Nu e imposibil

Publicat în Dilema Veche nr. 716 din 9-15 noiembrie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Acum două săptămîni am publicat în Dilema veche un text intitulat „Ce-i lipsește școlii românești?“. Începea cu o listă cuprinzînd lucrurile de care, cred eu, învățămîntul nostru are nevoie. Asta nu înseamnă că ar lipsi complet. Doar că ele reprezintă, după umila mea experiență, mai degrabă excepția decît regula. Articolul cu pricina s-a bucurat și de cîteva comentarii – ceea ce, din experiența săptămînală acumulată în ultimii cîțiva ani, se întîmplă destul de rar.

Unele dintre ele m-au pus pe gînduri. Mi se atrage atenția, de pildă: „Lista cu lipsuri din articol mi se pare (ultra)demagogică. Miroși iute acolo ștachete mărețe, prin definiție suite cît să nu ajungi la ele…“ Altcineva adaugă: „O listă într adevăr mult prea lungă și generală care cel puțin în parte ar putea fi aplicată și altor domenii de activitate.“

Încep, cum am mai făcut-o și alte dăți, cu sfîrșitul. Fără nici îndoială, mare parte dintre carențele învățămîntului românesc actual se regăsesc și în alte domenii de activitate. Ar fi de mirare să fie altfel. De ce ne-am aștepta, de pildă, ca învățămîntul nostru să aibă, pe ansamblu, un management performant, cînd atîtea alte instituții – spitale, primării, aeroporturi, întreprinderi de producție ș.a.m.d. – dau în permanență rateuri? O „expertiză convingătoare a sistemului“ nu lipsește doar din învățămînt. La fel de prost stăm în medicină, în infrastructură, în administrație publică, în finanțe, în… Întrucît românesc, sistemul nostru de învățămînt „beneficiază“ de multe dintre caracteristicile spațiului de apartenență. Precum ziceam acum două săptămîni: „Pe scurt, școlii românești îi lipsește o altfel de Românie, în care să și poată împlini cu demnitate și succes misiunea.“

Întrebarea ar fi, în acest context, în ce măsură e realist și legitim să ne punem speranțe că învățămîntul ar putea fi altfel decît celelalte domenii de activitate din aceeași țară. Un răspuns franc: într-o foarte mică măsură, la care, însă, eu, unul, nu sînt dispus să renunț. De ce? Simplu: pentru că cu asta mă ocup, din asta trăiesc, din punct de vedere profesional. Și, în condițiile date, știu că o sumedenie de oameni – studenți, poate și părinții acestora – așteaptă de la mine, personal, de la o rotiță minusculă în angrenajul „sistemului“, o serie de lucruri, cărora mă simt dator să le răspund cît de bine sînt în stare.

Chestiunea doi, încă și mai acută. Chiar este lista de carențe ale școlii românești pe care am produs-o, încheiată prin „etc.“, „(ultra)demagogică“? Ridică ea „ștachete mărețe, prin definiție suite cît să nu ajungi la ele“? Aici cred că e cazul să ne uităm cu mai multă atenție. Că o școală ar trebui să aibă „toalete igienice“ și „săli de clasă salubre“ și să nu pice în capul elevilor și al profesorilor nu e chiar un standard „măreț“. Personal, cred chiar că se exagerează, în spațiul public, privind așteptările în acest domeniu. În localități în care oamenii trăiesc de pe-o zi pe alta, în condiții extrem de precare, mă îndoiesc că localnicii – deopotrivă adulți și copii – consideră obligatoriu ca dotările școlare să fie la un cu totul alt nivel. Spre deosebire de opinia publică modelată de mass media, eu cred că școala trebuie întîi de toate să-i mulțumească pe beneficiarii ei. Despre ei, însă, e doar arareori vorba, în mod tangențial și, foarte adesea, tendențios, în știrile care inflamează presa noastră doritoare de senzație: o opinie publică ce se manifestă, nu doar în cadre instituționalizate, ci și în mediile de socializare online, prea puțin „aptă să și asculte, nu numai să afirme“. În plan individual, arta de a asculta îți conferă avantajul că nu ieși niciodată în pierdere: ai aflat ceva nou sau, în cel mai rău caz, nimic. Arta de a afirma are, însă, totdeauna un cîștig îndoielnic. În plan social, capacitatea de a asculta și nu cea de a afirma este cea mai sigură cale de tranșare a divergențelor de opinii. În sensul ăsta mă refeream la „Părinți (in)capabili să și armonizeze opțiunile în beneficiul copiilor lor“.

Vorbeam în articolul precedent despre carențe în domenii precum „mediu școlar prietenos pentru elevi și profesori“, „viziune, deschidere către viitor“, „coerență“, „stabilitate“, „predictibilitate“, „finalități limpede definite și consecvent urmate“, „grijă pentru individ și individual“, „echitate“, „sinceritate“, „corectitudine“, „flexibilitate, maleabilitate“, „respect și respect de sine“, „reflexivitate instituțională“, „încredere“ ș.a. Pentru unii poate că lucrurile astea par baloane umflate cu aer, pentru alții idealuri năstrușnice scornite de oameni care habar n-au cum e realitatea.

Dacă o sumedenie de cuvinte au fost golite de sens în limba română, nu e vina lor, nici a celor care se încăpățînează să le folosească. Dacă unele lucruri par a fi prea abstracte pentru a constitui repere concrete într-o anume activitate, trebuie să spun că știu școli în România pentru care „cuvinte“ precum cele pe care le am înșirat reprezintă o preocupare zilnică, pe cît de concretă, pe atît de acută, a administrației școlare, a fiecărui cadru didactic în parte.

Mi-aș dori, încă o dată, ca aceste cazuri izolate să ajungă să fie „norma“ întregului sistem, atît din punct de vedere legal, cît și prin practicile administrative de care acesta uzează. Am mai povestit, în numere anterioare ale Dilemei vechi, experiența vieneză a unei școli amărîte de la marginea urbei, în care „generalități“ precum cele enunțate erau, ca pretutindeni altundeva în învățămîntul public austriac, literă de evanghelie. Și aș mai putea povesti – am mai și făcut-o, de altfel – o sumedenie de lucruri în sprijinul aceleiași idei: nu e imposibil. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?