O femeie însărcinată în paleolitic (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
O femeie însărcinată în paleolitic (II) jpeg

Și dacă statuetele paleolitice, ca Venus din Willendorf, au fost sculptate de femei însărcinate care se uitau în jos la propriul lor corp, pe care îl foloseau ca model? Asta ar duce la schema romboidală atît de frecventă, care combină o primă imagine piramidală, din poziție verticală, unde umerii sînt înguști și baza sînt șoldurile, cu o a doua, din poziție puțin aplecată în față pentru ca femeia să-și poată vedea picioarele ascunse de abdomen. Așa s-ar explica picioarele care se termină cu un vîrf sau cu labe extrem de mici, brațele subțiri cu antebrațe adesea lipsă, fesele steatopigice doar pentru că sînt văzute peste umăr. S-ar lămuri și lipsa de trăsături a feței fantomatice a celor mai multe dintre aceste statuete și chiar capul plecat aparent în jos. Abaterile de la naturalism ar fi deci raccourci-uri de natură optică, iar nu rituală. Asta cel puțin zice un articol academic care a făcut multe valuri, publicat în 1996 de L. McDermott.

Ideea că femeile de pe 20 de situri paleolitice, acum 30.000-25.000 de ani, sînt autoarele primei arte antropomorfice, înaintea celei rupestre magdaleniene (ale cărei figuri umane sînt, de altfel, pe atît de stîngace, pe cît de elegante sînt figurile ei animaliere), nu avea cum să nu se lovească de rezistența establishment-ului. Să rămîi deodată fără artă erotică portabilă la nivelul paleoliticului e de-o tristețe iremediabilă.

Pe de altă parte, cel mai mare serviciu pe care-l poți face unei idei geniale este s-o supui unei critici severe. Înainte de a publica articolul, foarte solidul jurnal Current Anthropology a cerut deci cîte un scurt comentariu de la primii zece specialiști ai lumii în acest domeniu. Și majoritatea au răspuns. Asta înseamnă multe lucruri. Înseamnă că există o piață de idei, cu mecanisme care reglează acceptarea inovației. Înseamnă că experții înțeleg să fie accesibili rapid pentru comentarii specifice. Și că un jurnal științific e o instituție credibilă.

Majoritatea comentariilor au respins teoria sau anumite aspecte ale ei. Sigur că unii dintre specialiști – americani, francezi, cehi – au folosit stilul „am o părere extraordinară despre mine“ sau stilul „te laud, dar te insult“. Dar chiar și ei au adus, pînă la urmă, argumente. Retorica nu poate lipsi din științele socio-umane, cum nu lipsește nicăieri corupția printre politicieni. Dar una e 10% retorică, alta e 70%.

Unele dintre argumentele „contra“ sînt de bun-simț. De ce să sculptezi stînd în picioare, iar nu așezat, caz în care ți-ai vedea picioarele foarte bine? De ce trebuie să lipsească mîinile, cînd mîinile sînt partea corpului pe care ochii zăbovesc cel mai mult? De ce nu putem folosi ca model corpul celorlalți (al celorlalte, mai exact)? Dar dacă un argument de bun-simț chiar e valabil, trebuie să poată există întotdeauna și o formulare științifică a lui. Altminteri, la el se va răspunde cu un contraargument de bun-simț și nu ajungem nicăieri. De pildă, s-ar putea spune că tocmai pentru că mîinile sînt permanent urmărite de ochi, ele ne sînt cunoscute dintr-o mare varietate de unghiuri, din care artistul extrage mai greu ce sînt, de fapt, mîinile. Umerii sau burta sînt mereu cam tot pe-colo.

Alte argumente sînt științifice și vin în primul rînd, așa cum și trebuie, din cunoașterea materialului. De pildă, McDermott nu discutase „balerina“ de la Galgenberg (Austria), care atunci era cea mai veche statuetă umană paleolitică (foto). Deși tot un nud (dintr-un mineral verde – serpentin), poziția ei este neașteptat de complexă (și de modernă) și contrazice schema autogenă. Cît de importantă e excepția asta? Între timp, la vreo zece ani după dezbaterea pe care o rezum aici, s-a descoperit o altă statuie, Venus de la Hohle Fels (Germania), produsă acum mai mult de 35.000 de ani. Schema ei e mai degrabă cea a lui McDermott, iar capul, deși statueta are totuși 6 cm (jumătate cît Venus de la Willendorf), e cît o gămălie de chibrit. (Asta dacă e vorba realmente de cap, iar nu de un țumburuș pentru a fi atîrnată – ceea ce oricum o lasă pe Venus cu un cap fantomatic.)

Altcineva invocă – și e o observație excelentă – cîteva animale pictate pe pereții peșterilor, ale căror picioare sînt tot așa, terminate cu vîrfuri. Contaminare stilistică? Problema rămîne deschisă. Graviditatea e cea mai comună și mai rapidă modificare majoră a corpului uman și mi se pare plauzibil să fi apărut ideea de a o documenta și astfel de a o controla, poate un pic magic, dar și pragmatic și didactic. Cred că dezvoltarea solidarității sociale și poate chiar cea a limbajului poate să fi fost stimulată, între altele, de momentele de solidaritate feminină în jurul episodului dificil al sarcinii și mai ales al nașterii.

S-a spus că perioada gravettiană (după numele sitului La Gravette) este perioada din istoria lumii în care imaginile sarcinii sînt procentual cele mai răspîndite. Însă un alt studiu recent, cu abordare medicală, al celor mai bine publicate statuete (ceea ce nu e neapărat relevant statistic) spune că din cele o sută de statuete paleolitice de piatră, os, dinte de cal, fildeș de mamut etc., 25% sînt subponderale, 15% fără riscuri asociate cu greutatea (ca să nu zic normale), 50% ar fi doar supraponderale fără să fie însărcinate, și doar 7% ar reprezenta femei gravide. Dar mă îndoiesc că femeile din paleolitic sculptau ca să le putem pune noi azi un diagnostic.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019. 

Foto: Venus din Galgenberg, la Muzeul de Istorie Naturală, Viena / wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.