Slow Science

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Zilele trecute am primit pe canalele ubicue ale Internetului un „manifest slow science“, cu o listă aferentă de susţinători. Bineînţeles că m-am grăbit să semnez şi eu. După care am luat-o mai încet şi am început să mă gîndesc la toată povestea.

Iată că şi ştiinţa – sau, mai general, cunoaşterea – intră în familia a ceea ce unii numesc deja the global slow movement. Sugestii în acest sens au fost însă mai de mult: Eugene Garfield, de pildă, opunea deja în 1990 – în prestigioasa revistă The Scientist – fast science şi slow science. Dar lucrurile nu erau coapte încă pentru aşa ceva. De-abia în ultimii ani această „mişcare“ a început să ia avînt. Nemţii, temeinici ca de obicei, au înfiinţat o „Academie Slow Science“ şi au editat un manifest la Berlin, care a făcut oarecare valuri. Cel pe care tocmai l-am semnat, mai recent, este pe French connection.

Prima tentaţie este aceea de a încadra aceste deziderate într-un înţelept take it easy – mai orientalul yavaş yavaş sau alintătorul cătinel neaoş – şi/sau de a-l înscrie în din ce în ce mai trendy-ul downshifting mic-burghez. Într-adevăr, nu ştiu de ce un savant încruntat, cu un ochi pe ceas şi altul pe CV, ar trebui să fie mai deştept şi mai eficient decît unul care îşi doreşte să lucreze şi douăsprezece ore pe zi, dar în linişte, în ritmul său! Graba strică treaba, se zicea în bătrîni. Contraargumentele se referă, în principal, la responsabilitatea socială a ştiinţei de a oferi cît mai repede soluţii la problemele cele mai stringente şi riscul îndoielnic al oamenilor de ştiinţă de a-şi rata cariera prin această opţiune de „încetinire“. Şi ar mai fi, bineînţeles, bănuiala fast thinking de stîngism, altermondialism şi alte iredentisme anti-globalizare.

Dar, evident, lucrurile nu se opresc aici. Slow science este, de fapt, doar un logo, o etichetă convenabilă (şi rezonabil de comercială) pentru a spune mult mai mult. Critica vizează, în fond, această specie prolifică de tylorism – sau stahanovism, cum preferaţi... – academic, un soi de Timpurile moderne în cunoaştere, fără un Chaplin care să le ironizeze. Ceea ce este pus sub semnul întrebării este mitul productivităţii suverane, preluat din economie şi impus cunoaşterii, pervertind însăşi natura acesteia – şi, pe termen mai lung, chiar şi „productivitatea“ sa reală.

Productivitatea suverană este, bineînţeles, una raţională, adică una care poate şi trebuie să fie raţionalizată. Iar pentru aceasta, totul trebuie să fie măsurat pentru a i se evalua cît mai precis şi previzibil posibil eficienţa şi impactul. Aşa a luat naştere cultura auditului, despre care vorbesc tot mai mulţi cercetători din ştiinţele sociale. Totul trebuie să fie „auditat“ şi cu toţii sîntem supuşi fără încetare „auditării“, sub varii forme şi motive. „Accelerarea“ activităţii academice nu vine astfel atît din mărirea numărului de idei pe unitatea de timp, cît din încărcătura suplimentară şi în continuă accelerare a constrîngerilor de audit. Această îndoielnică „accelerare“ este cea incriminată de adepţii „slow science“. Nu „viteza“ per se a ştiinţei este problema, raţiunile sînt sistemice – constata o jurnalistă americană.

Adică vreţi să evitaţi controlul social şi să vă vedeţi nestingheriţi de bîzdîcurile voastre cel mai adesea inutile? – ar putea să întrebe un spirit vigilent. Ei bine nu, nu despre asta e vorba! Ceea ce ne irită tot mai mult pe (unii dintre) noi, auditaţii, este faptul în sine că gîndirea şi vocaţia nu pot fi auditate decît siluit. Şi apoi, concret, ne irită modul în care se face totuşi această auditare. În varianta sa inocentă, ea se prezintă aşa: „Editorii jurnalelor ştiinţifice ar trebui să cuantifice cît de credibile consideră ei că sînt rezultatele cercetărilor respective pe baza unui număr de variabile care ar putea include încredere statistică, indicatori ai reputaţiei cercetătorului precum şi un factor de risc al fiecărui domeniu ştiinţific (de exemplu, rezultatele astronomiei sînt probabil mai de încredere decît cele ale psihologiei)“. Este părerea sinceră şi de bună-credinţă a unui forumist american, depăşit însă de realitatea curentă din lumea academică actuală. Altfel spus, pe lîngă cuantificarea a tot ce mişcă şi auditul curent, ştiinţele exacte care, statistic vorbind, sînt mai exacte decît cele ne-exacte, ar trebui să fie finanţate mai mult, în timp ce celelalte ar trebui să fie auditate suplimentar şi profilactic. Este raţional şi în interesul contribuabilului. Cultura auditului devine astfel şi o cultură a neîncrederii, animată de o presupoziţie de vinovăţie a cercetătorilor/profesorilor, bănuiţi a priori de chiul social – sau chiul pur şi simplu. Manageri tineri şi vigilenţi trebuie să stea deci permanent cu joarda auditului în spatele fiecărui individ bănuit că vrea să gîndească de capul lui.

Şi mai este ceva. Orice prohibiţie şi orice alt control social exagerat creează atît habotnicii, cît şi evazioniştii săi. Ca pe vremea comunismului, cînd cîte un prim-secretar de comună promitea recolte la hectar mai mari decît cele impuse de Partid, cîte un reprezentant zelos al unei ramuri academice supralicitează astăzi criteriile de calitate ce urmează să reglementeze activităţile în domeniul său. Pe de altă parte, diverşi „mici întreprinzători“ imaginează diverse şmecherii academice de supravieţuire. Despre una dintre ele tocmai ce a scris Constanţa Vintilă-Ghiţulescu: revista Metalurgia, avînd şi ISI în dotare. Un articol mic, de cinci pagini, ca să ajungă la toată lumea (domeniul nu contează), şi auditul academic te va declara eligibil pentru proiecte academice la care altminteri s-ar putea să nu ai acces, chiar dacă ai cinci cărţi publicate la edituri serioase.

Mai încet deci cu pianul pe scări, cum se spunea (nu ştiu de ce) în tinereţea mea!... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010. 
 

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.