Marţi, 4 mai. Doamnelor şi domnilor, mulţi dintre dvs. probabil că au învăţat cîndva, la şcoală, şi nu au uitat că problema naţională, în linii mari, a fost rezolvată în România; au rămas însă acele linii mici, de o importanţă majoră. Azi, cel mai recent domeniu în care se agită „problema“ este fotbalul. Perspectiva ca echipa CFR Cluj – al cărei patron este un cetăţean român de origine maghiară – să cîştige pentru a doua oară titlul de campioană este refuzată cu o îndîrjire de natură în primul rînd ideologică. Se afirmă fără echivoc, pe multe posturi TV, că e o echipă de străini care nu poate fi acceptată drept campioană a României, din punct de vedere patriotic şi naţionalist. Există două neamuri în faţa cărora tot românul se trezeşte patriot şi naţionalist: ungurii şi ruşii. La CFR Cluj nu joacă nici un ungur şi nici un rus.

Antrenorul este italian, străinii sînt portughezi, argentinieni, africani, italieni, neamuri cu care patriotul naţionalist român se înfrăţeşte, îndeobşte, europeneşte, ca în toate echipele din Liga lui Mitică, care au sub contract stranieri. Nu-s obiecţii, adică înjurături, la stranierii Vasluiului (cei mai mulţi, printre care şi cel mai bun din România, un brazilian, Wesley...), ai lui Dinamo, ai Rapidului, ai Stelei, ai Timişoarei (cu două excepţii...). Patronii sînt toţi români – unul singur, Paskany Arpad, nu e şi vrea să cîştige campionatul cu portughezi, sud-americani, africani şi cîţiva români. E inacceptabil d.p.d.v. naţionalist, ignorîndu-se, în 2010, că patriotismul britanic nu are obiecţii ca londoneza Chelsea, campioana, să aparţină unui rus cu nume de evreu. N-o mai fi existînd patriotism englezesc? Sau german? Pe tricourile vicecampioanei germane Schalke 04 scrie cu litere latine: Gazprom.

Naţionalistul român simte că ceva în domeniu nu e OK şi trece la fotbal: CFR Cluj nu ar fi şi nu ar merita să fie cea mai bună... E încă vag. Cine are cele mai multe victorii/puncte este cel mai bun – aceasta-i logica oriunde. Da, dar cum au obţinut aceste victorii? Prin aranjamente cu arbitrii! Dovezi? Dovezi încă nu apar, totuşi e clar. E o claritate care nu mai ţine de naţionalism, de patriotism, ci de penal. Nimănui, în fotbalul românesc ca şi în toate domeniile, nu-i convine să ajungă „în penal“. Care patron – indiferent de origine – nu a aranjat ceva cu arbitrii, cu ştabii federaţiei, ai consiliilor judeţene...? E o enigmă cine a fost onest. (Există un singur caz, în penal – al unui patron atît de nepriceput că şi-a autofilmat şpaga.) Ar ieşi cu un vuiet prea mare, căci s-ar putea dovedi că toţi sîntem şpăgari români mai mult sau mai puţin oneşti.


Nu mă veţi considera – sper – un marxist dogmatic, dacă vă voi reaminti că problema naţională a fost dintotdeauna o problemă economică, „pe bani“. În cazul de faţă, patronatul din fotbalul românesc – acei oameni care, cum se spune, fiindcă „bagă banii“ trebuie respectaţi şi ocrotiţi ca marii filantropi şi mecenaţi – se găseşte într-o situaţie paroxistică: e ultimul an în care România va avea şase echipe angrenate în cele două competiţii europene dintre care, indiferent de rezultatele bunicele sau direct proaste, se obţin consistente şi bine-venite sume în euro de la UEFA. Campioana României, urmînd a juca direct în Ligă, poate conta pe zece milioane de euro. Patronatul joacă la o miză europeană. De aici nebunia mioritică dintre moldovean, muntean şi ungurean. Îmi permit să vă atrag atenţia: nu există, oare, pericolul – tembel, OK, dar semnificativ – ca, în cazul în care CFR Cluj pierde titlul, să apară, de bucurie, steaguri româneşti pe anumite stadioane, străzi şi uliţe ale ţării? Aveţi în vedere o asemenea perspectivă cu totul ne-europeană? Precizez că, strict fotbalistic, nu ţin cu CFR Cluj şi nici cu o altă echipă din actualul campionat – toate sînt inexpresive d.p.d.v. european –, eu ţin cu inexistentul Progresul Finanţe-Bănci, lichidat cu sînge rece de bancherii bucureşteni.

Vă mulţumesc că m-aţi ascultat fără să ridicaţi din umeri.