Sarmale şi non-locuri - o apologie a tabietului

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Branduirea optimismului jpeg

Adolescent fiind, citisem Apologia virilităţii a lui Mircea Eliade. Mă impresionase profund, îmi aduc aminte, dar nu prea mai ştiu bine de ce şi nici nu cred că înţelesesem mare lucru. Suficient este că în urma acestei lecturi mă apucasem să scriu şi eu o apologie a... tabietului. Total în răspăr, s-ar zice, dar am rămas de atunci cu sentimentul profund că tabietul este ceva foarte „viril“, că este un mod conştient şi chibzuit de a ieşi în întîmpinarea lumii, de a-ţi apropria – şi, în ultimă instanţă, de a supune – obiectele înconjurătoare, în loc să te laşi năpădit de ele. Tabietul a rămas pentru mine o domesticire suverană a lumii, prin gestul bine temperat şi recurent.

Mi-a revenit în minte această fală a tabietului zilele trecute, cînd, reunit cu familia mea europeană într-un cătun pierdut de pe Moselle, am petrecut primul Crăciun departe de casă. Dotaţi cu ceaune, mălai, varză de la ucraineni şi murături de la bulgari, nu a trecut mult pînă cînd, vorba poetului (în exil) şi spre stupoarea vecinilor francezi, mirosea a sarmale peste munţii din Vosges, mirosea de-ţi venea să mori... Adăpostiţi de chiciura mohorîtă de afară la umbra unui pahar de ţuică fiartă, ne refugiaserăm cu toţii în patria olfactivă la purtător a oricărui român – şi ne era bine!

Există – mă gîndeam eu la siestă – un nivel cultural al „tabietului“, pe care l-am putea numi obicei şi prin care o societate întreagă rînduieşte lumea înconjurătoare şi aşază obiectele într-o ierarhie „firească“, adică în acord cu firea culturii respective. Gustul şi mirosul sînt cei mai tiranici rînduitori din acest punct de vedere. Mi-a revenit în minte imaginea lui Shagi, profesorul indian pe care îl invitasem la Buşteni şi pe care l-am surprins într-o noapte cotrobăind prin bucătărie în căutarea disperată a unui pumn de orez. Şi am zîmbit la amintirea tuturor studenţilor asiatici întîlniţi în diferite campusuri ale Europei, nedespărţiţi de micul lor tezaur identitar de mirodenii. Tabietul cultural al obiceiului ne precede şi ne aşază, inconştient, în sistemul sui generis de obiecte proprii pentru că apropriate. – pentru că apropriate?

Adevăratul tabiet este însă unul individual, jubilaţie a lucrului regăsit pentru că a fost pus acolo dinainte, cu singurul rost de a-ţi confirma propria prezenţă şi perenitatea ta iluzorie în această lume trecătoare. Reunite prin traseele repetitive plănuite cu grijă, obiectele înconjurătoare nu fac decît să te înconjoare cu delicateţe şi să răspundă la apelul tău de stăpîn. Locul tău la masă sau în faţa televizorului, (dez)ordinea de pe biroul tău, traseele deplasărilor tale cotidiene, cartea de pe noptieră sau ţigările din maşină, un aranjament sau o relaţie, toate sînt acolo pentru tine, alcătuiesc curtea ta privată peste care domneşti ca un stăpîn. Îţi plac toate astea, de aceea le chemi la tine ad libitum prin gestul ritualic al tabietului, şi nu eşti tu la cheremul întîmplării lor. Şi de aceea nicăieri nu este ca acasă. Căci adevăratul tabiet este cauza, şi nu efectul ordinii, un fel de senilitate ironică şi profilactică, împotrivindu-se acelei sărăcii a spiritului în care tabietul cade în rutină, iar tu devii sclavul obiectelor, dependent de utilitatea lor imediată, şi nu stăpîn peste gratuitatea lor surîzătoare. Pe scurt, ordinea tabietului transformă spaţiul în loc, îl configurează după chipul şi asemănarea ta şi te face una cu locul: eşti tu pentru că eşti la locul tău, iar acest loc a fost rînduit pe măsura ta. Subiect şi obiect devin unul.

Ce se întîmplă însă atunci cu non-locurile despre care ne vorbeşte Marc Augé şi care au invadat lumea postmodernă? Ele au fost configurate de alţii pe măsura tuturor. Adică a nimănui... Un aeroport, un mall, o periferie de metropolă, o autostradă pe care te conduce GPS-ul, un office de multinaţională asemenea oricărui altuia, un fast-food egal cu sine oriunde ar fi, o casă echipată de la Ikea pe care eşti pregătit să o schimbi peste o lună cu alta echipată de la Ikea, toate acestea creează oportunităţi, şi nu tabieturi. Mai mult, conectivitatea instantanee a Internetului îţi permite să fii oricînd şi oriunde pe glob. Adică nicăieri... Îmi revin în minte grupurile de tineri întîlnite pretutindeni, care încep prin a se conecta la Internet în clipa în care au ajuns într-un loc, pentru a trimite mesaje de la faţa locului, fără să simtă nevoia să se uite şi în jur. Sînt instalaţi în universalitatea reţelelor, nu în particularitatea locului. Această uluitoare ubicuitate te face unul cu lumea, devii cu adevărat cetăţean al lumii, doar că – o singură pană de curent – şi totul se năruie. Pe de altă parte, instalarea în mobilitate, care este noul ideal al locului, funcţionează cîtă vreme funcţionează şi mobilitatea generală şi în măsura în care ţii pasul cu ea; altfel, trece peste tine ca un tăvălug şi te scuipă afară ca pe o măsea stricată. Peste noapte, din stăpîn al inelelor devii un marginal. Tabietul te leagă de loc iar acesta este a priori marginal, dar este o marginalitate electivă, pe măsura ta şi care îţi dă măsura. Non-locul te eliberează de parohial, dar doar pentru a te instala în parohia satului global, care devine casa ta – cu condiţia să renunţi a mai visa la acasă. Triumfător, eşti oricînd şi oriunde egal cu tine însuţi, dar doar în măsura în care devii asemenea tuturor celorlalţi. În mod ironic, non-locul şi reţelele constituie triumful comunismului într-o paradoxală variantă de piaţă...

„Puterea reţelelor ne transportă într-o utopie în sensul negativ al non-locului (ou-topos); ea ne eliberează de dimensiunea locală“ – constata Françoise Choay. Dar doar pentru a se întreba imediat „dacă apartenenţa la un orizont local nu este una dintre condiţiile necesare edificării a ceea ce ne constituie ca oameni“.

În ceea ce mă priveşte, prefer să mă retrag, rabinic, în marginalitatea surîzătoare a tabieturilor mele...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.