Pelicam

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

– Şi acum, vă urez vizionare plăcută! îşi încheie prezentatoarea discursul de deschidere a festivalului.

– Mulţumim… murmură respectuos un lipovean de pe rîndul din faţa mea, îmbrăcat de duminică.

Este a treia ediţie a Festivalului de Film Documentar despre mediu şi oameni, Pelicam, de la Tulcea. Şi Tulcea, şi festivalul arată mult mai promiţător. Excelent organizat, festivalul a devenit un eveniment, dincolo de selecţia de filme, care a început să aducă localnicii în sălile de proiecţie şi să-i scoată pe invitaţii străini în Delta înconjurătoare.

Juriul competiţiei oficiale exprimă şi spiritul acestui festival despre natură: Cristi Puiu şi Michael Stewart, care ştiu film, şi Ivan Patzaichin, care este natura. Dar, mai ales, e plin de elevi, inclusiv în juriul uneia dintre secţiuni. În ceea ce priveşte publicul, acesta este încă unul redus, neobişnuit cu filmul documentar, care ştie cîte ceva atît despre oameni, cît şi despre natură, dar mult mai puţin despre ce îi leagă pe primii de aceasta. Şi încep să privească altfel...

În fond, Pelicam nu se vrea un mare festival delocalizat, pentru un public generic, cunoscător şi iubitor de documentare, ci o festivitate uşor iniţiatică a Naturii, într-un loc în care oamenii au aflat relativ de curînd că ceea ce văd şi trăiesc de cînd se nasc este un patrimoniu universal. Pe de altă parte, un festival de film documentar, în general, este o chestiune de privire. Iar aceasta se educă.

Popor de ţărani, românii nu s-au îndepărtat încă într-atît de natură, încît să-i ducă lipsa, să o caute şi să o privească îngrijoraţi. „Protecţia naturii“ este încă un neologism. În plus, tocmai pentru că sînt nişte ţărani, românii nu sînt oameni ai apei, nu au o cultură, şi cu atît mai puţin un cult al ei. În Deltă nu prea sînt români, iar cei dinspre Chilia, de pe la C.A. Rosetti, de pildă, rămîn tot ţărani şi se ocupă de agricultură. Mănîncă peşte pe la dezlegările de post şi, eventual, duminica, atunci cînd au vreun musafir. Lipovenii sau haholii mănîncă peşte zi de zi şi, eventual, duminica, o găină. Vorba unor moldoveni veniţi la lucru în Sfîntu Gheorghe: „Ce noroc pe ăştia, le-a dat Dumnezeu mîncarea de-a gata în apă! Atunci de ce nu te duci să o scoţi?“ l-a ironizat un localnic. „Păi, nu ştiu cum...“ a recunoscut moldoveanul.  

Privirea comunistă a văzut în Deltă doar ceva resurse – stuful, de pildă, exploatat cu nepricepere, sau icrele negre, păzite precum valuta. Cît despre natură, aceasta trebuia pusă şi ea la muncă, precum apele din hidrocentrale, sau anihilată cînd ameninţa bunurile poporului, precum lupii şi alte „răpitoare“, eliminate cu momeli împănate cu stricnină. Au dispărut astfel şi cîteva specii rare. În rest, natura era doar obiect al victoriei Omului – ca pentru întreaga modernitate, de altfel... Delta era mult mai mult decît atît, doar pentru nişte pescari şi cîţiva biologi pasionaţi; pentru localnici, era, pur şi simplu, lumea şi viaţa lor, aşa cum le-a dat Dumnezeu.

Am început să descoperim Natura de-abia recent, dinspre un Occident industrializat, urbanizat şi mai dezvoltat, care o „cucerise“ mai de mult şi acum îi ducea lipsa. Au venit apoi turiştii, pentru care însă natura însemna, de regulă, o nouă formă de entertainment. Tot din Occident am aflat apoi despre ecologie şi despre activismul de mediu, care la noi începe aproape totdeauna cu salvaţi! Majoritatea românilor i-au privit însă cu scepticism pe aceşti „ongişti“, care s-au apucat să propovăduiască grija pentru natură, sau i-au trimis direct la plimbare, considerîndu-i „stîngişti“. Este adevărat că, proaspăt convertiţi, mulţi „ecologişti“ vor să salveze Natura fără Om, acesta devenind duşmanul. Mult mai puţini au aflat sau au descoperit pe cont propriu „ipoteza Gaia“ a lui James Lovelock sau „contractul natural“ al lui Michel Serres, de pildă, respectiv privirea pe care o presupun acestea. Cît despre autorităţile locale, aflînd că au devenit stăpîne peste un „patrimoniu“, stau cu ochii pe el ca pe butelie şi au impresia că mai toţi ăştia care vin cu proiecte vor să le fure sau să profite de avuţia lor. Şi se împotrivesc din principiu.  

Tocmai de aceea, un astfel de festival are o miză aparte şi este mai mult decît un eveniment cinematografic. Cel cu pricina a ajuns la Tulcea, într-un fel, tot dinspre Occident, fiind iniţiativa unui francez, Benjamin Ribout – Ben, cum îi spun acum zecile de voluntari care mişună în jurul său şi al unei echipe care s-a format între timp. Recunosc şi fac mea culpa: nu i-am dat mari şanse iniţial, nici în ceea ce priveşte cooperarea cu autorităţile locale, nici în ceea ce priveşte publicul. Tulcea era mai mult un peron, o gară de tranzit a Deltei, unde turiştii se plimbau puţin pe faleză în aşteptarea vaporului. Iar faleza aparţinea încă de Galaţi, care nu avea nici un chef să investească în amenajări la Tulcea, lăsîndu-i însă şi pe tulceni în imposibilitatea de a-şi gospodări cea mai atractivă parte a oraşului. Benjamin a avut însă răbdare şi nu s-a lăsat demoralizat de sălile iniţial aproape goale: „Era firesc“, îmi spune el. Între timp, o serie de alte festivaluri şi iniţiative au început să sensibilizeze lumea şi să deschidă ochii autorităţilor; anul acesta am văzut şi săli pline, şi autocare întregi cu elevi veniţi la matinee – şi, nu în ultimul rînd, primarul.

Încet-încet, Tulcea devine o destinaţie, nu doar o poartă a Deltei sau sediul RBDD. Încet-încet, Dunărea începe să intre cu adevărat în conştiinţa oamenilor, nu doar ca apa în care Dumnezeu le-a pus băştinaşilor mîncarea de-a gata sau ca obiect al unui patriotism de Discovery. Iar oamenii încep să înveţe să privească Natura. Pentru ediţia următoare, proiectele Pelicam sînt deja mult mai ambiţioase.

– Mare e natura asta!... murmură admirativ lipoveanul de pe rîndul din faţa mea, la încheierea filmului care a deschis festivalul.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.