Notă de protest la o tîmpenie mondială

Publicat în Dilema Veche nr. 354 din 25 noiembrie - 2 decembrie 2010
După 40 de ani jpeg

„La prostiile clovnilor rîd doar proştii.“ – aşa grăia un unchi de-al meu, recunoscut de toată familia ca un „om-de-mare-inteligenţă“, care aducea în casă bancuri atît de împuţite încît tata ne evacua în altă cameră. 
Într-adevăr, de mult, de la „clovnii lui Fellini“ (unde nimeni nu a rîs) mă tem că ideea asta stupidă a lui nene Brici (cum era supranumit de cum intra pe uşă) 
a biruit şi a devenit un semn de inteligenţă plus cultură, a nu se mai rîde la clovni. 
E cu totul posibil ca odată cu dezvoltarea ştiinţelor, a matematicilor, a ingineriei, a ordinatoarelor, a baletului, a sîrmei ghimpate,  
odată cu dezvoltarea copiilor în faţa televizoarelor,  
odată cu transformarea sistemului WM în 4-2-4, 4-3-3, 4-1-4-1 sau chiar 1-8-2,  lumea să fi crezut că a devenit mult mai inteligentă,  
iar clovnii – din ce în ce mai proşti. 
Probabil că nici clovnii nu au ţinut pasul cu sociologia, cu geologia, cu logica formală, cu studiile de specialitate şi serialele de fiecare zi, cu tot ce-i în prime time şi la second hand, 
cu noutăţile în abolirea graniţelor dintre tragic şi comic; 
probabil că şi ei (nu numai ONU-ul) au fost depăşiţi de evenimente, 
da, să admitem că e vina lor –  
dar, dar, dar,  
această culpă mă face să urlu şi mai aprig: 
ei ar fi trebuit să editeze ziare, pliante, hărţi, prin care să demaşte tîmpenia mondială, a celor care nu mai rîd la clovnerii, ca să poată rîde la pornografii şi trivialităţi,  
ei ar fi trebuit să se unească în organizaţii internaţionale de apărare a clovneriei,  
să ţină congrese la care să invite cele mai strălucite inteligenţe care au iubit clovnii şi caraghioslîcurile lor, 
totul sub o lozincă uriaşă:  
„Eu am fost dintotdeauna de partea comedianţilor şi măscăricilor“ – Don Quijote. Clovnii ar fi trebuit să producă filozofii lor, Don Quijoţii lor (căci ei l-ar putea revendica pe Cavaler ca suprem părinte şi ocrotitor al lor), 
soldaţii lor, trupele lor cu care să-şi apere meseria şi să proclame răspicat: „NOI SÎNTEM (PRINTRE) CEI MAI INTELIGENŢI OAMENI DIN LUME.“ – ceea ce ar fi născut un tămbălău extraordinar de vesel care avea şanse de unu la sută să ne salveze de la exterminările în masă şi de la multe alte acţiuni pe cît de agresive pe atît de nechibzuite. 
Un război (nu etern, ca acum) de 30 sau de 100 de ani între lumea serioasă şi 
clovnii neserioşi, 
între populaţia deşteaptă şi clovnii prostovani 
ar fi fost un spectacol mult mai binefăcător decît cele consemnate cu atîta gravitate în toate cărţile de istorie. 
(Atenţie!, vorba lăsată de un genial obscur francez: „Gravitatea e voluptatea proştilor“.) 
Numai că bieţii şi minunaţii bufoni ai circurilor cu pîine sau fără au acceptat tirania celor autodeclaraţi inteligenţi, 
nebunii s-au lăsat batjocoriţi de cei logici, 
sărmanii caraghioşi au recunoscut că sînt slabi şi chiar inutili (mai inutili decît panterele roz şi leii de doi bani), 
şi au pierdut războiul înainte ca acesta să ajungă la un apogeu şi la o concluzie. 
Dar, dar, dar, l-ar fi cîştigat oare? Nu are acum importanţă. 
Acum, să înălţăm slavă, 
slavă clovnului Ramirez şi celor care l-au admis printre ei, 
chilienilor care au stat zile şi nopţi în aşteptarea minerilor de la San José, Ramirez distrîndu-i zile şi nopţi cu giumbuşlucurile lui, liniştindu-i cît de cît, făcînd mamele şi copiii să zîmbească un pic, nimeni neîndrăznind să-l alunge ca neavenit într-o dramă ca aceea. 

Slavă clovnului Ramirez, cel care în clipa cînd toţi 33 au ajuns după două luni la suprafaţă şi toţi se îmbrăţişau fericiţi, şi-a scos nasul roşu, rostindu-se sobru: „Acum pot pleca şi eu“... şi s-a dus spre graniţa aceea, tot mai indescifrabilă, dintre tragic şi comic, acasă, desigur, unde a început să plîngă; se ştie de mult că plînsul este felul lor de a se odihni.  

P.S. Autorul mulţumeşte internauţilor Cătălin Stănescu, Joe Neguţ, Silvestru, Polichinelle, Goe, Cercetător, Radu Botta şi Florin Iaru. Prietenoşi, ei ştiu de ce.

Extremistul de centru va reveni după Anul Nou.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.