O statistică

Publicat în Dilema Veche nr. 387 din 14 - 20 iulie 2011
Branduirea optimismului jpeg

● Provocările (intelectuale) ale cotidianului: Muică, sîntem neam de hateri; Anul I după Brucan – violenţă într-un bloc; Fenomenul guriţă-garofiţă – diminutive; Europass; Bac plus ultra (3406, dar doar 81 like!); Zoom urban (doar 2640, dar 237 like!), Micile aberaţii ale marilor oraşe, Micul Bucureşti; dar nu Jurnal de vacanţă, Vetălău, România în anul raţei (220/1); 

● Imaginea de sine/Sensibilităţi identitare: Biografia unui spectacol; Suspectat de a fi român; Despre parvenire; Fuga de societate; Cultura nemulţumirii; Revenirea religiosului; Lecţia de istorie; Modernizarea învăţămîntului românesc; Balada lui Oedip (la limită, e prea teoretic); Drumul aurului; dar nu Gîlceava lemnului cu piatra (doar 846!), Cultură şi agricultură (611/4), Împotriva patrimonializării (711/4), Ochii basarabenilor (137/0); 

● ???: Despre iubire şi senilitate; dar nu Rătăciţi printre obiecte (1629/0); 

● Dezinteres: Închiderea societăţii deschise (1892/12); Paideia şi impactul intelectual (2008/37); Meserie, brăţară de aur (sondaj, 1853/5); Adio, arme (1722/21); Turnul lui Babel (1199/20).  

De mult mă ispitea acest exerciţiu pseudo-statistic, ce poate părea, la prima vedere, uşor narcisist: „ratingul“ propriilor mele articole în Dilema veche. Raţiunea acestei tentaţii este însă mult mai „sociologică“ şi ne-personală, chiar dacă a fost pusă în mişcare de o impresie cît se poate de subiectivă: trăgînd din cînd în cînd cu coada ochiului la numărul de cititori şi al intrărilor „like“ ale pilulelor, am avut de multe ori surpriza (extrem de personală!) de a vedea un număr impresionant de cititori pentru texte care mi se păreau relativ anodine şi, invers, deziluzia (şi mai personală...) că articole pe care le consideram deosebite şi importante treceau relativ neobservate. Desigur, uneori scrii mai bine, alteori – mai rău şi uneori e vacanţă. Dar eram tot mai convins că nu atît cum scrii contează, ci despre ce, subiectul în sine. Nu despre un „top“ al autorilor este deci vorba, ci despre o privire vag orientată de cifre asupra temelor care par să aibă mai multă trecere la public – mai exact, la publicul (probabil) mai tînăr, care accesează site-ul revistei şi se manifestă în acesta. 

Trebuie să încep totuşi cu o simplă plasare statistică în „ratingul“ Dilemei vechi. Faţă de Andrei Pleşu, cu peste 15.000 de intrări şi 565 de „admiratori“ în medie pe articol, eu, cu doar puţin peste 2000 de intrări şi 100 de „admiratori“ în medie pe anul acesta, aproape că nici nu exist. (Între paranteze fie spus, imaginea încetăţenită că orice ar scrie Pleşu, lumea îl citeşte, măcar ca să-l înjure, nu pare să fie tocmai conformă cu realitatea: pentru unele pilule a ajuns la recorduri de peste 30.000 de cititori, dar pentru altele a „căzut“ la în jur de 5000, cu doar cîţiva sau chiar nici un admirator... Or, Andrei Pleşu are tot timpul acelaşi stil inconfundabil, oscilaţiile acestea părînd astfel să fie datorate tot subiectelor!). Cu aproximativ 3600 de accesări şi 67 de „admiratori“ în medie, următorul în „top“, Mircea Vasilescu, se află deja în „normalitatea“ unei astfel de reviste. În ceea ce mă priveşte, mă aflu undeva în plaja de mijloc, cu oscilaţii astfel cu atît mai semnificative pentru ceea ce mă interesează de fapt. 

Am luat deci articolele pe un an şi m-am uitat la reacţiile numerice ale cititorilor. Lucrurile nu stăteau nici pe departe aşa de alb-negru cum avusesem impresia, nu existau în mod clar subiecte „aşa da“ şi subiecte „aşa nu“. „Ipoteza“ mea maniheistă s-a năruit deci. Şi totuşi, ceva părea să se întrezărească în aceste ape vălurite ale „scorurilor“. Am grupat şi regrupat articolele, le-am analizat ca pe interviurile cu care mă întorc de pe teren, le-am comparat, încercînd să intuiesc ce ar putea avea în comun cele din top şi cele din coadă. Cu timpul, ceva-ceva s-a desprins şi două, trei teme majore şi-au făcut apariţia. 

Una dintre ele este organic legată de numele rubricii şi ar putea fi intitulată „provocările cotidianului“. Provocările „intelectuale“ însă, cu multă „materie brută“, dar şi cu reflecţii şi generalizări digerabile, căci simplele relatări de viaţă obişnuită, oricît de „picante“ sau „duioase“ ar fi fost ele, au fost penalizate fără ezitări (de exemplu, „Jurnal de vacanţă“, „Vetălău“, „România în anul raţei“). Nu (doar) anecdotica atrage deci, ci o minimă căutare a sensului secund, suficient de problematic pentru a fi dezbătut. În această categorie, recordul de audienţă îl deţine „Muică, sîntem neam de hateri“ (chiar dacă aportul meu era firav, subiectul e-comunicării nu avea cum să lase indiferent publicul virtual al Dilemei vechi), urmat la distanţă de povestea diminutivelor şi de întîmplări comentate din viaţa oraşului („Anul I după Brucan – violenţă într-un bloc“, „Zoom urban“, „Micile aberaţii ale marilor oraşe“, „Micul Bucureşti“ etc.). 

A doua categorie de succes, la fel de consistentă, ar putea fi intitulată „sensibilităţi identitare“: tot ceea ce are de-a face cu imaginea românilor – ce sîntem, ce credem că sîntem şi de ce, cum ne văd alţii, cum ar trebui să fim şi ce ar trebui să facem, de la raportarea la comunism la actuala cultură a nemulţumirii. La această categorie, pe primul loc se află pilula „Biografia unui spectacol“, care relata despre reacţiile publicului la filmul Autobiografia lui Ceauşescu, urmată de „Suspectat de a fi român“, ce a întrunit un număr record de „admiratori“ care, cred, s-au regăsit în această suspiciune etatizată şi generalizată cu care ne confruntăm cu toţii. Celelalte articole tratează subiecte diverse, de la învăţămînt la religie, dar toate ating o coardă sensibilă, un of identitar explicit şi uşor patetic. Interesant este însă că acele pilule care tratau mai abstract (dar şi mai aprofundat) probleme definitorii ale românităţii – de la civilizaţia lemnului la problemele structurale vechi ale agriculturii noastre – au fost mult mai puţin citite şi aproape deloc apreciate (cotele acestor pilule sînt cele mai scăzute). Interesul pentru trecut pare să se oprească la atitudinile (actuale) faţă de comunism... 

În sfîrşit, au rămas răţuştile urîte, cărora mai nimeni nu le-a acordat prea mare atenţie sau, chiar dacă le-au citit, nu s-au declarat deloc încîntaţi de ele. Structura lor este diversă, dar toate au un grad mai ridicat de abstracţiune. Cel mai interesant caz este cel al unei pilule recente („Închiderea societăţii deschise?“), care tratează subiectul, care mi se pare esenţial, al noilor viziuni despre frontiere şi gestiunea mobilităţilor în Europa şi care a „plăcut“ doar unui număr de cititori de zece ori mai mic decît media. Se pare că străinătatea şi străinii nu interesează decît dacă şi cînd „au ceva cu noi“; în rest, problemele omenirii nu sînt şi ale noastre. 

Nimic nou sau surprinzător, de fapt, în aceste socoteli. Dar şi previzibilul spune ceva cînd se confirmă...  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

El Alamein, „Maldivele Egiptului” de pe coasta Mediteranei o nouă destinație pentru turiștii români Sursă Join Up
Egiptul, țara în care negocierea este un obicei, iar prețurile pot fi reduse chiar și de două-trei ori
Egiptul oferă o experiență climatică unică, cu aer uscat, temperaturi constante și briza răcoritoare care fac ca +35°C să fie o temperatură surprinzător de suportabilă. Mai mult, obișnuitele negocieri vă pot ajuta să obțineți prețuri și de două-trei ori mai mici.
analiza-economica-proiectie-financiara-economist-calcule-grafice-evaluare-companii
Criza lanțurilor de aprovizionare. Cum forțează războiul comercial companiile să caute alternative
Creșterea volatilității pieței, provocată de schimbările politicilor comerciale și tarifare, va amâna cel mai probabil deciziile de investiții, însă motivația pentru realizarea de tranzacții se va menține.
Zodii, Shutterstock jpg
Zodia care o să fie în al nouălea cer, în acest weekend. Vestea care îi schimba anul și poate chiar viața
Pentru unii, acest weekend vine cu relaxare. Pentru alții, cu revelații. Dar pentru o anumită zodie, zilele care urmează vor fi marcate de un moment de fericire pură – un eveniment neașteptat, o veste uriașă sau o împlinire care schimbă tot.
Bătălia de la Rovine  Foto twitter com
O istorie mai puțin cunoscută a românilor. Când au avut loc, de fapt, primele lupte cu turcii și motivul adevărat de la care au pornit
Prima bătălie dintre români și turci nu a fost cea de la Rovine. A fost, să zicem, prima mare invazie otomană în teritoriile valahe, dar nu și prima confruntare. De fapt, primele conflicte dintre români și turci au pornit de la stăpânirea asupra Dobrogei, cu atacuri de-o parte și de alta.
image png
Această greșeală zilnică legată de lenjeria intimă te-ar putea costa sănătatea. Verifică dacă și tu o faci
Te-ai întrebat vreodată cât de mult îți pot afecta sănătatea cele mai mici și aparent inofensive obiceiuri?
Regele Charles  foto   Profimedia jpg
Regele Charles vorbește despre starea sa de sănătate. Cum se simte suveranul britanic
În timpul unei întâlniri cu o fostă bolnavă de cancer, Regele Charles a vorbit și despre propria sa boală, cât și despre tratamentul care îi este administrat.
moda de lux
Moda de lux ca investiție. Cum gențile Birkin și Kelly au întrecut performanța burselor în 2025
Cu toate că industria modei se confruntă cu dificultăți anul acesta, există unele segmente, la intersecția dintre lifestyle și modul în care investim, care continuă să evolueze. Articolele de lux, vintage și cele sport, de designer, sunt opțiuni atractive pentru investitori, spun analiștii.
image png
Scapă de riduri și de petele de pe tenul tău! Încearcă o mască de cartofi făcută în casă care ajută la reducerea semnelor de îmbătrânire și redă strălucirea pielii tale
Cartofii – acei campioni discreți ai bucătăriei – s-au strecurat în tăcere și în universul frumuseții, oferind mai mult decât savoare în farfurie.
Coiful chalcidic de la Balș mp4 thumbnail png
Comoară antică expusă pentru prima dată: coiful chalcidic de la Balș, vechi de 2.500 de ani, prezentat publicului la Slatina
Un muzeu din Oltenia expune pentru prima dată, și pentru doar două zile, o piesă de o valoare extraordinară: un coif chalcidic datând din secolul IV î.Hr.. Artefactul a fost descoperit întâmplător cu 20 de ani în urmă, de un cetățean care săpa un șanț pe proprietatea sa.