Produse tradiționale ca la tata acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 359 din 30 decembrie 2010
Branduirea optimismului jpeg

Şi iar a venit Crăciunul, şi iar am mîncat ca românul de sărbători... Mai întîi şi mai întîi porcăriile, printre care s-au amestecat însă şi ceva cîrnaţi de oaie, ceva pastramă de raţă şi Dumnezeu ştie ce alte orătănii. Pe de altă parte, brînzeturi, de vreo zece feluri, bune de să trezească interesul chiar şi unui francez. Toate „tradiţionale“, bineînţeles, chiar dacă vechimea tradiţiei brînzeturilor de capră sau a burdufului cu chimen, de pildă, este mai degrabă de ordinul lunilor decît al secolelor. În orice caz, pot să garantez că erau „autentice“ toate, adică cei de la care le-am luat chiar le-au făcut cu mîna lor, în gospodăria lor şi de la vitele lor. Şi, în plus, erau bune rău!   Acum, cît timp toate astea stau claie peste grămadă la digerat, eu am răgaz să mă gîndesc la soarta lor îndoielnică. Eu barem ştiu ce am băgat în gură, căci îi cunosc direct şi personal de vreo doi-trei ani pe toţi producătorii de la care am cumpărat. Nu ştiu însă dacă toţi dintre dumneavoastră puteţi fi la fel de siguri. Cu cîteva zile înainte de sărbători, preşedintele Romalimenta a declarat, de pildă, că produsele comercializate la tarabe sub denumirea „tradiţionale“ sînt de fapt cumpărate din piaţă şi vîndute de două-trei ori mai scump – ne informează Mediafax. Şi, din păcate, de multe ori cam aşa stau lucrurile... 

Supăraţi în primul rînd ar trebui să fie consumatorii. Dar nu prea sînt, căci inflaţia de tîrguri cu produse „ca la mama acasă“ este (încă) seducătoare şi majoritatea clienţilor nu observă (sau trec cu vederea), în entuziasmul momentului, faptul că multe dintre aceste produse sînt cam „ca la tata acasă“, mai din fabrică, mai din mall... Am fost, de pildă, la un tîrg de produse tradiţionale din Bran, unde nu era nici un brănean, iar „ţăranii“ de la tejghele de-abia ştiau cum să-şi poarte clopul. Altădată, un „mic producător“ care îmi explica cum face el cîrnaţii doar cu nevastă-sa, acasă, nu s-a putut abţine şi mi s-a lăudat cum vinde el cel puţin zece tone de cîrnaţi pe săptămînă. Straşnică nevastă trebuie să fi avut!... 

De ce toate aceste matrapazlîcuri? Simplu: o piaţă de nişă în plină expansiune, cu o cerere tot mai mare, o ofertă foarte mică şi o reglementare ca şi inexistentă. Pe de altă parte, venituri mai mari în aval (produsele „tradiţionale“ sînt, evident, mai scumpe) şi cheltuieli mai mici în amonte (dacă spui că faci produsele tradiţionale în gospodărie, făbricuţa ta este scutită – deocamdată – de o serie de investiţii şi taxe altminteri obligatorii). În plus, tot primarul (şi nu numai) a învăţat că astfel de tîrguri plac la lume mai ceva decît fasolea cu cîrnaţi de 1 decembrie, aşa că invitaţiile pentru „micii producători tradiţionali“ au început să curgă. Şi atunci, nu-i aşa, la plăcinte, înainte!  

Adevărata problemă este însă pentru infima categorie a micilor producători reali; ei ar trebui să fie – şi unii chiar sînt – cei mai supăraţi. Marii industriaşi reprezentaţi de domnul Minea au dreptate să fie enervaţi pe vînzătorii de iluzii tradiţionale, dar nu asta e cea mai mare problemă a lor. Micii producători care de-abia se ridică, pe cont propriu, din ţărănimea noastră falimentată, riscă însă să fie compromişi la grămadă sau chiar scoşi de pe piaţă înainte chiar de a intra cu adevărat. Iar aceasta este una dintre cele mai mari probleme ale întregii noastre ţări.  

De ce? Pentru că România este un caz cu totul aparte – şi dramatic – în peisajul european: sîntem ţara cu cea mai mare populaţie rurală (aproximativ 50%) şi cel mai mare procent de ocupare în agricultură (de aproximativ şapte ori mai mare decît media europeană), dar cu cele mai mici exploataţii agricole din Europa. Dacă mergem un pas mai departe, descoperim ceea ce un raport CRPE recent numeşte „cele două agriculturi ale României“: la o extremă, aproximativ 1,9 milioane de gospodării exploatează sub două treimi din suprafaţa agricolă utilizată, fragmentată în loturi medii de 2,3 ha, care nu permit decît o agricultură de subzistenţă; la extrema cealaltă, sub 20.000 de exploataţii deţin peste o treime din suprafaţa agricolă utilizată şi posedă în medie 270,4 ha. Între subzistenţă lucie şi noii latifundiari, acolo unde ar trebui să fie clasa de mijloc a agriculturii, acest mic fermier despre care vorbeam, pe care se bazează în foarte mare măsură mai toate agriculturile europene şi care ar fi singura soluţie (parţială) pentru imensa noastră populaţie rurală, nu se află practic nimic. 

Aceste date – şi alte detalii – se află şi pe site-ul MADR. Ministerul uită însă să spună că 0,9% dintre exploataţii au cumulat 51% din subvenţiile europene directe, ceea ce constituie cea mai inechitabilă distribuţie a subvenţiilor din toată Europa (CRPE, 2009) şi ceea ce scoate definitiv din joc categoria micilor producători. În schimb, acelaşi MADR sugerează următoarea strategie salvatoare: „În contextul actual al economiei de piaţă, de modul înţelegerii şi aplicării tehnicilor de marketing depinde bunăstarea cetăţenilor din zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli“. Deci, ceea ce le lipseşte celor aproape două milioane de gospodării de subzistenţă din ţara noastră pentru a fi fericite nu este decît puţină iniţiere în ale marketingului, căci în rest au de toate. 

Această politică agricolă inedită se traduce apoi în ceea ce vedem: nu prea avem adevăraţi mici producători, nici produsele de pe piaţă nu sînt totdeauna tocmai tradiţionale, dar avem nişte tîrguri!... Pentru Revelion, grăbiţi-vă deci să-i mai prindeţi pe cei cîţiva mici producători reali şi produsele lor minunate! 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte a sa este Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.