"Noi nu am mîncat banane cînd eram mici!"
Între un Bjorn Borg, cel din anii ’80, pe de-o parte şi o Samantha Stosur sau o Serena Williams, cele de astăzi, pe de altă parte, cine credeţi că ar cîştiga meciul? Sau, cu alte cuvinte, cu ce se hrănesc tenismenele de astăzi de-ajung să dea aşa de tare în minge?
În fotbalul românesc a făcut legendă o vorbă a fostului internaţional Toni Doboş. Chestionat de public la finalul unui eşec al echipei naţionale, fundaşul, care numai firav nu era, a răspuns cu o exasperare organoleptică: „Ce vreţi, noi nu am mîncat banane cînd eram mici!“.
Acum înapoi la tenis şi la întrebarea dilematică. De ce s-a dezvoltat într-atît forţa în tenisul contemporan? Şi cum s-ar termina un meci între Bjon Borg din anii ’80 şi Serena Williams de astăzi. Probabil prin victoria fetei. De ce? A răspuns cel mai mare medic sportiv din România, doctorul Ioan Drăgan, cel care a însoţit la zece Olimpiade generaţii de sportivi, de la Nadia la Laura Badea şi Camelia Potec. „Toată lumea priveşte sporul de forţă al sportivilor, performanţele tot mai bune şi îşi explică tendinţa pe suspiciunea dopingului sau, măcar, a medicaţiei. Gîndiţi-vă şi la altceva. Corpul uman a evoluat fabulos în ultimele decenii. Speranţa de viaţă a crescut, iar randamentul fizic al oamenilor obişnuiţi este incomparabil cu ceea ce se întîmpla la jumătatea sau la începutul secolului trecut. Sportivii sînt mai eficienţi pentru că oamenii înşişi sînt mai înalţi, mai bine hrăniţi, au mai multă grijă de ei şi reuşesc să-şi forţeze limitele“.
Ori de cîte ori primesc întrebări care, măcar în subtext, deplîng robotizarea de azi a sportului îmi aduc aminte de regretatul Ioan Drăgan şi-i invit pe cei care le pun, să se uite cum fac sport, în Occident, oamenii de 70 de ani.
