Specialiștii

Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Branduirea optimismului jpeg

Ştiam, într-un fel, că aceasta este reprezentarea generală, dar acum am aflat-o direct, explicit şi tranşant, de la un jurnalist cît se poate de respectabil: e vina specialiştilor dacă nu apar în media. De ce? Simplu: „Nu e treaba noastră să le facem publicitate, trebuie să-şi facă singuri!“ – mi-a explicat jurnalistul cu pricina. „N-au decît să ne caute ei pe noi“ – a încheiat el, cu aerul că mi-a împărtăşit o evidenţă pe care doar un naiv ca mine ar putea să nu o ştie. Aerul său de suficienţă şi condescendenţa aproape explicită faţă de milogii ăştia de „specialişti“ care nu visează decît să devină vedete, dar nu ştiu cum să procedeze, m-a cam scos din sărite, trebuie să recunosc. Păi, măi Gigel, dar de ce crezi tu că un specialist ar trebui să-ţi facă ţie curte, ca să-l laşi să spună două vorbe într-un ziar sau pe un post? În primul rînd că un specialist, pe care îl frecaţi voi cu tot felul de întrebări idioate, nu este niciodată plătit – ba chiar aveţi impresia că îi faceţi un asemenea favor, încît parcă vă aşteptaţi să vină şi cu flori de-acasă. 

Mai important însă este faptul că, pentru un specialist, prestaţiile astea media nu se pun, nu contează de nici un fel, nici la CV, nici ca imagine academică, nici ca promovare, nimic. Ba dimpotrivă, după cîteva apariţii în care îşi dă cu părerea despre te miri ce, un specialist va fi totdeauna privit cu un început de reţinere de către ceilalţi specialişti. Da, bineînţeles, şi specialiştii trebuie să-şi facă un fel de publicitate, dar în lumea în care îşi cîştigă existenţa, în lumea de unde le vin şi prestigiul, şi cariera, şi banii, nu în media, de unde se pot alege doar cu un „v-am văzut la televizor“, de la vînzătoarea din colţ. Asta e tot ce vedeţi voi în contribuţia unui specialist, că vrea să ajungă pe sticlă fără să-şi pună şi el nişte silicoane ?  

După ce m-am răcorit spunîndu-i (în gînd...) toate astea şi multe altele care nu pot fi aşternute pe hîrtie, am mormăit un mda ambiguu şi am plecat. Pe drumul spre casă m-am tot gîndit însă la această relaţie perversă dintre specialişti, oricare ar fi ei, şi media din ţara noastră. 

Ori de cîte ori vine vorba despre acest subiect, îmi aduc aminte de sentinţa dată de un reporter de la BBC în urmă cu mulţi ani: diferenţa dintre voi şi noi nu este comercializarea, tabloidizarea etc. (aşa cum mă văitasem eu), ci următorul fapt: noi avem cîte o listă cu specialişti pe fiecare subiect posibil; la unii s-ar putea să nu apelăm niciodată, pe alţii s-ar putea să-i chemăm şi de cîteva ori într-o lună, dacă subiectul pe care sînt specialişti este de actualitate; voi însă aveţi o singură listă şi, indiferent despre ce este vorba, apelaţi la aceiaşi oameni. Ăştia nu au cum să mai fie specialişti şi nimeni nu o să mai respecte ceea ce spun! Simplu şi clar ca orice lucru elementar... 

Într-adevăr, media din România sînt populate cu angajaţii acestei „liste unice“ de personaje publice care, folosite la orice – şi băgîndu-se în orice –, sfîrşesc rapid prin a nu mai fi buni de nimic. Prin aceasta se compromite astfel din start ideea însăşi de „specialist“, de expert pe ceva anume, care dă din umeri la 99% dintre întrebări, dar cînd vine vorba de cele 1% din domeniul său, ar fi bine să caşti urechile la ceea ce spune.  Mai este însă un alt nivel de „specialist“, acel specialist de serviciu, care nu este vedetă, care nu apare în prime time, care nu ţine o emisiune, dar la care jurnaliştii recurg sporadic pentru a pigmenta puţintel propriile lor emisiuni sau articole. Dumneavoastră, ca specialist, ce părere aveţi despre...? – sună invariabil întrebările jurnalistului. După care, două, trei fraze din ce răspunde specialistul sînt inserate în material cu menţiunea „specialistul X este de părere că...“. De regulă, sînt alese doar acele cuvinte care se potrivesc cu propriile convingeri ale jurnalistului. Iar cînd nu se întîmplă aşa, „părerea specialistului“ este de o platitudine înduioşătoare. Aceasta este regula jocului: trebuie să apară şi „specialistul“, pentru a da greutate şi credibilitate jurnalistului, dar el trebuie să rămînă cît mai subţirel, pentru a nu plictisi publicul cu chestiuni complicate. Ideea de specialist este compromisă astfel din nou, la un nivel mai user friendly, de data asta. Rostul acestor „specialişti“ (cînd sînt de bună-credinţă) devine astfel acela de a spune evidenţe de genul regele e în fundu’ gol, truisme, banalităţi, lucruri simple, care însă, fără ei, se pare că nu ar ajunge la urechile ascultătorilor. Sînt specialiştii în platitudini utile.  

Dar chiar sînt ele utile? Nu cumva întreţinîndu-le ca pe o dovadă de profesionalism, media omoară în faşă orice aspiraţie de profesionalitate? Nu cumva specialiştii, care se complac în astfel de răspunsuri de şuetă mai mult sau mai puţin intelectuală, întreţin, la rîndul lor, imaginea unei cunoaşteri neproblematice, fără dureri de cap, care are ca singur merit faptul că e pe înţelesul tuturor? 

Textul de faţă poate fi o ilustrare a acestui fapt. Problema este mult mai gravă decît este ea înfăţişată în cele de faţă, dar o comentez uşurel, după regula jocului cu care m-am obişnuit şi eu, astfel încît să incit pe cît mai mulţi, dar să nu cadă greu nimănui. Oare am devenit şi eu un „specialist în platitudini utile“?... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte a sa este Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.