La o dispariție

Publicat în Dilema Veche nr. 378 din 12-18 mai 2011
După 40 de ani jpeg

A fost mai întîi lenea – sentiment, desigur, detestabil, chiar dacă ginerele lui Karl Marx i-a adus un elogiu inegalabil, apreciat de socrul său, într-o carte intitulată cu o marximă impertinenţă: „Dreptul la lene“,
a fost şi mai întîi comoditatea mea teribilă şi oribilă,  
amîndouă m-au făcut, de cînd mă ştiu,
să nu mişc un deget spre a învăţa să bat la maşina de scris,
toată viaţa nu m-am atins de clapele unei Olivetti, îmi erau instinctiv antipatice, urîte, nu insist, repet: mi-a fost lene să trec de la creion la un Remington,  
ca apoi – în dialectica aceea nepotolită a sentimentelor –
să apară justificarea, viclenia prin care ce-i urît şi chiar retrograd, stupid, să devină rezonabil, logic, firesc,
şi astfel să nu-ţi mai fie ruşine de lenevia ta, să n-o mai numeşti aşa, s-o înnobilezi, să găseşti că e inteligent, foarte inteligent, a vedea într-o maşină de scris un inamic al literelor tale naturale, al caligrafiei, al ritmului uman, prea uman, cu care un creion rotunjeşte o frază, direct pe hîrtie, fără zgomot, mai ales fără zgomot,
hîrîitul, huruiala, ciocăneala, clămpănelile ei îmi distrugeau muzica interioară a unui gînd,  
melodia ei nu avea gingăşie, delicateţe, senzualitate, totul în vocea ei era rece, mecanic, scheletic, monoton,  
toate aceste defecte devenite păcate mă îndreptăţeau să o detest cu o vigoare care îmi descoperea
– în aceeaşi dialectică a tot ce-i uman –
o înamorare pe viaţă de creionul meu, de guma din vîrful lui, de ascuţitoarele cu care-l reînsufleţeam şi, bineînţeles,
de pixul ulterior, nu mai puţin iubit, în truda de-a pune pe curat manuscrisul în creion (numai creionul şi pixul dintre degete ne dau dreptul de a numi, cu gravitatea necesară, o hîrtie – manuscris)
(şi tot în paranteză, pot scrie că hărnicia pixului cu care mi-am trecut prin două-trei ape manuscrisele m-a mîntuit de vina îndeajuns de tragică a lenei, deşi atîţia mă făceau de „înapoiat digital“) 

Inutil să dezvolt solidaritatea mea cu toţi cei care scriau de mînă în secolul tuturor portocalelor mecanice, de la Arghezi şi Camil, la Rebreanu şi Sebastian. 

Din tot acest amestec intens s-a născut şi s-a consolidat cultul meu faţă de dactilografe; nu au fost multe, dar le-am fost fidel pînă la superstiţie, pînă la a le stîrni iubitelor mele gelozia; doar viaţa asta densă şi moartea neadjectivată m-au despărţit rînd pe rînd de falangele lor; cred, cu grija ipohondrică de a fi modest, că am fost singurul scriitor contemporan care a redactat un necrolog la dispariţia unei dactilografe, una din acele compuneri care se lasă cu felicitări pentru „cît de frumos ai scris despre doamna Sass“, iar ţie nu-ţi vine să urli decît: „mai bine nu l-aş fi scris“. 

Ca unul care nici în ruptul capului sau al creionului nu i-am scris vreunei iubite la maşină, ci numai de mînă, am baza morală să divulg că mi-am venerat dactilografele – toate impecabile în meseria lor – ca pe fiinţele care au pătruns cel mai adînc printre literele mele.  

Nu am însă baza morală pentru a concepe un necrolog frumos, azi, după ce confratele meu D. S. mi-a adus – între patru ochi, cum se cuvine între doi rezistenţi din comandoul lui René Magritte – vestea dispariţiei (în India!) a ultimei fabrici de maşini de scris din lume; 

pot doar propune tuturor computeriştilor – cu care nu am nici un contact din acelaşi rasism de „creionar“ – să ţină un minut de tăcere, consemnat pe ecranele lor, în memoria maşinilor de scris lichidate în procesul nestăvilit de perfecţionare a omului.  

P.S. Chiar în clipa încheierii acestui articol, aflu de la colega mea L. V. că vestea a fost dezminţită viguros de proprietarii unei fabrici de maşini de scris din America; întregul meu articol rămîne valabil, iar propunerea finală se amînă pînă la o dată ce va fi anunţată la timp.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.