Recensămînt şi cultură

Publicat în Dilema Veche nr. 418 din 16-22 februarie 2012
Branduirea optimismului jpeg

Ne pleacă populaţia! Era un lucru ştiut, acum este unul recunoscut. Mai mult, nu puţini sînt cei care consideră că pînă şi aceste cifre dramatice sînt, de fapt, subevaluate – şi există unele indicii plauzibile în acest sens. Manipulare! Se poate. Orice evidenţe statistice pot fi manipulate, la o adică; lipsa lor poate fi manipulată însă cu atît mai uşor... Mi-am aruncat deci ochii peste datele disponibile, cîte sînt şi aşa cum sînt, fără a căuta ascunzişuri, dar şi fără a încerca să pătrund în semnificaţia lor profundă.

Ne pleacă românii, este clar, iar consecinţele profunde se vor vedea cu adevărat de-abia în cîteva decenii. Privind însă lucrurile din altă perspectivă, este de menţionat şi faptul – firesc altminteri – că nu pleacă de peste tot şi nu în aceeaşi măsură. Spre surprinderea mea, se pare că au plecat în mod relativ egal din rural şi din urban. Dar există zone de minim şi zone de maxim, după cum există oraşe care se depopulează şi oraşe care nu par a fi afectate prea tare de acest flagel demografic. Clujul, de pildă, nu a pierdut în ultimii douăzeci de ani decît puţin peste 4% din populaţia sa, iar Timişoara puţin sub 10% – adică mult sub media naţională. Mai sînt şi alte cîteva exemple. Şi aceste oraşe sînt în România iar criza este aceeaşi peste tot. Atunci de ce, de unde provine această diferenţă?

Un prim răspuns, la îndemînă, ne este oferit tot de datele statistice. Clujul, de pildă, cu o scădere minimă a populaţiei, după cum am văzut, se află pe locul 2 şi pe piaţa de joburi din ţară, cu 8,4 locuri de muncă la mia de locuitori, urmat de aproape de Timişoara, cu 8,2 locuri de muncă la mia de locuitori. Braşovul, care se află pe primul loc din acest punct de vedere, a înregistrat însă o scădere mult mai mare a populaţiei sale, dar faptul este o consecinţă directă a dispariţiei principalelor sale mari întreprinderi socialiste. Pe de altă parte, scăderea populaţiei Braşovului este şi una relativă, datorată într-o proporţie considerabilă înfloririi unei zone periurbane rezidenţiale, care a sporit populaţia înregistrată într-o serie de sate învecinate. În ultimii ani, se pare că populaţia oraşului s-a mai stabilizat, dinamica deosebită a pieţei sale de muncă putînd fi una dintre explicaţii pentru acest fapt. Aceste cîteva date sugerează o explicaţie de bun-simţ: cu cea mai slabă rată de ocupare din Europa (aproximativ 57%), ofertele de muncă reduc din tentaţia plecării.

Prins în aceste meditaţii statistice de duminică, am deschis şi recentul studiu al CCCDC referitor la „vitalitatea culturală a oraşelor“. Ca de obicei, excelent, deschizător de drumuri şi... aproape nebăgat în seamă atît în sfera profesională, cît şi în cea publică. Ceea ce m-a făcut să tresar şi să mă uit cu mai multă atenţie a fost însă faptul că pe primul loc în topul vitalităţii culturale a oraşelor din România am regăsit Clujul. Simplă coincidenţă cu cele evocate anterior?

Dar ce este această „vitalitate culturală a oraşelor“, dincolo de faptul că sună ademenitor?

Pe scurt, se poate spune că aceasta face parte din prolifica familie de concepte – şi preocupări – născută din interesul politicilor de revigorare urbană pentru „creativitate“: „industrii creative“, „economie creativă“, „clasă creativă“ şi, nu în ultimul rînd, „oraşe creative“. Un nivel ridicat de vitalitate culturală este primul pas în dezvoltarea unui astfel de „oraş creativ“ – precizează autorii studiului.

Cu un empirism care în România poate părea încă dubios (dacă nu de-a dreptul scandalos), acest „nivel de vitalitate culturală“ poate fi măsurat. Altfel spus, putem să evaluăm cantitativ nivelul de vitalitate al unui oraş sau al altuia din ţara noastră. Pentru aceasta, CCCDC a luat în calcul 36 de indicatori, grupaţi în şase mari categorii: infrastructura sectorului cultural, industriile creative, cheltuielile pentru cultură în bugetele locale, participarea culturală, resursele umane în educaţie culturală şi sectorul non-profit. Sinteza acestor „măsurători“ a produs următorul top naţional (în care Bucureştiul nu a fost luat în calcul): 1) Cluj; 2) Sibiu; 3) Sfîntu Gheorghe; 4) Timişoara; 5) Alba Iulia; 6) Iaşi; 7) Bistriţa; 8) Tîrgovişte; 9) Miercurea Ciuc; 10) Tîrgu-Mureş.

Acest „top“ ne spune, printre altele, că „tradiţia“ culturală şi patrimoniul existent nu înseamnă totul şi nu garantează automat o „vitalitate culturală“ de excepţie. Astfel, de pildă, Braşovul sau Craiova, vechi centre de cultură ale ţării, nu se regăsesc în acest top, în timp ce oraşe mult mai mici şi „provinciale“, precum Sfîntu Gheorghe, Alba Iulia, Bistriţa sau Tîrgovişte, şi-au asigurat o vitalitate culturală de excepţie, fie prin investiţii deosebite în domeniul culturii (17,7% din bugetul local la Sfîntu Gheorghe), fie prin dezvoltarea complementară a sectorului cultural nonprofit (Bistriţa sau Alba Iulia).

Dar mai este ceva ce se întrezăreşte la capătul acestei reverii statistice: multe dintre oraşele cu o „vitalitate culturală“ ridicată par a fi avut, grosso modo, pierderi demografice mai mici (sub 8% în ultimii zece ani, cu excepţia oraşului Tîrgovişte), fiind deci locuri în care merită, într-o mai mare măsură, să trăieşti.

Şi dacă ceea ce numim, de regulă, „cultură“ este de fapt tocmai această atmosferă inefabilă (chiar dacă măsurabilă), care face viaţa mai uşor respirabilă şi-ţi alungă dorul de ducă? Nu, nu este o teză, nici măcar o ipoteză, ci doar o speculaţie. Dar poate că nu este doar o simplă speculaţie... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.