Partidele noi ar putea aduce mai mulţi cetăţeni la vot – dialog cu Mircea KIVU

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
Partidele noi ar putea aduce mai mulţi cetăţeni la vot – dialog cu Mircea KIVU jpeg

Se discută în Parlament cîteva legi importante, care ne privesc pe toţi: cele privitoare la partide şi la alegerile locale şi parlamentare. Am discutat despre modificările acestor legi cu sociologul Mircea Kivu – implicat în coaliţia Politica fără bariere, susţinută de mai multe organizaţii ale societăţii civile (politicafarabariere.wordpress.com). 

De unde a pornit campania „Politica fără bariere“? 

De la o constatare pe care o făceam în preajma alegerilor europarlamentare de anul trecut. Ne uitam în jur şi nu prea aveam pe cine vota. De cîteva cicluri electorale, se cam învîrt aceiaşi actori pe scena politică, îşi schimbă numele ori apartenenţa de partid, apar personaje noi care se comportă asemenea celor vechi, dar nu apar, de fapt, nişte actori politici cu adevărat noi. Cele cîteva partide noi au fost înfiinţate de sus în jos. Or, odată cu o oarecare maturizare a societăţii civile, care a început şi ea să se organizeze de jos în sus, ne aşteptam ca şi pe scena politică să pătrundă grupări care să fi pornit din iniţiativa cetăţenilor şi să răspundă intereselor unor comunităţi.  Constatam că există nişte bariere serioase pentru apariţia unor partide noi. Pe de o parte, sînt barierele care se pun la înregistrarea unui partid nou (legea partidelor), iar pe de altă parte, bariera care se pune atunci cînd partidele încearcă să joace un rol pe scena politică (legile electorale). Legea partidelor este în momentul de faţă cea mai severă din Europa – pentru înfiinţarea unui partid se cer 25.000 de semnături din cel puţin 18 judeţe, deci practic se exclud partidele locale.  

În prima lege, cea din 1990, era nevoie doar de 251 de membri fondatori... 

Atunci, abundenţa de partide a fost necesară unui anumit partid: exista CPUN, în care jumătate aparţinea Frontului Salvării Naţionale, iar celaltă jumătate trebuia împărţită între cît mai multe partide, astfel încît opoziţia să fie cît mai divizată. Partidele nu au apărut atunci ca iniţiative ale grupurilor de cetăţeni – nici nu exista aşa ceva. Ele erau fie sateliţi ai FSN, fie erau făcute de nişte şmecheraşi, pentru că la pachet cu înfiinţarea unui partid veneau şi nişte avantaje: fiecare partid avea voie să editeze un ziar şi primea o cotă de hîrtie, pe atunci subvenţionată. Primea şi un sediu, care se transforma repede într-o mică afacere.  

Totuşi, 251 de fondatori era o cifră rezonabilă, faţă de 25.000... 

Noi am fost mai radicali: am propus înfiinţarea unui partid cu doar trei membri, pentru că un partid este de fapt o organizaţie neguvernamentală cu scop politic. Aşa încît ar trebui înfiinţat la fel de uşor ca şi o asociaţie. Există, în Constituţie, principiul liberei asocieri. Orice limitare a unui drept trebuie să fie justificată prin faptul că afectează un alt drept. Nu există nici un motiv pentru a limita dreptul a trei oameni să-şi facă un partid, pentru că nu există un alt drept al altor persoane care ar fi afectat. La pachet cu această desfiinţare a barierei ţinînd de număr şi de teritorialitate, am propus şi desfiinţarea tuturor avantajelor care proveneau din faptul că ai o ştampilă de partid: sediul despre care vorbeam sau faptul că un partid îşi poate înscrie candidaţii în cursa electorală fără să aibă sprijinul electoratului. De exemplu, cel mai mare partid din ţară poate prezenta candidaţi într-o localitate în care nu are nici un membru, pe cînd cîteva zeci de cetăţeni din localitatea respectivă nu pot prezenta o listă de candidaţi decît dacă îşi fac un partid. Numărul de 25.000 din legea actuală e arbitrar. În forma iniţială a legii, erau 20.000, apoi s-au propus 30.000, iar nişte organizaţii neguvernamentale s-au dus la dl Iliescu, care era preşedinte, şi dl Iliescu a spus 25.000. 

Care ar fi consecinţele faptului că un partid se poate înfiinţa cu trei membri? 

Prima consecinţă de care s-a speriat lumea – şi mărturisesc că şi noi – ar fi că s-ar reveni la nişte buletine de vot „groase cît cartea de telefon“, dat fiind că s-ar putea înfiinţa un mare număr de partide. Am fost conştienţi de acest pericol. Trebuie să fie uşor să înfiinţezi un partid, dar după aceea, pentru înregistrarea în alegeri, trebuie demonstrat că partidul e relevant pentru un număr semnificativ de alegători. Asta înseamnă că orice partid şi orice candidat independent, pentru a se prezenta la alegeri, trebuie să aibă un număr rezonabil de semnături de susţinere, care să trieze veleitarii fără relevanţă. S-a văzut, la ultimele alegeri, că au fost candidaţi din partea unor partide care au întrunit mai puţin de 0,1% din numărul total al alegătorilor. Aşa încît noi am cerut un număr de semnături egal cu 0,5% din numărul alegătorilor din circumscripţia în care vrei să candidezi. Ideea aceasta a fost acceptată, în principiu, de Comisia electorală, dar s-a cerut 1%.  N-a argumentat nimeni de ce 1%. Există o recomandare a Comisiei de la Veneţia care spune că numărul de semnături pentru susţinerea unui candidat să nu fie mai mare de 1%, dar n-am înţeles de ce trebuie să adoptăm numărul maxim în România, unde avem nevoie de sînge proaspăt în politică. 

Cineva ar putea obiecta că pot apărea partide locale în Harghita şi Covasna şi ar putea face alte jocuri... 

În Harghita şi Covasna există deja nişte partide locale, chiar dacă ele şi-au strîns – nu ştiu cum – semnături din 18 judeţe. Ele acţionează doar în acea zonă. Am să dau însă un exemplu concret. Într-o comună din judeţul Suceava, la nişte inundaţii, s-a stricat un pod. Partidele care deţineau majoritatea în Consiliul Judeţean voiau să repare podul cu o firmă care cerea bani mai mulţi decît făcea. Pînă la urmă nu s-a făcut nimic, iar cetăţenii au vrut să refacă podul pe banii lor. N-au putut, pentru că trebuia o hotărîre a Consiliului local, în care majoritatea era deţinută tot de marile partide. De multe ori, există interese locale ale comunităţii care sînt mai bine apărate de organizaţii locale decît de partidele naţionale. Nu trebuie să ne gîndim neapărat la o invazie de partide în Parlament. Eu mă aştept ca efectul să nu se producă la alegeri parlamentare, ci mai degrabă la următoarele alegeri locale. Înfiinţarea de noi partide e doar un prim pas, mai trebuie umblat şi la legile electorale. 

Cristian Preda a publicat recent o carte – 25 de ani şi sute de partide – care conţine lista tuturor partidelor şi alianţelor, din 1990 încoace. Observăm că au mai existat partide mici, care au obţinut cîteva locuri în consiliile locale, apoi au dispărut... 

Sînt mulţi analişti care susţin că, în anii ’90, calitatea Parlamentului era superioară celei de acum. Chiar dacă existau excentricităţi, în cel mai rău caz, un partid care nu are impact nu produce efecte, dispare. Aceasta este una dintre supărările noastre faţă de forma în care a ajuns în Legea partidelor la Parlament. S-a acceptat principiul înfiinţării cu trei membri şi desfiinţarea principiului teritorial, dar s-a introdus un regim draconic de radiere a partidelor: dacă la două alegeri succesive nu ai prezentat candidaturi în 75 de localităţi sau în trei judeţe sau o listă pentru europarlamentare, eşti radiat. Cu alte cuvinte, se poate întîmpla ca un partid care se înfiinţează pe plan local să cîştige majoritatea în localitatea sa, iar la alegerile parlamentare să nu propună candidaţi, pentru că nu are interese naţionale. Atunci, este radiat.  

Coaliţia Politica fără bariere a participat la şedinţele Comisiei parlamentare. Cum au decurs lucrurile? 

Au început destul de bine încă din momentul cînd am discutat cu candidaţii la preşedinţie, în toamna trecută: am avut răspunsuri afirmative de la Klaus Iohannis şi Victor Ponta, ceea ce înseamnă că aveam un fel de deschidere din partea principalelor partide parlamentare.  Comisia pentru Codul electoral, înfiinţată din 2012, a fost reactivată în urma scandalului nefericit cu votarea în străinătate. Am avut întîlniri cu preşedintele Comisiei şi cu reprezentanţii partidelor. Am participat la dezbaterile din Comisie pînă în momentul în care s-au stabilit principiile după care se vor modifica legile. 90% din ideile noastre au fost, pînă în această fază, acceptate. Cu detaliile însă au fost nişte probleme. A început lucrul în subcomisii: una pentru legea partidelor, una pentru legea alegerilor locale şi una pentru legea alegerilor parlamentare. La două dintre aceste subcomisii n-am mai avut acces. Una dintre ele – cea pentru alegerile parlamentare – îşi desfăşoară activitatea în această perioadă, dar nici măcar calendarul nu este anunţat public. Acolo se stabilesc detalii importante, precum cel cu radierea partidelor. Sau cel cu privire la numărul de semnături de susţinere, care a ajuns la această formă: 1% din numărul alegătorilor, dar nu mai puţin de 100 în comune, 500 în oraşe şi 1000 în municipii. Dacă facem calculul, constatăm că există doar 35 de localităţi în care acel 1% e mai mic decît 100, 500 şi 1000. Deci, practic, regula pentru 99% din localităţi nu este acel 1%, ci un prag impus arbitrar. Pe toată ţara, media e de fapt de 3%. Prin acest detaliu, s-a împins numărul susţinătorilor electorali cu mult peste ceea ce recomandă Comisia de la Veneţia şi peste ceea ce era în legea veche (2%). Dacă am fi fost invitaţi, am fi putut face nişte observaţii în subcomisie. Cînd s-a revenit în plen, s-a procedat aşa: preşedintele Comisiei întreba: „Articolul 1, voturi împotrivă, se abţine cineva? Votat.“ Cu o viteză formidabilă. 

Să ne întrebăm de ce stau lucrurile aşa? De ce reprezentanţii societăţii civile nu sînt invitaţi la lucrări? 

Legea electorală este un act prin care se reglementează relaţia dintre alegători şi aleşi. În momentul de faţă, legile sînt făcute pentru a-i servi pe cei care se află înăuntru, pe cei care au apucat un loc. E împotriva logicii să le ceri să renunţe la pragul de 5% pus pentru acordarea de subvenţii partidelor, căci dacă ar coborî pragul, ei ar primi mai puţini bani. Legile electorale au un caracter special şi ar trebui făcute nu numai de politicieni; gradul de participare a societăţii civile la elaborarea lor ar trebui să fie mai mare. Or, din păcate, dezbaterea a fost complet eliminată la Legea finanţării partidelor. Legea face nişte paşi înainte, face mai transparente cheltuielile din campanie, dar are şi o droaie de lipsuri. Cel mai important mi se pare acesta: exclude de la subvenţionare partidele mici şi nu se bazează pe un studiu de impact, nimeni nu poate să spună cît va costa.  

Cetăţenii nu au încredere în partide. Nu cumva ideea subvenţionării lor de la buget va spori neîncrederea? 

E o idee greu de comunicat oamenilor. Dar aş prefera să dăm ceva mai mulţi bani partidelor decît să strîngă ele banii pe cine ştie ce alte căi pe care tot noi, contribuabilii, îi vom plăti la un moment dat. Este greu de acceptat pentru marea majoritate a cetăţenilor că trebuie să plătească nişte partide corupte, dar dacă vrem să avem partide mai bune trebuie să schimbăm regula jocului. Există neîncredere mare în partide: din ce în ce mai puţini oameni vin să voteze, ceea ce dă tot mai puţină legitimitate partidelor. De aceea, partidele noi ar putea aduce mai mulţi cetăţeni la vot. 

Vă aşteptaţi ca în comisii şi în Parlament să se adopte schimbări majore? E clar că se va schimba ceva.

E clar că nu se va schimba destul. Nu mă aştept să avem o adevărată reformă electorală odată cu trecerea prin Parlament a celor patru legi care sînt acum în discuţie, dar procesul care era îngheţat de vreo zece ani se va dezgheţa şi va putea fi continuat, cu stăruinţă şi cu răbdare.  

(fragmente dintr-un interviu care poate fi urmărit integral pe live.adevarul.ro.)  

Foto: M. Iliescu

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Coloană de tancuri ucrainene în timpul unei ofensive în Ucraina AFP PHOTO / UKRAINIAN MINISTRY OF DEFENCE
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Zelenski anunță progrese „puternice“ ale forțelor armate ucrainene în sudul țării
Este a 223-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Zelenski anunță progrese ale forțelor armate în sudul Ucrainei.
Burleanu
România vorbelor goale: Naționala, batjocorită de niște oameni care una spun, alta fac
O trecere în revistă a declarațiilor oferite de Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță și Edward Iordănescu, de la începutul anului până acum, ne oferă un tablou șocant.
Atac armat in California FOTO EPA-EFE
California, îngrozită de un criminal în serie. Ucigașul misterios a împușcat șase bărbați și a rănit o femeie
Un bărbat care a împușcat noaptea șase bărbați în California și rănit o femeie, la date și în locuri diferite, este căutat de poliție. Anchetatorii spun că au de-a face cu un criminal în serie.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.