Poetic trece ursul

Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Poetic trece ursul jpeg

După ce am fost deconspirat ca agent dublu, deopotrivă cripto-usl-ist şi intelectual băsescian ipocrit, am spus piua la Dilema şi am cerut azil politic în pădurile patriei. Ajunsesem (pentru a cîta oară?) la vorba lui Kundera: la vie est ailleurs, viaţa e puţintel în altă parte. Aşa că am pornit să (mi-)o caut...

Şi cum importantă e doar căutarea, am plecat spre Parîng şi am ajuns în Secuime (parcă nicăieri nu se mănîncă mai bine!), am trecut printre ruinele unor vechi staţiuni balneare, dar am luat şi o cafea pe esplanada superbului cazinou din Slănic Moldova, renovat şi strălucind mîndru în soare, m-am oprit din cinci în cinci minute în faţa unor case de ţară fermecătoare de pe valea Uzului, bine întreţinute sau frumos renovate, am petrecut cîteva ore în parcul superbului palat Ghika de lîngă Comăneşti, bine semnalat acum, dar la fel de părăsit, am trecut pe lîngă cartiere întregi de vile făloase de parveniţi cu pretenţii şi m-am oprit, visător, în faţa unor colţuri de rai, retrase de la drumul mare, unde mirosea a acasă de ţi se umezeau ochii, am trecut, Dumnezeu ştie cum, prin Merghindeal şi Mărişel, rămase fidele tihnei ardeleneşti din denumirea lor, am tras pe la nişte pensiuni răsărite pe unde nu te aşteptai şi unde am fost omenit de parcă aceşti oameni nu m-ar fi aşteptat de cînd se ştiau ei decît pe mine, am ajuns şi prin orăşele de provincie unde nişte edili locali ciudaţi făceau mai multă cultură într-o săptămînă decît unele dintre marile oraşe în cîteva luni, am nimerit din greşeală şi într-o vilă în cel mai curat stil Ludovic al XVII-lea (ca să spun aşa...), unde amenajările interioare de un kitsch aristocratic fastuos erau menite să-i întîmpine pe baronii locului cu minunatele lor fetiţe zburătoare, şi nu pe mine, şi am sfîrşit prin a mă aciua la coada unui lac de munte dincolo de care se mai aventura doar un drum forestier părăsit. Nu existau nici semnal de mobil, nici antene de televizor, doar un cioban falnic pe ATV şi un fel de falanster de pensionari, oameni activi la viaţa lor, care îşi construiseră împreună cîteva căsuţe de lemn, gospodărindu-se în devălmăşie cu ce aveau la îndemînă şi bucurîndu-se de viaţă într-un mod la care cred că Adam şi Eva mai visează încă şi astăzi. Locuri şi locuri, oameni şi oameni, locuri pe care le sfinţeşte – sau, dimpotrivă, le spurcă – omul. Oameni care au puterea şi un soi de autonomie locală mai mare decît pot visa toţi secuii la un loc şi care, uneori, sfinţesc locul peste care stăpînesc. Oameni pe care puterea nu-i ajută în nici un fel, dar care nici nu se luptă cu puterea, ci îşi văd de treaba lor şi îşi trăiesc viaţa în ciuda a tot şi toate. Total general, mult mai multă viaţă decît ţi-ai putea imagina stînd în Bucureşti şi ascultînd ştirile cum trec...

La un moment dat, m-a dus gîndul, pe căi mai degrabă biografice decît bibliografice, la vremurile comunismului, cînd şi eu am practicat, precum un soi de Monsieur Jourdain, ceea ce aveam să aflu mai tîrziu că se cheamă „rezistenţa prin cultură“, adăpostindu-mă adică de ploaia de afară într-un acasă naiv şi hedonist al lucrului bine făcut – atît şi cum putea el fi de bine făcut. Am avut – şi mai am – reţineri faţă de acest termen, nu pentru că aş nega sau aş bagateliza în vreun fel această „rezistenţă“, ci în primul rînd deoarece termenul ca atare mi se pare că păcătuieşte printr-un fel de monopol ţîfnos, rezervînd această insularitate umană doar unei categorii de aleşi. Or, atunci ca şi acum, dincolo de natura (profund) diferită a contextelor depresive, oameni de toate categoriile şi toate speţele (nu mulţi, ce-i drept) şi-au văzut – şi îşi văd – de treaba lor, ieşind pe cît posibil de sub vremi, fideli unei religii a lucrului bine făcut – indiferent dacă acesta se cheamă cultură sau agricultură – şi unei bucurii a vieţii pur şi simplu umane – indiferent dacă aceasta era una modestă sau avea ştaif axiologic. Este trist, ce-i drept, să recurgi şi acum la o astfel de strategie existenţială, dar este totuşi bine că, orice am spune, posibilităţile actuale sînt incomparabil mai mari.

Cu aceste gînduri pro-active, cum se spune în noul limbaj de lemn, m-am întors la „civilizaţie“ şi am luat-o înapoi spre căsuţa mea de la Buşteni. Cînd am ajuns, pe înserat, am găsit ursul în curte. Sărise graţios (presupun) gardul jos de lemn (i-am găsit a doua zi dimineaţă urmele de gheare) şi îşi vedea nestingherit de drum spre grădina vecinului. Nici n-a tresărit cînd m-a văzut agitîndu-mă şi făcînd tărăboi ca să-l alung, confirmînd astfel întru totul proverbul care circulă pe seama sa. Poetic trece ursul! – mi-a trecut mie prin minte (heideggerienii ştiu de ce).

A doua zi m-am hotărît să-i urmez exemplul şi m-am întors în Capitală.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

excutie cu ajutorul elefantului jpg
Elefanții transformați în călăi. Una dintre metodele cumplite de execuție folosită în Asia
Una dintre cele mai cumplite metode de tortură și execuție din lume era moartea produsă de elefanți-călăi, special antrenați. Această metodă deosebit de crudă a fost utilizată până în secolul al XIX-lea.
Simona Halep, EPA jpg
Cadou de 65.000 de euro pentru Simona Halep, de ziua ei: „M-am îndrăgostit”
Jucătoarea de tenis și-a sărbătorit marți ziua de naștere, când a împlinit 31 de ani. Ea a primit o mașină roșie, plină cu flori, din partea sponsorului.
placa Stand Up Paddle Foto: Pixabay
Un rus a traversat ilegal granița pe o placă SUP, de teama mobilizării
Un cetățean rus a traversat ilegal râul de la granița ruso-estonă Narva, pe placă pe o placă Stand Up Paddle (SUP), de teama mobilizării, a relatat publicația rusă Gazeta.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.