Onoare și transparență

Publicat în Dilema Veche nr. 312 din 4-10 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Zapînd ca tot omul muncii înainte de culcare, am dat întîmplător peste

, un documentar istoric foarte british despre un ultim duel care a avut loc pe la începutul secolului al XIX-lea undeva în Scoţia. Interesant era că protagoniştii nu mai erau aristocraţi, ci „capitalişti“ pur sînge, am putea spune, adică un bancher şi un om de afaceri, care şi-au lăsat însă baltă toate interesele pentru a-şi apăra onoarea afectată de o bănuială de-abia formulată de către unul dintre ei. Mă rog, motivul era deja greu de priceput astăzi. Ce să mai spun despre determinarea celor doi de a merge la moarte după toate regulile. Şi erau multe reguli în acest cod al onoarei, pe care prezentatorul ni le citea din cînd în cînd dintr-un volum consistent referitor doar la capitolul duel. Existau chiar şi sfaturi despre „alimentaţia înainte de duel“, recomandîndu-se doar o ceaşcă de cafea cu un biscuit, pentru a păstra mintea limpede şi trupul alert. Ceea ce rămînea implicit în toate aceste texte şi proceduri era însăşi ideea de onoare – pentru simplul şi bunul motiv, probabil, că aceasta era la fel de evidentă şi asumată ca şi existenţa lui Dumnezeu şi ca atare nu mai avea rost să fie invocată.

Apoi, la fel de întîmplător, mi-au căzut ochii peste articolul lui Robert Skidelsky din

, care invocă ceea ce este, probabil, ultima suflare a codului onoarei: „Începînd din acest an, cu prilejul jurămîntului depus în faţa reginei, toţi membrii Camerei Lorzilor vor trebui să semneze un angajament scris de cinste şi integritate – relatează lordul Skidelsky. Principiile nu admit excepţii, ar putea spune unii. Dar, pînă de curînd, se presupunea că persoanele desemnate să fie sfătuitori ai suveranului erau deja suficient de cinstite şi integre pentru această sarcină. Se credea că ele sînt recrutate din grupuri care şi-au însuşit un anumit cod al onoarei. Nu mai e valabil“ – constată autorul, adăugînd că doar unul dintre colegii săi a avut îndrăzneala să se ridice şi să spună că noua procedură ar fi umilitoare. Nu într-atît însă încît să-l provoace la duel pe legiuitor, aş adăuga eu; vremurile s-au schimbat.

Această schimbare este rezumată de către Skidelsky astfel: „noua presupunere este că indivizii nu vor acţiona cinstit, ci profitabil“. Extra-ordinară Britanie: păi, morala asta aţi construit-o tot voi încă de pe vremea cînd vă băteaţi în duel în cel mai onorabil şi neprofitabil mod cu putinţă! Dar nu despre istorie e vorba aici, ci despre prezent. Iar acest prezent, care durează deja de o bucată bună de vreme şi promite să prospere şi în viitor, a înlocuit vechiul limbaj al încrederii cu unul nou, al „responsabilizării“ şi al „transparenţei“, după cum constată acelaşi Skidelsky. Mergînd mai departe, a înlocuit vechile mobiluri pasionale care duceau la dueluri cu alegerea raţională care permite maximizarea intereselor. O alegere perfect „raţională“ pentru o societate de piaţă, care nu s-ar putea dezvolta în haosul pasiunilor individuale, ci are nevoie de o logică generală a profitabilităţii tuturor. Drept care trebuie să-i convingă pe toţi că Omul în general este o fiinţă interesată şi calculată şi că deci totul în societate trebuie să funcţioneze conform cu această „natură umană“. Nu firea umană a ajuns să se elibereze însă prin economia capitalistă de piaţă, ci aceasta a creat un nou model uman pe măsură – şi care funcţionează cît se poate de... profitabil. In interest we trust!...

Dacă însă am ajuns să credem cu toţii că Omul, oricare ar fi el, este mînat să acţioneze „profitabil“, şi nu „onorabil“, tinzînd totodată să-şi maximizeze raţional acest „profit“ (nu neapărat şi nu doar material!), asta presupune şi că o anumită prezumţie principială de vinovăţie se strecoară în locul prezumţiei onorabile de nevinovăţie: societatea trebuie să aibă grijă ca acţiunile profitabile ale indivizilor să se exercite echitabil. Iar pentru aceasta, toate acţiunile indivizilor trebuie să fie „transparente“ spre a putea fi controlate.

Una dintre cele mai eufemistice expresii ale acestei transparenţe profilactice o constituie controlul calităţii care s-a instituit, pe căi europene, în învăţămînt. Ce poate fi mai nobil şi „responsabil“ decît să „asiguri“ calitatea învăţămîntului? Doar că pentru a o asigura mai bine, trebuie mai întîi să o formalizezi cît mai integral, pentru ca apoi să o controlezi cît mai eficient. „Calitatea“ se externalizează astfel, ca atîtea alte servicii de pe piaţă, nemaifiind iniţiativa şi competenţa dascălului, ci eficienţa unor „comisii“ de funcţionari ai calităţii. Ca şi în Camera Lorzilor, nu cred să fi fost însă mai mult de una-două persoane care să fi murmurat că „noua procedură ar fi umilitoare“ pentru dascăli, negîndu-le din principiu prezumţia de onorabilitate şi competenţă.

În plus, un asemenea control trebuie să se exercite şi preventiv. În lipsa încrederii, organismele calităţii trebuie să se asigure şi de profitabilitatea actelor tale viitoare, trebuie să fie convinse că ceea ce vei preda sau cerceta în viitor va fi, într-adevăr, „de calitate“. În acest sens, Lévi-Strauss declara, cu puţin înainte de moarte, că mai nimic din ceea ce a creat în viaţa sa exemplară nu ar mai fi fost posibil acum, căci nimeni nu i-ar mai fi finanţat cercetările îndelungate şi ezitante doar pe considerente de încredere în capacităţile şi onorabilitatea sa personală.

Într-un fel, mulţumesc lui Dumnezeu că un asemenea cod al onoarei nu ne mai guvernează comportamentele, căci aş fi fost mort de mult într-unul sau altul din nenumăratele dueluri la care m-aş fi simţit dator să-mi provoc contemporanii. Ceea ce, pentru mine cel puţin, nu ar fi fost deloc profitabil...

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Drona Mohajer 6 FOTO Ministerul iranan al Apărării jpg
Dronele iraniene, o amenințare serioasă pentru spațiul aerian al Ucrainei. Rușii au întețit atacurile asupra Odesei
Introduse recent pe frontul din Ucraina, dronele iraniene reprezintă o amenințare serioasă pentru apărarea aeriană ucraineană, spun soldații ucraineni aflați pe front, relatează Politico.
EURO 2024 FOTO Shutterstock jpg
Cum ar arăta grupa accesibilă și grupa dificilă pentru România în preliminariile EURO 2024?
Sezonul fotbalistic din 2022 nu s-a încheiat pentru naționala de fotbal a României, care va mai disputa două meciuri amicale în luna noiembrie. Iar acest lucru se va întâmpla după ce România își va afla adversarele din grupele preliminare ale EURO 2024.
Razvan Oana dulciuri vegane (4) jpg
Delicii raw vegane făcute de un concurent MasterChef la Galați. Răzvan este inginer hidrotehnist și pasionat de bucătărie
Răzvan Oană, un tânăr din Sulina stabilit la Galați, s-a impus pe piață cu un nou concept de prăjituri. Produsele lui au arome inedite, pornind de la mango cu ghimbir și până la caramel cu brânză și nucă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.