Prin Oltenia europeană
Am votat spre seară, într-un sat din Oltenia profundă. Domn’ vice, într-o cămaşă roşie, de păliseră macii de pe marginea drumului, ne-a îndemnat să „votăm pe stînga“, că pe „dreapta“ era doar pentru ai „lor“. Satul s-a mobilizat destul de greu şi n-a ieşit din case decît la lăsarea serii, cînd, îmbrăcat de sărbătoare, s-a dus să vadă ce mai e pe la Primărie. De altminteri, nimic nu-i prea îndemna la vot. Două afişe, unul roşu, altul albastru-galben, în Piaţa Sfatului, vorbeau vag de Europa... Pentru acest sat, Europa este atît de departe... Sătenii au reţinut doar că vor pleca cîţiva români, cu salarii mari, undeva, nu se ştie unde, iar ei nu vor primi nimic. Ideea de reprezentare nu prea are nici o căutare. „Păi, mie ce-mi iese dacă mă duc să votez? Ăla de-l votez eu pleacă acolo în străinătate, iar io rămîn tot pe acilea“, îmi zise ţaica Lica. „De ce nu veni, maică, cu ceva acilea la noi? Cum făcură pînă acu’. C-o găleată, c-o brichetă, cu ceva...“ Mai tîrziu, ţaica Lica îşi puse ţol festiv şi porni către şcoală, la vot... să mai vadă lumea... În satul ăsta, primarul e un fel de factotum... Unii spun că a făcut de toate pentru sat... Cîrcotaşii, destul de puţini, acuză că a risipit banii aiurea... „A reparat şcoala şi Primăria, a pus flori şi becuri... E frumos satul nostru... Alţii n-a făcut nici atît“, spun apărătorii domnului primar. Acum, eu ce să zic, satul are două sensuri giratorii, inutile şi chiar periculoase, pe o rază de 50 de metri. Dacă nu eşti atent, poţi interacţiona cu o căruţă fără să clipeşti... Că domn’ primar a îngustat şoseaua cu răsaduri de flori... Adică a avut dumnealui nişte bani şi s-a gîndit la binele obştei, a tăiat şoseaua comunală pe mijloc, înghesuind răsaduri de flori şi felinare. Nu tot satu’ – Doamne-ajută! – că nu-i mai ajunseră banii, ci doar aşa, pe primul kilometru, la intrare... Seara se aprind felinarele mai ceva ca în Las Vegas... Cît despre flori... Prin satul ăsta, am uitat să vă spun, sînt şi vaci, care se întorc seara de la păscut şi atentează la buna creştere a florilor de prin straturile şoselei...
Europa asta nu înseamnă mare lucru nici pentru restul Olteniei. Pînă la Bucureşti faci cam trei ore de drum întins. Şoselele naţionale şi europene sînt bombardate de ineficienţă. Găuri şi cratere, lucrări de asfaltare lăsate neterminate, grămezi de gunoaie aruncate la voia întîmplării. Pînă intri în ţara lu’ nea Liviu Dragnea faci adevărat slalom pe drumurile lăsate de izbelişte... Europa pare însă să se ivească atunci cînd Oltul pică şi Teleormanul se ridică... Aici, nea Liviu Dragnea a muncit din greu să ridice şosele pentru oltenii din Teleorman, fraţii vitregi ai oltenilor din Romanaţi. Acu’, dacă tot se umplu ţara de roşu, poate nea Liviu Dragnea se duce cu şoseaua aia pînă la Craiova, că l-or mai vota şi alţii la celelalte alegeri... Dar nici Teleormanul nu-i cu totul prin Europa... La Bragadiru, aci, lîngă Bucureşti – lume multă, ca la circ... şosea blocată, trafic infernal, Jandarmeria, Poliţia privesc prosteşte de pe margine... Claxoane, nervi, fierbinţeala unei zile de vară, circ... Măreţ se plimbă pe şoseaua europeană moartea... Gigi Făinaru’, din clanu’ lu’ Făină, dăduse ortu’ popii... Aşa scrie pe poza afişată pe toate gardurile... Şi, cum fusese cineva în viaţa cetăţii, trebuie, fără doar şi poate, să fie îngropat cu onoruri... Cinci cai albi, frumoşi, deschid cortegiul... Călăreţii poartă steaguri şi sînt urmaţi de cîteva maşini tari, dintre cele mai bune, mai apoi fanfara, improvizată într-o maşină de teren, cu boxele pe geam, ce intonează o manea compusă ad-hoc. Aflarăm cu toţii, prinşi în ritmul morţii, despre faptele de vitejie ale lui nea Gigi, apoi lume, lume, lume multă... ca la mort... Şi alte maşini cu claxoanele lor, intonînd în ritm de manele „frumoasa“ moarte a lui dom’ Gigi... Cum vă spusesem, Poliţia şi Jandarmeria privesc şi se minunează de atîta lume „bună“, strînsă de un domn Gigi... Dacă i-ar dirija pe ăştia, pe toţi, spre urne... ce-ar mai ieşi...
Şi trecurăm lent şi împăcaţi cu noi, cu România noastră, mulţumind lui Dumnezeu că, pînă la urmă, nu fu decît nea Gigi, care se duse într-o lume mai bună...
Acu’, Europa cu ale ei, noi cu ale noastre...
Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.
