Rasism electoral

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Branduirea optimismului jpeg

În urmă cu peste cincisprezece ani, Marek Kohn ilustra revenirea „ştiinţei rasiale“ în Europa cu un caz din România: „The New York Times a luat interviuri unor persoane ce lucrau la un orfelinat de stat din Ploieşti. Cînd i s-a spus că un străin vrea să adopte un copil abandonat, Dr. Luiza Popescu a atras atenţia că majoritatea provin din «fabrica de copii» a ţiganilor. «Cum pot americanii să vrea să adopte ţigani?» – s-a minunat ea. «Genetica este singurul lucru care contează încă de la început. Ha! Un astfel de copil va sfîrşi aproape sigur prin a fi un hoţ!» Declaraţia lui Popescu – comentează Kohn – este o ilustrare izbitoare a puterii unei idei de a rezista la trecerea timpului. (...) La sfîrşitul secolului al XX-lea, tradiţia romantică a lui Herder şi Lombroso se exprimă prin conceptele geneticii“. Şi Kohn conchide că, atîta vreme cît un „doctor Popescu“ va face legea în România, aceasta va rămîne o societate rasistă.

La rîndul său, Kohn încurcă lucrurile, criticînd, pe bună dreptate, rasismul „romantic“ din România, dar din perspectiva a ceea ce devine, la rîndul său, un alt tip de rasism: unul cultural. Din acest ciudat punct de vedere, românii au ei înşişi un fel de „caracter imuabil“, de sorginte cultural-istorică, de data aceasta, întrucît sînt moştenitorii întru eternitate ai „spiritului romantic“ al unui Herder şi Lombroso...

Adevărul este că societatea română a îmbrăţişat, în ultima vreme, ambele forme de rasism: pe cel „clasic“, legînd rasa de „natură“ (şi folosind, eventual, eufemisme ale geneticii), precum şi pe cel „cultural“, plasînd predeterminarea în ceea ce prea multă lume şi cu prea multă uşurinţă numeşte „mentalitate“. Regăsim ambele forme în întrebările recurente ale jurnaliştilor care se întreabă cu fiecare ocazie dacă „asta e scris în mentalitatea românului?“, respectiv dacă „este în genele românilor?“. Fără să ne dăm seama, rasismul devine astfel şi autoreferenţial: ne percepem şi ne evaluăm şi pe noi înşine tot în termeni confuz rasiali.

În raport cu „ţiganii“ însă, acest rasism a devenit nu doar cît se poate de limpede şi răspîndit (paradoxal şi atipic, mai ales în rîndul persoanelor educate), ci de-a dreptul militant. Iar prin acţiunile şi discursurile unor autorităţi locale susţinute de partidele lor, riscă să devină şi politică de stat – fie ea şi una doar „implicită“!

Este şi cazul recent al primarului de Baia Mare, Cătălin Cherecheş. Faptele sînt cunoscute. După episodul deja mai vechi cu „marele zid ţigănesc“, în recenta campanie electorală dl Cherecheş a luat pe sus cîteva zeci de familii de romi şi i-a mutat peste noapte în faimoasa „uzină a morţii“ (laboratorul chimic al fostei uzine Phoenix), care nu fusese nici măcar decontaminată. Cînd mai multe persoane au ajuns la spital, între reprezentantul romilor şi domnul primar a avut loc următorul schimb de SMS-uri (conform relatărilor din presă):

– Ce faci, ne omori? Oamenii s-au intoxicat! Vin ambulanţele!

– S-or fi intoxicat de la curăţenie! Dacă le e rău, o să-i ia Salvarea, că de-aia e Salvare!

Nu este genocid. Nu este nici măcar o crimă. Dar nu este nici o „simplă“ scăpare de limbaj din seria „ţigancă împuţită“ sau un „pedant“ joc de-a corectitudinea politică. Este o manifestare de nazism in nuce, din anii săi de început. Şi este grav tocmai de aceea: poate fi un început a ceva mult mai grav!

Au mai fost multe acte de segregare şi discriminare. Acesta are însă un ceva în plus. Dl Cherecheş nu este un banal populist exaltat din categoria Vadim sau, mai recent, Dan Diaconescu. Nici un „ingenuu“ care se trezeşte vorbind, din categoria Prigoană. Cherecheş este un manager inteligent şi eficient, perfect coerent şi consecvent în ceea ce face şi care ştie foarte bine să-şi îmbrace pornirile rasiste în hainele limbajului european al „integrării sociale“. Iar în acest caz a ştiut foarte bine că acest gest – chiar dacă făcut, se pare, şi la enervare – îi va aduce voturi. Şi i-a adus. Asta se cheamă însă rasism electoral. Asta se cheamă instrumentare a aversiunii cît se poate de reale a românilor faţă de ţigani, în scopul obţinerii de beneficii politice. Pe scurt, este vorba de un gest politic conştient şi consecvent care, pe termen mediu şi lung, poate aduce atingere securităţii statului prin radicalizarea şi politizarea unor conflicte sociale încă latente.

Căci, în cei mai cinici termeni de Realpolitik, nu (doar) despre „problema ţigănească“ este vorba (pe care oricum o tratăm de douăzeci de ani cu politica struţului: dacă nu-i mai vedem, nu mai avem o problemă), ci (şi) despre chiar securitatea statului. Nu trebuie să fii un subtil analist politic pentru ca să vezi, pur şi simplu să vezi, că tensiunile etnice dau să plesnească pretutindeni în Europa sau că propriile noastre relaţii cu maghiarii, de pildă, nu mai sînt nici măcar cele de acum un an. În aceste condiţii, a cristaliza şi promova lupta de rasă (cu nimic mai prejos decît lupta de clasă, de care unii dintre dumneavoastră presupun că îşi mai aduc aminte) înseamnă pur şi simplă să te joci cu focul. Şi asta în condiţiile în care nu ţi-o cere nici un „interes superior“.

P.S. Tocmai cînd am încheiat aceste rînduri, primesc informaţia că un maghiar verde şi-a comandat nişte complicate teste genetice pentru a demonstra că el nu are nici o picătură de sînge de ţigan sau de jidan, că este „pur“ etnic. Nu-i ceruse nimeni (deocamdată...) acest lucru!

Chiar asta vrem? 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010. 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Getty Images
Rusia, tot mai izolată chiar și printre aliații tradiționali. „Îi presează acum să oprească războiul”
Rusia nu mai are trecere nici măcar printre propriii aliați, cum sunt China și India, și este tot mai slăbită, spune Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Oxford.
Igor Ghirkin FOTO EPA-EFE
Fost comandant separatist, despre contraofensiva firavă a rușilor: „Cretinism sau trădare” VIDEO
Igor Ghirkin, un fost comandant al separatiştilor proruşi din Doneţk, a desființat atacul armatei ruse din direcția Bahmut.
vagner jpg
Un fost fotbalist din Liga I a făcut infarct pe teren la numai 33 de ani! E în stare gravă la spital
Fost jucător al Bistriței, FC Brașov, Concordia sau Petrolul, Alexandru Vagner, retras în 2018, plănuia să revină în fotbal, dorind să joace din iarnă la formația Inter Cristian, din Liga a 4-a.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.