acum, înainte de „locale“, vreo acţiune de salubrizare a vocabularului public. Dimpotrivă. „Murdăria e pedepsită cu bătaie“, scria pe toate zidurile copilăriei noastre; nu mai e cazul, azi ar fi îndemn la violenţă, mă-nţelegi?

Sînt însă unii – ca mine, de pildă – care mai caută, cartezian, cauzele; am întîlnit un indignat mai aprig decît mine, cu care am stat de vorbă, la o bere, ca în desenele lui Ion Barbu:

– Cauzele? Mă p... pe ele de cauze! E îngrozitor, mă! 

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.