...Să ne fi prostit?

Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
După 40 de ani jpeg

Luna trecută, după apariţia articolului „Rezistenţa prin cultură“, i-am lăsat lui Andrei Pleşu următorul mesaj: „Am aşteptat 15 ani acest articol“... Nu cred că păcătuiesc prin trufie dacă adaug azi, la acelaşi dosar deschis de polemica Herta Müller-Gabriel Liiceanu, acest text din Dilema veche datat 14.07.2006. „Mai sînt multe de descoperit în ţara amorului propriu“ ne anunţa de mult La Rochefoucauld. 

Către Comisia Tismăneanu 

Onorată comisie, 

Există un interviu memorabil al lui Nichita Stănescu – acordat lui Ion Drăgănoiu – în care el numeşte poeţii săi preferaţi: Leonid Dimov şi Mircea Ivănescu. E limpede că pentru ca Dimov şi Ivănescu să fie poeţii preferaţi ai lui Nichita, ei trebuiau să existe. Iar ca să existe, ca să le apară volumele prin care Nichita îi punea la înălţimea lui, ele trebuiau să poarte viza infamantă a cenzurii, „viza poliţiei“, cum se spunea. Scriitorul din ţara lui Cănuţă-om-sucit, din zona încredinţată de Cel-de-Sus lui Kir Ianulea, nu e şi nu a fost amator de samizdat sau literatură de sertar. El vrea mereu să apară; aşa e naturelul lui. Nu cred că trebuie condamnat la moarte. A devenit însă un loc comun – înainte de ’89 şi după... – dispreţul acordat cărţilor care s-au tipărit cu viza poliţiei. E întotdeauna loc, la noi, pentru melodramă. 

După ce ani de zile s-a susţinut cu temeinică furie că sub comunişti nu se pot scrie cărţi bune, căci cenzura paralizează talentul, cinstea şi inteligenţa, s-a păşit într-o nouă etapă, de neconceput înainte de 1968, ca să luăm un punct de reper, şi anume Praga: s-a acceptat, în faţa unor dovezi irefutabile, că apar cărţi bune şi foarte bune cu viza poliţiei, cu ştampila aceea greu suportabilă: bun de tipar. 

Îmi aduc aminte de noaptea aceea (aproape) fericită pentru urechea lipită de radio, cînd Virgil Ierunca a afirmat: critica literară din România e cea mai bună din estul Europei. Ce se putea face? Să se deplîngă că poliţia a evoluat estetic şi „dă drumul“ Temelor lui Manolescu şi Băii lui Dimov? Să ne fi prostit, iluzionîndu-ne că poliţia nu ar fi înţeles poemele lui Mopete şi că poate fi trasă pe sfoară? Trebuia să rămînem strict lucizi, ştiind că tiranul, din interesele lui, a cerut cenzorilor să închidă ochii „la tot ce e valoros literar şi nu e nociv politic“ – enormitate estetică, dar plină de consecinţe binefăcătoare pentru „munca de creaţie literară“, cum i se zicea frumos la orice judeţeană. Era o confirmare, sus, a legii formulate, jos, la Cartea Românească, de Marin Preda, aceea care a asigurat strălucirea directoratului său şi a lui George Bălăiţă: „Dacă nu are talent, să nu bage pile, că strică preţurile! Dar dacă are talent, să bage, ne luptăm pentru ele, negociem!“. Idee de sorginte moromeţiană, a fost formularea cea mai politică, cea mai demnă, cea mai creator duplicitară (la noi, duplicitatea e numai şi numai oribilă...). Fireşte că deşteptăciunea la zi a bagatelizat imediat: „Mare brînză o literatură cu pile!“. Dar Totul lui Cărtărescu să fi fost numai o pilă? Sau Urcarea muntelui...? (fie şi interzisă, dar cu scandal frumos...) Sau Bietele corpuri...? Sau La lilieci...? Sau Guillaume poetul şi administratorul? 

Şi totuşi, să fi trecut la o grevă a scrisului, dezgustaţi de tot ce este tîrguire cu Puterea? A fost vorba şi de aşa ceva – numai că cenzura viza fără mari avarii şi Epistolarul lui Liiceanu, şi cărţile lui Raicu, Blandiana – bine urmărită – negocia un volum excepţional în BPT care apărea doar sub restricţia de a fi difuzat în Bucureşti, iar într-o bună zi, pe un telefon „scurt“, s-a înregistrat şi această mirobolantă mînie: „Cine a fost imbecilul care a respins la cenzură cărţile lui Goma?“.

Dacă pentru poeţii înţeleşi cu Secu „la vie était ailleurs“, pentru cei controlaţi şi perpeliţi între demnitate şi permisivitate la littérature était ailleurs, şi anume în cărţile care apăreau, fie şi în chinuri. Nu ştiu – chiar şi Monica Lovinescu a spus în acest caz de grevă: „nu ştiu“ – dacă scriitorii buni, foarte buni şi extraordinari ai literaturii române contemporane cu Ceauşescu trebuie dispreţuiţi şi huliţi fiindcă şi-au învins cenzorii, nu o dată, cu frumuseţea scrisului lor care putea ascunde nu numai pile pentru gratii, ci – cu exagerarea de rigoare! – şi tunuri ca valsurile lui Chopin, obsesia lui Sorin Titel. Mai degrabă cred că în permanenta hulire a „rezistenţei prin cultură“ se citeşte străvechea inapetenţă pentru dialectică, incapacitatea de a trăi şi a crea în contradicţiile celei mai iraţionale tiranii. Cărţile noastre bune, foarte bune ale unor scriitori – azi, de stînga sau de dreapta, nu contează! – au văzut lumina bunului de tipar prin jocul unei raţionale şi creatoare duplicităţi, şi ea neobosită, precum absurdul. Cui dialectica – inventată, nu-i aşa?, de Lenin! – i se pare un termen odios, cui raţionalitatea îi sună cu prea multe silabe, să le înlocuiască prin hegeliana şi neaoşa viclenie. De ce am evita viclenia în lucrul artistului, în practica scrisului său chiar sub cea mai crudă cenzură?

Onorată comisie, sînt conştient că această întrebare nu va obseda activitatea dvs. Sper însă că în sinteza pe care o veţi prezenta Preşedinţiei va exista şi un paragraf despre literatura acelui regim. Cu un scrupul, recunosc, uşor gogolian – al personajelor sale mărunte care se adresează Împărăţiei stîngaci şi sfîşietor, în probleme de nimic... – mă simt dator să vă propun ca în acel paragraf să se spună oricît de concis, dar limpede, că acel regim criminal şi ilegitim nu a reuşit să pustiască literatura română; sub Dej sau sub Ceauşescu, literatura noastră nu a fost nici o „Siberie a spiritului“, nici „o Hiroshimă“ – două din imaginile de bază ale nihilismului de sorginte anticomunistă, după 1990. Cred că nu comit vreo impertinenţă dacă vă rog să nu cedaţi acestor clişee. Iar dacă am exagerat rolul vicleniei în istoria oricărei orînduiri, puneţi-o pe seama incompetentei mele meserii de nuvelist. 

P.S. la 2010: Nu am avut nici un semn elocvent că apelul meu a fost luat în seamă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

zbor avion pasageri - shutterstock
Agresiune sexuală la bordul unui avion Amsterdam–București: tânără pipăită în timp ce dormea
O tânără de 19 ani, cetățean străin, a reclamat o agresiune sexuală petrecută în timpul unui zbor de la Amsterdam la București. Incidentul ar fi avut loc în timpul călătoriei, după ce victima a adormit
image png
Ce s-a întâmplat între Gabriela Cristea și Tavi Clonda, în timpul vacanței din Italia: „Ne bucurăm, ca niște copii, de ceea ce urmează”
Gabriela Cristea și Tavi Clonda formează unul dintre cele mai titrate cupluri din showbiz-ul românesc. Împreună au pus bazele unei familii minunate alături de cele două fetițe ale lor, dar și a unor afaceri care par să le aducă bani frumoși în conturi. Recent, aceștia au petrecut câteva zile în Ital
Hitler (GettyImages 545716761) jpg
Povestea halucinantă a evreilor care l-au susținut pe Hitler la putere: îl vedeau drept salvatorul nației și se considerau superiori rasial
În mod paradoxal, Hitler a fost susținut să ajungă la putere inclusiv de o importantă grupare evreiască. Este vorba despre afaceriști și intelectuali care se considerau diferiți și superiori rasial față de restul evreilor.
valentin mihaila rizespor x jpg
gigi becali constanta100% 1webp webp
pestera pexels jpg
Descoperire șocantă în India. O rusoaică și două fetițe trăiau într-o peșteră. Autoritățile, nedumerite de cum au supraviețuit
O femeie de 40 de ani, de origine rusă, a fost găsită de poliția indiană într-o peșteră izolată, situată în pădurea Gokarna, la granița cu statul turistic Goa. Nina Kutina locuia acolo împreună cu cele două fiice ale sale, de șase și cinci ani. Ele au fost descoperite pe 9 iulie de o echipă de poliț
image png
Gheața unică, veche de 1,5 milioane de ani, care va fi topită pentru a dezlega misterul erei glaciare
O bucată de gheață veche de 1,5 milioane de ani a ajuns în Marea Britanie, unde oamenii de știință o vor topi pentru a obține informații vitale despre clima Pământului.
 Summitul Ucraina   Europa de Sud Est de la Odesa foto facebook maia sandu png
De ce este benzina mai ieftină în Ucraina decât în România? Lecția economică a ucrainenilor pentru români
În ciuda faptului că este de mai bine de trei ani în război cu Rusia, Ucraina reușește să-și mențină economia funcțională. Profesorul Radu Nechita, care a conferențiat în Ucraina zilele trecute, ne explică, cum supraviețuiește economia ucraineană și de ce benzina este mai ieftină decât la noi.
Jonouchich barbie captura video (1) jpg
El susține că are cea mai lungă bărbie din lume!
Jonouchich, un creator japonez de conținut, este cunoscut drept „YouTuber-ul cu cea mai lungă bărbie din lume”, datorită bărbiei sale neobișnuit de lungi și ascuțite.