Pizza porcului

Publicat în Dilema Veche nr. 411 din 29 decembrie 2011
Branduirea optimismului jpeg

De cînd am început să public la Dilema, de fiecare Crăciun am scris, după cum se cade, cîte o pilulă „sărbătorească“. Dar ideea că şi anul acesta trebuie să trec prin acest ritual m-a cam indispus. Iar? Despre ce să mai scriu, astfel încît să nu repet la nesfîrşit aceleaşi lucruri şi, mai ales, să nu sune a răspuns la întrebarea jurnalistică agasantă – Dumneavoastră, ca specialist, ce părere aveţi despre porc?. În impas de inspiraţie şi chef, am început aşadar să răsfoiesc pilulele anterioare. Mi-am dat seama astfel că, aliniate cronologic, sarma după sarma, aceste texte oferă a inedită imagine a tranziţiei noastre profunde. Căci, credeţi sau nu credeţi, nici sarmaua nu mai e ce-a fost iar povestea ei este şi povestea noastră!

La începuturi, toate pilulele mele erau variaţiuni pe tema „miroase a sarmale peste Munţii Carpaţi!“. Simţeam sarmalic, deci eram un bun român, totdeauna împăcat cu mine şi cu viaţa, în timpul suspendat al sărbătorilor. De fapt, mă bucuram necondiţionat de sărbători şi încercam – fără să insist prea mult însă... – să le găsesc o condiţionare culturală mai finuţă.

Primul element meta-sarmalic l-au constituit artificiile. În anul respectiv, la Buşteni, am asistat timp de ore în şir la un dezmăţ vizual nemaivăzut: ploua cu curcubee peste Munţii Carpaţi! În anul următor, eram deja obişnuit cu acest spectacol; după doi, trei ani acesta slăbise în intensitate – sau nu-l mai percepeam eu ca pe ceva aparte.

Către sfîrşitul anilor ’90, m-a izbit o primă transformare, de-acum socială: printre citadini, Crăciunul nu mai era sfînta sărbătoare a familiei, rudele fiind tot mai mult dublate (sau chiar înlocuite) de prieteni, iar prietenii erau tot mai frecvent colegi. Al cui eşti aluneca încet-încet spre unde lucrezi.

Cred că prin 1999 s-a produs o ruptură care, la acea vreme, m-a lăsat perplex: un fost student, convertit vreo cîţiva ani prin India, ne-a gătit de Crăciun cîteva excelente mîncăruri în cel mai curat stil vegetarian. Eu, de Crăciun, să mănînc ierburi! Am simţit nevoia să merg la biserică şi să aprind o lumînare pentru toţi moşii şi strămoşii mei, care sigur şi-au petrecut sărbătorile răsucindu-se în mormînt, revoltaţi de trădarea urmaşului nedemn. Anul următor însă am simţit nevoia să prospectez mai de aproape practicile alimentare ale conaţionalilor mei şi le-am dat ca temă studenţilor să facă o descriere etnografică „densă“, cum se spune în jargonul profesional, a mesei (meselor) de sărbători. Am aflat atunci că porcul deja nu mai era rege, ci doar un soi de preşedinte constituţional, cu anvergură şi prerogative mult restrînse. Curcanul îşi făcuse deja apariţia, cateringul era practicat în unele familii „corporatiste“, ba chiar am descoperit, printre părinţii studenţilor, şi două cazuri care comandaseră de Crăciun mîncare chinezească (porc Gong Bao, de pildă). Eram, clar, pe cale să ne vindem ţara, sarmalele şi neamul...

Şi a venit ora integrării porcului. A fost, poate, primul moment după Revoluţie cînd românii au simţit că lumea lor se clatină din temelii şi cînd s-a născut fiorul euro-scepticismului. „Dacă UE înseamnă să nu mai cresc porci, eu nu mai vreau în Europa!“ – a declarat scurt, pentru mass-media, un ţăran asomat de vestea asomării porcului. Dar totuşi, „nu-i mai elegant, nu-i mai frumos?“ – a încercat să pledeze ministrul Agriculturii. Poporul a murmurat un nu hotărît. Am dedicat deci urgent, împreună cu prietenii de la Caţavencu, un porkshop acestei drame naţionale şi am urmărit întreg parcursul semantic al porcului, de la cosmogonie la bio-etică. Ne-am speriat şi noi cîte putem afla despre noi înşine dacă ne mutăm privirea de la porcul bun de mîncat la porcul „bun de gîndit“, cum ar fi spus Lévi-Strauss!

În paralel, Crăciunul devenea tot mai mult un soi de pretext, de dezlegare la cumpărături şi entertainment diluat în „luna cadourilor“, tot mai lungă şi mai marketizată. Vreo doi, trei ani la rînd am scris deci despre vitrine, vînzări, consumerism şi alţi înlocuitori ai sărbătorii. Întrebările jurnaliştilor au început să alunece şi ele tot mai mult de la „spuneţi-ne cum se sărbătoreşte Crăciunul la români“ spre „Dumneavoastră, ca specialist, ce părere aveţi, a mai rămas ceva din sărbătorile româneşti?“.

Şi în prezent? Care mai e povestea porcului şi ce ne mai spune el despre noi şi lumea noastră?    

Păi, în primul rînd, aflăm din statistici că pentru adolescenţii de astăzi sarmaua a dispărut, practic, din mîncărurile preferate iar porcul nu face bine la sănătate. Aflăm (dacă vrem...) că pig business e big business şi înţelegem (dacă putem...) de ce agricultura şi ţăranul arată aşa cum arată. Iar dacă am vedea şi cum sînt crescuţi porcii în aceste megacombinate apărute şi la noi, am risca să devenim cu toţii o naţie de vegetarieni. Ca să nu mai spun despre poveştile de care am avut parte nu de mult, de la un specialist de top în industrie alimentară, care mi-a explicat cu lux de amănunte cam în ce măsură se întîlnesc mezelurile noastre cu carnea. Dar mai bine nu vă spun...

Cum însă orice piere trebuie şi să renască, aşa şi cu porcul. Dacă trebuie să renunţăm la crescutul porcului în gospodării, s-au umplut tîrgurile „tradiţionale“ de porcării „ca la mama acasă“. Dacă ţăranii noştri au plecat să lucreze în străinătate, porcăriile le-au luat urma şi se plimbă cu tirurile prin Europa. Dacă porcul românesc a cam dispărut, s-au găsit unii care să readucă la viaţă simpatica Mangaliţa, blondă şi creaţă. Şi ca toată lumea să fie mulţumită, dat fiind că pizza a înlocuit sarmaua, atunci a apărut şi pizza cu pomana porcului. Orice s-ar zice, sîntem un neam rezistent şi ingenios! 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.