Rezistenţa inculturii

Publicat în Dilema Veche nr. 410 din 22-28 decembrie 2011
Propunere de monitorizare jpeg

Prim-ministrul îl întreabă pe preşedintele ţării:

– Cum dracu’ rezistă românii la atîtea...?

Preşedintele îi răspunde:

– Îţi spun pentru că cunosc problema: prin cultură.  

E o recentă scenă pusă în pagina Caţavencilor de Ion Barbu, care, dincolo de caracterul ei strict politic, de hazul ei vizibil, la zi, mi-a curentat creionul, de la guma dintr-un capăt, la vîrful lui din Polul Sud. 

Cu tot seriosul de care sînt capabil numai dacă are la bază o viguroasă ironie, cred că preşedintele lui Barbu are perfectă dreptate şi un tot mai evident adevăr: azi, în 2011, se impune urgent necesitatea unei rezistenţe prin cultură... Ştiu, expresia a fost intens – din ’89, de nu şi înainte – contestată, hulită, batjocorită, demitizată de mulţi intelectuali, pe cît de fini, pe atît de brutali. Argumentul cel mai tare era acela că a fi rezistat sub comunism prin cultură scriind de pildă cărţi bune cu viza cenzurii, aprobate adică de poliţia dictatorului, constituia o iluzie echivalentă în gravitatea ei cu laşitatea. Rezistenţa prin cultură a devenit o vorbă de ocară sau, şi mai simplu: o vorbă de nimic.

Preşedintele lui Ion Barbu o pune din nou în circulaţie, o „reabilitează“ sub semnul sarcasmului dur; fiindcă – şi aici e hazul feroce al replicii – trăim sub o tiranie a inculturii, manifestată printr-un dictat al vulgarităţii de sus pînă jos şi de jos pînă sus. Dacă înainte de ’89 trebuia să rezişti la o multilaterală abrutizare a relaţiilor umane – azi, în condiţiile unei democraţii precare, dar „zănatice“, cum o adjectiva Rebreanu chiar înainte de 1940 –, avem de suportat efectele unei permanente inculturi, şi ea multilaterală: politică, economică, sentimentală, pe scurt: cioclopedică. Cea mai dezinvoltă expresie a ei este trivialitatea în gînd şi simţiri, ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă, oriunde, în presă şi în piaţă, în Parlament şi la supermarket, în politica groasă şi intimitatea cea mai joasă. „Băgatul în mă-sa“ e la fel de natural şi obişnuit ca „trăiască lupta pentru pace“ la capătul oricărei petiţii, pe vremuri. Pot scrie liniştit cur fără puncte puncte, deşi Marin Preda – numai un pudibond, nu? – mă sfătuise, acum 50 de ani, să nu folosesc cuvîntul de mai mult de două ori într-o nuvelă de 10-15 pagini. 

Oricît ne-ar fi „indispus“ regimul – expresia, întru totul genială, aparţine lui Eugen Ionescu, într-un protest către Ceauşescu privitor la demolările şi sistematizările satelor: „Nu vă daţi seama că prin asemenea măsuri indispuneţi un întreg popor?“ – trebuie să admitem că vulgaritatea de orice tip era crunt cenzurată, în viaţă şi în piaţă, în cărţi şi în oricare alte părţi ale cuvîntului. Pervers în idilismele şi idealismele lui, ceauşismul a interzis propagarea porcăriilor şi mizeriilor din bloc şi dormitor, popularizînd o lume fără de urît, fără injurii, fără sinucideri şi incendii, da, fără violenţă; nu am văzut vreodată pe „Nicu ecran“ crime, cadavre, prostituţie şi proxenetism, mahalagii şi mitocance bucurîndu-se deplin de libertatea lor de expresie. În cea mai neruşinată linguşire a dictaturii, am fost „educaţi“ în spiritul omeniei, al cinstei şi al unei pudori precum aceea a coanei Veta la comediile de la Union: „coana Veta, ruşinoasă, mie-mi spui?“. Pe această ipocrizie totală se baza abrutizarea la care s-a răspuns printr-o literatură bună, fie ea şi cu viza poliţiei...

Azi, liber pansişti, nu mai sîntem ipocriţi, vorbim şi gesticulăm de-a dreptul, „sînt o doamnă, ce pula mea!“, neuitata frază cu care începea Băgăul Ioanei Bradea e de fiecare zi şi, mai ales, face rating. Vulgaritatea, indecenţa, impudoarea dictează şi decid profiturile, indiferente la cultură; la ce? „Dacă vreţi cultură la teve, duceţi-vă la TVR Cultural...“, l-a sfătuit, generos, un capitalist al vremii pe un editorialist la zi. Nimic nu ne-a pregătit şi „educat“ să respingem şi să refuzăm, în masă, sunetul şi imaginea acestor vulgarităţi. Acesta e şocul, cel puţin pentru mine, care scriu rar la persoana I plural. Rezistenţa ignoranţei triviale mă angoasează zi de zi şi ceas de ceas.  

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.