Liga muzeelor mici și foarte mici

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Despre nea Flutur şi muzeul său de lîngă Peştera urşilor am scris, la timpul potrivit, o pilulă în această revistă şi un întreg articol mai mult sau mai puţin „ştiinţific“ dedicat colecţiilor săteşti. Mă impresionase omul şi mă pusese pe gînduri ideea sa de muzeu, în care adunase cu îndîrjire şi aranjase după inspiraţie vreo trei mii de obiecte dintre cele mai variate, de la obişnuitele costume populare şi piese de ceramică la vechile băncuţe ale şcolii săteşti sau o „frumoasă americană“ de prin anii ’20, care făcuse cîndva furori prin zonă. Mai nou, de cînd o bună parte a tineretului satului se mutase în Spania, apăruse şi un colţ „ca la noi, în Spania“. Aceasta era ideea sa de „muzeu local“, ilustrînd viaţa felurită a oamenilor din partea locului, mult mai mult decît ideile patrimoniale ale experţilor. De aceea „experţii“ nici nu prea aveau la inimă acest gen de „muzee“ – cu excepţia cazurilor cînd „împrumutau“ pentru propriul muzeu cîte o piesă de excepţie „rătăcită“ în colecţiile săteşti. Îmi aduc aminte de o eminenţă mai mult sau mai puţin cenuşie a folclorului român, care m-a apostrofat într-o şedinţă scorţoasă de la Ministerul Culturii: Haideţi, domnul Mihăilescu, chiar aşa, acum toată lumea face muzee!? Asta e o meserie, nu un hobby! Mda, meseria lui nea Flutur nu era de muzeograf, dar nici muzeul său nu era un simplu „hobby“, ci o pasiune – ca şi în cazul celor cîteva sute de alţi colecţionari pasionaţi răspîndiţi prin ţară. 

Acum nea Flutur s-a prăpădit, Dumnezeu să-l odihnească în muzeul său de suflet. La şedinţa recentă de constituire a asociaţiei acestor colecţionari, soţia lui a apărut cu fiul, care a preluat muzeul şi care se agita la reuniunea de la Muzeul Astra din Sibiu ca un mînz nerăbdător să iasă la trap pe uliţele satului. 

Aceasta a fost, de fapt, cea mai mare surpriză a acestei întruniri „constituante“, pusă la cale cu infinită răbdare şi încăpăţînare de Carmen Mihalache şi o minusculă echipă pe măsură de la Muzeul Ţăranului Român. A durat trei ani – românul nu este asociativ, ne spun statisticile naţionale – pînă cînd veteranii acestei pasiuni s-au hotărît să se asocieze oficial într-o instituţie naţională care să-i reprezinte şi să-i ajute să-şi ducă mai departe munca neobservată. Acum erau mîndri cu toţii de această realizare: Aţi văzut că pînă la urmă tot am făcut-o! – m-au întîmpinat cîteva vechi cunoştinţe. M-am bucurat, dar era un lucru pe care îl aşteptam de mult şi care era firesc să se întîmple. Ceea ce nu mă aşteptam însă era ca între timp să apară o întreagă pleiadă de tineri, la fel de „nespecialişti“ dar la fel de pasionaţi ca şi nea Flutur, care erau deja implicaţi în propriile colecţii şi „muzee“ locale şi private, ridicate cu aceeaşi lipsă de interes din partea autorităţilor. 

Şi, ca să fiu sincer, la ceea ce mă aşteptam şi mai puţin a fost faptul ca, la momentul delicat al alegerilor, toţi „veteranii“ să-i propună şi să-i voteze în unanimitate exact pe aceşti tineri, pentru a-i reprezenta şi organiza pe viitor. La „simpla“ pasiune a părinţilor se adăuga astfel, pe lîngă entuziasmul copiilor, o anumită cunoaştere şi strategie de ansamblu a acestora. Fără lecturi de specialitate, unii dintre aceştia (re)inventau ideea de eco-muzeu, după toate regulile artei, şi aveau viziuni pe termen lung referitoare la această mişcare a muzeelor mici şi foarte mici din ţară. 

Descoperisem acest lucru de cînd lucram la Muzeul Ţăranului Român: iniţiativa şi creativitatea sînt mult mai frecvente pe uliţele ţării decît pe culoarele ministerelor. E nevoie doar să le recunoşti şi, eventual, să le dai o mînă de ajutor pentru ca ele să rodească. Este ceea ce se întîmplase şi acum, la Sibiu.  Să fie într-un ceas bun!

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.