Noi apariţii la Editura Spectrum (I)
Cine ar fi putut crede că un studiu,
unul de cea mai strictă (şi aridă)
specialitate,-n speţă muzicologia,
ar fi în stare să ajungă un best-seller?!
Or, iată, tocmai ăsta este cazul
studiului domnişoarei Mirela Icsulescu
şi al domnului Mirel A. Igrecescu
asupra celor 48 (patru zeci şi opt)
preludii & fugi din Clavecinul bine
temperat, opul celebru a lui J.S. Bach.
Or, în ciuda faptului că el,
Johann Sebastian, va fi fost un
soi de homo religiosus (o „uşă de
biserică“, adică, nu doar la figurat,
ci şi la propriu!), autorii cărţii,
pornind de la premisa cum că
Împăratul Napoleon afirmă, într-unul
din panseurile sale, că „En amour,
la seule victoire, c’est la fuite“
(i. e.: „Singura victorie, în dragoste,
e fuga“), convertesc opul pomenit,
cu un aplomb inverosimil, într-un
fel de... semi-Kamasutra. „Semi“,
pentru că ars amandi,-n ocurenţă,
e astfel doar pe jumătate. Preludiului,
adică, în loc să-i urmeze actul
propriu-zis, – nu-i urmează, iată,
decît fuga. Clavecinul bine temperat e,
în proporţie de 50%, o „artă“, mai curînd,
„a fugii“ (Kunst der Fugge). Ceea ce
poate fi adevărat, sub, cel puţin,
aspect erotologic. – Cu o rezervă,
însă, şi anume că, Johann Sebastian,
incontestabil mare „preludist“, –
„en amour“, n-a practicat „la fuite“,
ci a umplut o casă cu copii!
