Prin ce să fii (dacă nu eşti) princesă
Ca să fii o ditamai princesă de l’Oréal-Garnier & Avon (fără Stradford!) trebuie ca, pe donjon (nu pe Don Juan!), să-ţi fîlfîie o Oriflame (firesc, prima alegere), şi să (nu uiţi să) ai grijă de tine (prietenii ştiu de ce): pentru că meriţi! Nota bene: Oriflame nu se pronunţă à la française, cum ar fi cazul, ci Orifleim, pe englezeşte, – tot astfel cum un sit arheologic va fi ajuns, estimp, un sait, iar bit-ul informaticienilor, un bait, cu un plural de-a dreptul... băiţuit! Cît despre DOOM-ul grămăticilor români, aceasta e, fireşte, DUM! Dacă pronunţi şi tu aşa, devii automat princesă, – fie şi dacă n-ai, în fond, ce face nici cu sit-ul, nici cu bit-ul, nici (ar fi şi culmea!) cu DOOM-ul... În paranteză fie spus, am utilizat, mai înainte, expresia nota bene. Vă atrag, cu tot respectul, luarea-aminte că înţelesu-i nu e „notă bună“; după cum nici, de pildă, à quoi bon? nu va să zică, în latină, „aqua bona“! Dar asta nu împiedică pe nimeni să fie, dacă vrea, princesă. Una, mai ales, a vremii noastre. În fond, mai orice divă din Pleşcoi, din Pătîrlagele sau Ciorogîrla, poate fi, cînd muşchii-i vrea, princesă. De-aceea mă întorc de unde-am luat-o, şi zic încă o dată: ca să fii o ditamai princesă de l’Oréal-Garnier & Avon (fără Stradford!) trebuie ca, pe donjon (nu pe Don Juan!), să-ţi fîlfîie o Oriflame (firesc, prima alegere), şi să (nu uiţi să) ai grijă de tine (prietenii ştiu de ce): pentru că meriţi!
