Presseurop: actualitatea europeană pentru toţi - interviu cu Eric MAURICE

Publicat în Dilema Veche nr. 501 din 19-25 septembrie 2013
Presseurop: actualitatea europeană pentru toţi   interviu cu Eric MAURICE jpeg

De cîţiva ani, există Presseurop.eu. Mi se pare o idee simplă şi foarte eficientă: se preiau articole din presa care apare în fiecare dintre ţările membre UE şi se traduc în zece limbi – engleză, franceză, spaniolă, portugheză, germană, polonă, română, italiană, cehă, olandeză. Avem la dispoziţie, într-o formă concentrată, actualitatea europeană privită din diverse unghiuri. E singurul loc unde putem citi articole apărute în limbi mai greu accesibile, e singurul loc în care ne putem da seama care e perspectiva danezilor, letonilor, portughezilor, estonienilor asupra unui anumit subiect. Nu e deloc puţin. Eric Maurice este redactorul-şef al acestei publicaţii electronice unice şi a participat la Festivalul Dilema veche de la Alba Iulia.


Cum a pornit Presseurop, de unde a venit ideea?

Ideea a venit de la Comisia Europeană. După referendumurile care au respins Constituţia europeană, s-a considerat că există un deficit de informare a cetăţenilor în legătură cu problemele europene. Şi un deficit de înţelegere a ceea ce înseamnă Europa – nu doar Europa instituţională. Aşa încît Comisia Europeană a decis să finanţeze trei proiecte media: unul pentru Radio – reţeaua Euranet –, un proiect TV în cadrul Euronews şi un proiect pentru presa scrisă. S-a decis adoptarea unui proiect pe Internet (căci presa tipărită pune mai multe probleme de logistică) care constă în realizarea unei sinteze, în zece limbi, din ceea ce se scrie peste tot în Europa. Proiectul a fost lansat printr-o cerere de oferte, conform procedurilor Comisiei, la care au răspuns patru publicaţii europene care deja făceau ceva asemănător, fiecare în ţara sa: Internazionale în Italia, Forum în Polonia, Courrier International în Franţa şi Courrier Internacional în Portugalia. Asta se întîmpla la sfîrşitul anului 2008. Presseurop este online din 2009, a fost inaugurat înaintea alegerilor europene. Este, aşadar, un proiect iniţiat de Uniunea Europeană. Nici o publicaţie n-ar fi putut face singură asta, căci necesită o finanţare consistentă şi eforturi logistice. Faptul că sîntem patru publicaţii asociate e important, căci ne ajută să acoperim mai bine întreaga Europă şi să avem o anumită audienţă. Am realizat parteneriate cu ziare şi reviste din fiecare ţară, ceea ce ne permite crearea unor sinergii şi conexiuni între publicaţii de pe tot cuprinsul continentului.

E destul de greu de organizat tot acest proces. Care sînt problemele?

Principiul pe care funcţionăm este preluarea şi traducerea unor articole deja publicate. Asta presupune existenţa unor acorduri de copyright cu multe ziare şi reviste europene. A doua problemă ne obligă la o privire de ansamblu asupra întregii prese europene. Nu e uşor să ştii tot timpul ce s-a publicat relevant în atîtea ţări. Avem zece jurnalişti – cîte unul pentru fiecare limbă în care este publicat Presseurop – şi o reţea de corespondenţi. În fiecare dimineaţă, avem o masă întreagă de informaţii şi comentarii apărute de-a lungul şi de-a latul Europei, din care trebuie să facem o selecţie – ceea ce nu e uşor. A treia problemă este traducerea. Cei mai mulţi dintre jurnaliştii noştri scriu şi în altă limbă decît limba lor maternă. Dar, dincolo de asta, fiecare articol trebuie tradus rapid în toate cele zece limbi. Dacă textul e scris în engleză, germană, franceză, italiană e mai uşor. Dacă, însă, e scris în letonă, în română sau în altă limbă cu o circulaţie mai restrînsă, îl traducem mai întîi într-o limbă-pivot (franceza sau engleza), din care este tradus apoi în toate celelalte. Dificultatea selecţiei porneşte de la o anumită linie editorială: sîntem un site finanţat de Comisia Europeană, dar nu un site instituţional. Urmărim actualitatea europeană, adică tot ce se întîmplă în instituţiile europene, dar şi în economie, în societate, în cultură. Încercăm să le arătăm cititorilor că ceea ce se întîmplă într-o ţară a Europei are consecinţe şi în alte ţări. Cînd a început să se vorbească despre criza din Grecia, de pildă, era un subiect „local“, tratat ca atare. Dar, în timp, s-a dovedit că are consecinţe asupra întregii Europe. Presseurop este singurul loc unde se poate citi, în traducere, ce scrie presa greacă despre acest subiect. Tot aşa, cititorii Presseurop pot compara cum se vede criza din zona euro dinspre Portugalia ori dinspre Germania, ceea ce îi ajută să înţeleagă mai bine diferitele puncte de vedere. Nu putem traduce mai mult de două articole pe zi din fiecare limbă, pentru că există dificultăţi logistice. Dar încercăm să fim relevanţi, să găsim chei potrivite pentru mai buna înţelegere a actualităţii europene. Şi nu uităm că ne adresăm, în acelaşi timp, unor cititori diferiţi, din tot spaţiul european.

După toţi aceşti ani, care e impactul Presseurop? Şi-a cîştigat un public?

Dacă rămînem la cifre, am putea fi un pic dezamăgiţi. Avem aproximativ 600.000 de cititori unici pe lună, ceva mai mulţi dacă îi adăugăm şi pe cei care folosesc aplicaţiile pentru mobil. Şi avem între 2,5 şi 3 milioane de pagini afişate. Dacă ne gîndim că în Uniunea Europeană trăiesc 500 de milioane de oameni, poate părea puţin. Dar acum patru ani am pornit de la zero. Chiar dacă actualitatea europeană e foarte importantă şi foarte prezentă în viaţa oamenilor, Europa e un subiect considerat „elitist“ şi complicat, deloc „sexy“. Aşa că ne bucurăm că am reuşit să captăm un public fidel şi activ – pentru că avem pe site multe comentarii interesante. Fiecare articol poate fi comentat de cititori în propria limbă, avem un sistem automatizat de traduceri, care face comentariile vizibile în toate cele zece limbi. Ne dăm seama că avem un public implicat, există o adevărată dezbatere între cititorii din diverse ţări. Aceasta este adevărata satisfacţie – faptul că am creat accesul la informaţia relevantă pe plan european şi le-am dat cititorilor posibilitatea de a dezbate. La urma urmei, Presseurop poate fi privit şi ca un laborator, un experiment în urma căruia ne-am dat seama că există o nevoie de informaţie şi de cunoaştere aprofundată a actualităţii europene. Cetăţenii din diverse ţări au acces la subiecte comune şi se arată interesaţi de astfel de subiecte.

Există, aşadar, posibilitatea de a crea un spaţiu public european?

Cred că da, dar ţinînd cont de faptul că un spaţiu public european nu-i poate interesa pe toţi europenii. E păcat că trebuie să spunem asta, dar aşa este. Au existat şi în epoci mai vechi intelectuali de anvergură europeană, în special în ambianţa unor mari capitale precum Paris, Viena sau Berlin, dar ideile lor interesau doar o minoritate. Dacă privim înapoi spre procesele de formare a naţiunilor şi de construire a democraţiilor europene, ne dăm seama că dezbaterile intelectuale din Paris, Viena, Berlin, Praga sau Bucureşti interesau puţină lume, deşi ele erau cît se poate de consistente – pentru că educaţia publicului era mai scăzută şi pentru că nu toată lumea avea acces la mijloacele de informare. Astăzi, cînd Internetul e accesibil tuturor, ne-am aştepta ca toată lumea să fie interesată de asemenea dezbateri. Dar nu e aşa. Viaţa intelectuală şi dezbaterea publică europeană – chiar dacă nivelul general al educaţiei a crescut şi accesul la informaţie e mai consistent – nu pot interesa pe toată lumea. Există bariere lingvistice şi de alt tip, nu toţi cetăţenii europeni au circulat în alte ţări, pentru a cunoaşte realităţile de acolo. Aşa încît, astăzi, cînd dezbatem chestiuni europene, sîntem, într-un fel, în situaţii asemănătoare cercurilor intelectuale de odinioară, din jurul cafenelelor pariziene sau vieneze. Sigur că mijloacele tehnice şi mass-media au evoluat, dar subiectele discutate sînt de interes pentru o minoritate. Presseurop poate fi un reper pentru dezvoltarea dezbaterii intelectuale şi politice europene. Prin reţelele sociale şi prin vorba dusă din om în om – care nu e de neglijat – reuşim să atingem parţial şi alt public decît cel care ne citeşte constant. Trebuie să fim realişti: nu spun că informaţia de calitate este adresată doar unei elite, dar e nevoie de un proces de durată pentru ca informaţia de calitate să ajungă la un public mai numeros. Am face o mare eroare dacă am crede că toţi cei 500 de milioane de europeni trebuie să fie interesaţi de aceleaşi subiecte.

În ultimii ani, de la declanşarea crizei, peste tot în Europa reapar reacţii naţionaliste şi tendinţa de a spune că „ceilalţi“ sînt de vină. Presseurop – sau alte proiecte care tind să creeze un spaţiu public european, precum Lettre Internationale sau Eurozine – pot contribui la netezirea asperităţilor?

Pentru multe ţări europene – de exemplu Portugalia, Grecia, Spania sau ţările din Est –, Europa a însemnat ieşirea din regimuri dictatoriale şi găsirea unei căi naţionale de dezvoltare. Dar în anii aceia nu se punea problema „celuilalt“ şi a spaţiului comun european. Astăzi, cînd nivelul de integrare este mai mare, nu mai e suficient ca fiecare ţară să gîndească în termenii propriei dezvoltări naţionale. Dar n-aş pune pe acelaşi plan Presseurop cu Lettre Internationale şi Eurozine. Materia din care trăieşte Presseurop o reprezintă presa cotidiană, accesibilă tuturor. Celelalte două se adresează elitelor intelectuale despre care vorbeam înainte. Lettre Internationale a fost un proiect important la vremea sa, pentru că încerca să menţină tradiţia dezbaterii intelectuale şi să unească cele două părţi ale Europei – Vestul şi Estul. Eurozine este, de asemenea, un proiect important. Dar ideile ajung, cu timpul, în ziare şi reviste accesibile unui public mai larg. Graţie Internetului, jurnaliştii, profesorii şi alţii pot citi Eurozine şi transmite mai departe ideile de acolo.

Cum vedeţi dezvoltarea proiectului Presseurop?

Linia editorială depinde de mai multe elemente de care e greu să ne îndepărtăm. În primul rînd, trebuie să menţinem în centru actualitatea europeană, motiv pentru care alte subiecte importante – de exemplu, situaţia din Siria sau din Egipt – trebuie lăsate deoparte, căci nu e rolul nostru să ne ocupăm de ele. Apoi, Presseurop s-a născut dintr-o solicitare a Comisiei Europene şi avem un caiet de sarcini. Sîntem într-o situaţie asemănătoare unei televiziuni publice, care are o misiune publică de îndeplinit. Comisia Europeană ne dă o libertate totală, nu a intervenit niciodată în linia editorială. Dar contractul care ne asigură finanţarea e clar: trebuie să urmărim actualitatea europeană. Dacă ne-am ocupa de sport sau de ultimul disc al vreunei vedete, am avea mai multă audienţă, dar nu intră în misiunea noastră. Contractul cu Comisia Europeană expiră la sfîrşitul acestui an. Comisia a publicat o cerere de ofertă la începutul verii pentru a crea un nou site care să continue Presseurop. Prin urmare, noi puteam candida (şi am fi putut să cîştigăm sau să pierdem). Din nefericire, Comisia a retras cererea la sfîrşitul lunii iulie, pentru că au existat unele critici la adresa felului în care a fost formulată. Cele patru publicaţii care realizează Presseurop sînt într-o situaţie financiară care le impune o anumită atenţie faţă de eventuale investiţii pe viitor. Aşadar, deocamdată, viitorul Presseurop e neclar pentru că nu avem certitudinea unei finanţări din partea Comisiei Europene.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.