Pelicam

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

– Şi acum, vă urez vizionare plăcută! îşi încheie prezentatoarea discursul de deschidere a festivalului.

– Mulţumim… murmură respectuos un lipovean de pe rîndul din faţa mea, îmbrăcat de duminică.

Este a treia ediţie a Festivalului de Film Documentar despre mediu şi oameni, Pelicam, de la Tulcea. Şi Tulcea, şi festivalul arată mult mai promiţător. Excelent organizat, festivalul a devenit un eveniment, dincolo de selecţia de filme, care a început să aducă localnicii în sălile de proiecţie şi să-i scoată pe invitaţii străini în Delta înconjurătoare.

Juriul competiţiei oficiale exprimă şi spiritul acestui festival despre natură: Cristi Puiu şi Michael Stewart, care ştiu film, şi Ivan Patzaichin, care este natura. Dar, mai ales, e plin de elevi, inclusiv în juriul uneia dintre secţiuni. În ceea ce priveşte publicul, acesta este încă unul redus, neobişnuit cu filmul documentar, care ştie cîte ceva atît despre oameni, cît şi despre natură, dar mult mai puţin despre ce îi leagă pe primii de aceasta. Şi încep să privească altfel...

În fond, Pelicam nu se vrea un mare festival delocalizat, pentru un public generic, cunoscător şi iubitor de documentare, ci o festivitate uşor iniţiatică a Naturii, într-un loc în care oamenii au aflat relativ de curînd că ceea ce văd şi trăiesc de cînd se nasc este un patrimoniu universal. Pe de altă parte, un festival de film documentar, în general, este o chestiune de privire. Iar aceasta se educă.

Popor de ţărani, românii nu s-au îndepărtat încă într-atît de natură, încît să-i ducă lipsa, să o caute şi să o privească îngrijoraţi. „Protecţia naturii“ este încă un neologism. În plus, tocmai pentru că sînt nişte ţărani, românii nu sînt oameni ai apei, nu au o cultură, şi cu atît mai puţin un cult al ei. În Deltă nu prea sînt români, iar cei dinspre Chilia, de pe la C.A. Rosetti, de pildă, rămîn tot ţărani şi se ocupă de agricultură. Mănîncă peşte pe la dezlegările de post şi, eventual, duminica, atunci cînd au vreun musafir. Lipovenii sau haholii mănîncă peşte zi de zi şi, eventual, duminica, o găină. Vorba unor moldoveni veniţi la lucru în Sfîntu Gheorghe: „Ce noroc pe ăştia, le-a dat Dumnezeu mîncarea de-a gata în apă! Atunci de ce nu te duci să o scoţi?“ l-a ironizat un localnic. „Păi, nu ştiu cum...“ a recunoscut moldoveanul.  

Privirea comunistă a văzut în Deltă doar ceva resurse – stuful, de pildă, exploatat cu nepricepere, sau icrele negre, păzite precum valuta. Cît despre natură, aceasta trebuia pusă şi ea la muncă, precum apele din hidrocentrale, sau anihilată cînd ameninţa bunurile poporului, precum lupii şi alte „răpitoare“, eliminate cu momeli împănate cu stricnină. Au dispărut astfel şi cîteva specii rare. În rest, natura era doar obiect al victoriei Omului – ca pentru întreaga modernitate, de altfel... Delta era mult mai mult decît atît, doar pentru nişte pescari şi cîţiva biologi pasionaţi; pentru localnici, era, pur şi simplu, lumea şi viaţa lor, aşa cum le-a dat Dumnezeu.

Am început să descoperim Natura de-abia recent, dinspre un Occident industrializat, urbanizat şi mai dezvoltat, care o „cucerise“ mai de mult şi acum îi ducea lipsa. Au venit apoi turiştii, pentru care însă natura însemna, de regulă, o nouă formă de entertainment. Tot din Occident am aflat apoi despre ecologie şi despre activismul de mediu, care la noi începe aproape totdeauna cu salvaţi! Majoritatea românilor i-au privit însă cu scepticism pe aceşti „ongişti“, care s-au apucat să propovăduiască grija pentru natură, sau i-au trimis direct la plimbare, considerîndu-i „stîngişti“. Este adevărat că, proaspăt convertiţi, mulţi „ecologişti“ vor să salveze Natura fără Om, acesta devenind duşmanul. Mult mai puţini au aflat sau au descoperit pe cont propriu „ipoteza Gaia“ a lui James Lovelock sau „contractul natural“ al lui Michel Serres, de pildă, respectiv privirea pe care o presupun acestea. Cît despre autorităţile locale, aflînd că au devenit stăpîne peste un „patrimoniu“, stau cu ochii pe el ca pe butelie şi au impresia că mai toţi ăştia care vin cu proiecte vor să le fure sau să profite de avuţia lor. Şi se împotrivesc din principiu.  

Tocmai de aceea, un astfel de festival are o miză aparte şi este mai mult decît un eveniment cinematografic. Cel cu pricina a ajuns la Tulcea, într-un fel, tot dinspre Occident, fiind iniţiativa unui francez, Benjamin Ribout – Ben, cum îi spun acum zecile de voluntari care mişună în jurul său şi al unei echipe care s-a format între timp. Recunosc şi fac mea culpa: nu i-am dat mari şanse iniţial, nici în ceea ce priveşte cooperarea cu autorităţile locale, nici în ceea ce priveşte publicul. Tulcea era mai mult un peron, o gară de tranzit a Deltei, unde turiştii se plimbau puţin pe faleză în aşteptarea vaporului. Iar faleza aparţinea încă de Galaţi, care nu avea nici un chef să investească în amenajări la Tulcea, lăsîndu-i însă şi pe tulceni în imposibilitatea de a-şi gospodări cea mai atractivă parte a oraşului. Benjamin a avut însă răbdare şi nu s-a lăsat demoralizat de sălile iniţial aproape goale: „Era firesc“, îmi spune el. Între timp, o serie de alte festivaluri şi iniţiative au început să sensibilizeze lumea şi să deschidă ochii autorităţilor; anul acesta am văzut şi săli pline, şi autocare întregi cu elevi veniţi la matinee – şi, nu în ultimul rînd, primarul.

Încet-încet, Tulcea devine o destinaţie, nu doar o poartă a Deltei sau sediul RBDD. Încet-încet, Dunărea începe să intre cu adevărat în conştiinţa oamenilor, nu doar ca apa în care Dumnezeu le-a pus băştinaşilor mîncarea de-a gata sau ca obiect al unui patriotism de Discovery. Iar oamenii încep să înveţe să privească Natura. Pentru ediţia următoare, proiectele Pelicam sînt deja mult mai ambiţioase.

– Mare e natura asta!... murmură admirativ lipoveanul de pe rîndul din faţa mea, la încheierea filmului care a deschis festivalul.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?