Sfîrșitul jocului

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Gata, promit, este ultima dată cînd mai scriu despre învăţămînt! Nu doar pentru că, vorba aia, îmi scade dramatic ratingul şi risc să-mi pierd şi ultimul cititor, ci în primul rînd deoarece nu mai e nimic de spus. End of the game! Cum, necum, mai toate universităţile şi-au văzut sacii în căruţă, cele mari joacă în continuare în liga A, cele mici sînt prea mici pentru a avea pretenţii, iar cele din grupa B tac chitic de frica retrogradării. Cu lege sau fărădelege, ne-am descurcat şi de data asta, că oameni sîntem! Pe acest „du-i, Doamne, la Ploieşti!“ a şi mizat, de fapt, breasla academică, reproducînd vechea strategie a capului plecat şi pe aceea, încă vie în amintirea multora, a PCR (pile, cunoştinţe, relaţii). Cele cîteva glasuri supărate s-au pierdut în foşnetul aranjamentelor subterane şi iată-ne ajunşi cu toţii la liman: începe noul an universitar. Cînd un coleg de facultate a povestit altui coleg din Belgia peripeţiile prin care trecem şi de ce nu puteam demara masterul comun, acesta a dat din cap înţelegător: Mda, deci sînteţi în grevă... Care grevă, monşer? Învăţămîntul românesc nu e în stare de greve, poate cel mult salariale – şi asta doar în zilele de leafă. 

Ca să nu existe neînţelegeri: micul departament pe care îl conduc a ieşit pe locul întîi pe ţară atunci cînd s-a încheiat oficial evaluarea. Că pe urmă a fost torpilat colegial şi a mai luat apă, coborînd ba pe patru, ba pe doi, ce mai contează, sîntem în liga fruntaşă, ne-am trezit şi noi cu sacii în căruţă. Nu avem deci a ne plînge şi nu avem nici frustrări, nici revendicări de exprimat. Şi totuşi, chiar dacă am fi primit premiul întîi cu coroniţă, aş fi rămas cu acelaşi gust amar: după ce criterii am devenit premianţi, care este sistemul de valori care stă la baza acestei ierarhizări naţionale? 

Or, despre asta este vorba, şi nu doar despre o lege sau alta, mai bună sau mai proastă: care sînt şi cum sînt promovate valorile acestei societăţi? Nu mă interesează atît dacă sînt declarat bun sau prost, cît care sînt criteriile după care sînt clasificat astfel, care sînt principiile care departajează valoarea de impostură, în societatea în care trăiesc. Şi acest lucru nu mă interesează doar pe mine, nu doar cadrele didactice, ci pe noi toţi, ca societate. 

Ca să fim oneşti, trebuie să recunoaştem că aşa a şi pornit, pentru mulţi, această lege: trebuie curăţat învăţămîntul de „baronii“ săi şi de impostura lor şi a clanurilor acestora, trebuie ca valoarea să devină din nou singurul criteriu. Aveau dreptate şi mulţi au crezut – şi mai cred încă – sincer în acest demers. Nu pot să uit, astfel, acel preşedinte de consiliu judeţean care, vrînd să devină profesor, a fost iritat cînd i s-au cerut cărţi publicate şi, peste o lună, a venit cu zece volume de autor, le-a trîntit pe masa comisiei şi a devenit astfel cadru didactic. Nu pot să uit uimirea unui coleg, decan la o prestigioasă universitate, cînd a priceput că ţinem toate cursurile de master, şi nu, aşa cum erau ei obişnuiţi, doar cîteva „pachete intensive“ la sfîrşit de săptămînă. Nu pot să uit cazurile de plagiat pe care le ştiu personal, inepţiile suficiente pe care le-am auzit în aule cu pretenţii, şi cîte şi mai cîte. Generaţia mea pusese mîna pe putere şi în acest domeniu şi nu avea de gînd să renunţe la plăcerile ei, licite sau ilicite. Această stare de fapt trebuia curmată! 

Ceea ce a urmat nu a dus însă la împlinirea acestor nobile idealuri. „Curăţarea“ sistemului s-a transformat în vînătoare de vrăjitoare şi banală luptă de putere. „Baronii“ au întors rapid armele, au fost printre primii care au susţinut, oportunist, noul trend şi s-au „scos“ şi de data asta – că doar nu degeaba erau ei ditamai „baronii“. În bună tradiţie parlamentară, unii dintre ei au trebuit să facă „ciocul mic“, ce-i drept, dar principalele victime au fost, deocamdată, acei cîţiva bătrîni profesori care şi-au văzut tot timpul de treabă şi care nu s-au agitat, fiind convinşi de valoarea şi buna lor credinţă. 

Victime colaterale, veţi spune, nu poţi face omletă fără să spargi ouăle. Fie, să vedem atunci cum arată noua „omletă“. Altfel spus, echipele au fost clasificate, se află la linia de start, să vedem după ce reguli jucăm. 

Unu. Aceste reguli nu sînt transparente. Noi, prostimea, încă nu ştim, de pildă, „grila“ de clasificare după care ne-au evaluat ei, puterea. Regulile sînt deci, cel puţin în parte, discreţionare – juriştii ar adăuga că sînt şi neconstituţionale. Cum sînt asigurate atunci „competiţia“ şi „valoarea“? 

Doi. Aceste reguli nu sînt coerente. Nu poţi, de pildă, să trimiţi acasă (de-a valma) „vechea gardă“ şi să blochezi în acelaşi timp accesul la posturi al noii generaţii. După cum nu poţi să obligi economic facultăţile (prin finanţarea studenţilor echivalenţi existenţi) să nu piardă nici un student pe parcurs şi, în acelaşi timp, să fie mult mai selective şi mai performante. 

Trei. Criteriile după care se stabilesc cîştigătorii (adică valoarea) acordă victoria managerilor de pe banca tehnică, nu jucătorilor. Un curs bun nu apare nicăieri în grila actuală, iar angajarea unui Premiu Nobel ar fi o eroare managerială, cel puţin pe termen scurt, căci îţi aduce mai puţine puncte decît un doctorand al propriei universităţi. Pe de altă parte, un articol ISI a devenit un gadget care asigură victoria la puncte a unei întregi facultăţi. 

Patru. În sfîrşit, jocul în sine se mută de pe teren în culise, adică din sala de curs la calculatorul managerilor de proiect. Competenţa principală a acestora (uneori şi singura) constă în stăpînirea „birocratezei“, cum spune un coleg, un dialect performant în care excelează cu adevărat şi care le dă acces la resurse şi reţele. Deveniţi stăpîni ai limbajului, aceştia se pregătesc să fie şi noii stăpîni ai învăţămîntului, confirmînd astfel încă o dată intuiţia genială a lui Orwell că Puterea trece prin controlul limbajului. Restul (adică nimic altceva decît învăţămîntul însuşi) devine tăcere...  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.