Rostul casei şi paradigma feminină a umanului

Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie - 13 octombrie 2010
Branduirea optimismului jpeg

Totdeauna m-a fascinat înfăţişarea caselor. Înţelegător pînă la fanatism cu ţăranii mei şi casele lor făloase, desconsideram însă cu egală măsură toate aceste vile şi pălăţele, gated communities şi alte cartiere rezidenţiale care se întind pretutindeni în jurul oraşelor mai mici sau mai mari din România: eh, nişte parveniţi! – gîndeam în sinea mea, distant şi generic. Zilele trecute însă am fost invitat la Corbeanca şi m-am pomenit, brusc, în altă lume. De data asta am avut timpul, dispoziţia – şi invitaţia... – de a privi mai pe îndelete şi nu doar din exterior diverse locuinţe care altminteri ar fi rămas în această categorie stereotipică de „vile“. Desigur, toate sînt mari şi au în curte maşini pe măsură, toate au terase şi gazon, o piscină mai mare făcînd eventual diferenţa. Dincolo de acest numitor comun al upper middle class se etalează însă imediat gustul fiecăruia, un univers întreg de reprezentare şi ademenire prin care locatarii îşi declină apartenenţa la o anumită categorie socială electivă. Amenajările interioare exprimă, cu tăceri diferite, tipul de oameni chemaţi să le populeze, genul de relaţii şi de conversaţii pentru care au fost făcute, un întreg univers uman de referinţă, fără de care devin inexplicabil mute. Ca şi casele făloase din mediul rural, vilele urbane îşi reclamă astfel, cu alte mijloace şi alt orizont, recunoaşterea celorlalţi: ele au fost făcute pentru a fi privite – şi eventual împărtăşite – de către cei care ne pot oferi şi de la care aşteptăm cu emoţie recunoaşterea de sine. Ostentatoriul comun ambelor cazuri încetează astfel să mai fie „iraţional“ sau „kitsch“ pentru a se dizolva într-o „luptă pentru recunoaştere“ mult mai general umană şi în care casa este principala „armă“. 

Dar de ce casa? De ce locuinţa mai degrabă decît hainele, diplomele, titlurile, banii sau alte valori simbolice, de ce aceasta este cu precădere „obiectul social total“ al culturii noastre? Desigur, din momentul în care reuşeşte să depăşească simpla constrîngere de adăpost, casa devine pretutindeni unul dintre obiectele cele mai încărcate simbolic din existenţa umană; la fel de evident, hainele, titlurile sau banii au şi ele această menire de a ne (re)prezenta. Dar la noi, locuinţa pare să concentreze în mai mare măsură această putere simbolică. 

Povestea este mai veche şi se înscrie într-o longue durée semnificativă. Fiecare societate sau tip de societăţi are un idiom preferenţial în care exprimă şi traduce principalele sale probleme. Dacă e să-i credem pe antropologi, societăţile „primitive“ de care s-au ocupat folosesc rudenia ca lingua franca, mai totul se leagă şi se explică prin relaţiile complicate de rudenie. La extrema cealaltă, societăţile moderne par a fi acordat economicului acest rol de idiom comprehensiv: totul este resursă, redistribuire, capital etc. În cazul societăţii ţărăneşti din ţara noastră însă, gospodăria a fost, s-ar zice, principala referinţă în care se înnoadă cele mai multe fire ale vieţii sociale. Simptomatic, aproape că nu există studii despre rudenia la români, dar există nenumărate mărturii şi interpretări despre gospodăria ţărănească. Mai mult, pe urmele Şcolii monografice, Paul Stahl ajunge la concluzia că gospodăria este cea mai mică unitate socială, şi nu individul. Chiar şi sistemul de valori al acestei societăţi se concentrează în mare măsură într-o morală a bunului gospodar. Iar gospodăria „îndestulată“ exprimă toate acestea după coduri clare şi împărtăşite, reclamînd recunoaşterea „bunului gospodar“ în ochii satului. De aici şi pînă la actualele case făloase – trecînd inclusiv prin „Casa Poporului“ – poate fi identificată destul de uşor o continuitate simbolică, dincolo de evidentele prefaceri materiale. Mai complicat este de lămurit ce înseamnă „recunoaştere“ în toate aceste cazuri. Povestea este din nou mai veche. Ea începe cu Hegel şi al său Anerkennung (recunoaştere) prin care acesta încerca să-i dea replica lui Hobbes şi faimoasei sale viziuni despre homo homini lupus din care s-a inspirat în mare măsură şi hegemonia viziunii economiste actuale. Reluată şi reinstrumentată de Axel Honeth, revăzută de Paul Ricœur, această viziune a pătruns recent în ştiinţele sociale, alimentînd o paradigmă alternativă. În ultimă instanţă, aceasta nu afirmă nimic altceva decît că ceea ce îl mînă în luptă pe Om, motivaţia sa elementară este o nevoie funciară de recunoaştere – afectivă, juridică şi/sau socială – din partea Celuilalt. Nimic spectaculos, în aparenţă. Dar nici paradigma dominantă, care a intrat în viaţa noastră cotidiană fără să ştim, nu afirmă decît ceva la fel de „simplu“: motivaţia primă a Omului este interesul său egoist, pe care acesta se străduieşte permanent să-l gestioneze în mod raţional, maximizîndu-şi avantajele. Doar că cele două viziuni au consecinţe fundamental opuse. Din perspectiva heterodoxă a recunoaşterii, „oamenii nu ne mai apar doar şi în primul rînd ca fiinţe ale trebuinţei, precum animalele; ele devin propriu-zis umane doar în registrul dorinţei, iar această dorinţă este în primul rînd dorinţa de a fi recunoscut, dorinţa de a fi dorit de către ceilalţi subiecţi umani doritori“ (Alain Caillé). Mai simplu şi mai metaforic spus, dacă împărtăşim paradigma recunoaşterii, nu vom mai aştepta de la oameni să fie nişte războinici singuratici şi raţionali pentru propriul interes, ci mai degrabă nişte fiinţe vulnerabile străduindu-se pentru împărtăşirea şi confirmarea dorinţelor lor. Şi, în ultimă instanţă, am acţiona şi noi înşine în mod diferit – şi, probabil, mai sincer. Căci, revenind la casele noastre, oare cît interes egoist şi alegere raţională şi cîtă dorinţă ascunsă de recunoaştere socială se află în spatele locuinţelor noastre? Şi ce rost ar avea o asemenea casă făloasă, oricît confort şi siguranţă ne-ar oferi ea, pe o insulă pustie?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de bogați erau pe vremuri bucureștenii: Povestea unei fotografii de pe Calea Victoriei, din anii 60, virală pe internet. „Ce e cu îmbulzeala asta?”
O fotografie din vechiul București, de pe Calea Victoriei, a trezit sentimente contradictorii printre bucureșteni. Cei mai mulți au privit-o cu nostalgie, în timp ce alții, la fel de curioși, au căutat să afle povestea ei, dar și cât de bogați erau odată bucureștenii.
image
Ianis Hagi, bosumflat după România – Belgia: întrebarea la care a refuzat să răspundă
Decarul naționalei a avut, deocamdată, un turneu șters în Germania.
image
Cât costă o porție de hamsii cu usturoi în Vama Veche. Prețul surprinzător de mare la început de sezon
Litoralul românesc este mai scump decât multe destinații turistice din Bulgaria, Turcia sau Grecia.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î