Jurnal de vacanţă

Publicat în Dilema Veche nr. 339 din 12 - 18 august 2010
Branduirea optimismului jpeg

Prima zi. De cum am ajuns, mi-am schimbat ţinuta de oraş şi am pornit-o cu tragere de inimă spre pădure. Nu am apucat să fac însă cîţiva paşi la umbra brazilor bătrîni că drept în faţa mea m-a întîmpinat un anunţ al Primăriei: „Atenţie, pericol de urşi! Nu vă abateţi de pe potecile marcate!“. Mi s-a pus un nod în gît, dar ca să-mi dovedesc mie însumi curajul, am mers mai departe pe poteca bine cunoscută, fără să mă uit nici în dreapta, nici în stînga. Şi, bineînţeles, fără să fac un pas în afara marcajului. M-am întrebat la un moment dat dacă urşii ştiu şi ei chestia asta cu marcajele, dar am renunţat să-mi mai pun astfel de probleme existenţiale; doar sînt în vacanţă! 

A doua zi. Mai bine renunţ la plimbarea în pădure, e periculos... O să fac deci un mic jogging, cum mi-a recomandat doctorul. Detest jogging-ul, dar e sănătos, şi la vîrsta mea trebuie să am grijă şi de sănătate. Ca să am însă şi un ţel plăcut în viaţă, am hotărît să fac jogging-ul pînă la barul cu cea mai bună cafea din zonă şi să îmbin astfel plăcutul cu utilul. 

Cînd m-am întors acasă năduşit, dar mulţumit, nevastă-mea mă aştepta cu un ziar în mînă: 

– Uite ce scrie aici: s-a dovedit că jogging-ul este periculos pentru articulaţii şi creşte exponenţial riscul de (nu-mai-ştiu-ce)!

Gata deci şi cu jogging-ul... 

A treia zi. Azi am hotărît să mergem, agale, la piaţă. Nu la supermarket, că mai tot ce e acolo, de la E-uri la colesterol, e moarte curată pentru mine. Aici, la piaţă, totul este însă bio, este sănătos şi, cu puţin noroc, chiar şi tradiţional. 

Printre tarabe, ne întîlnim cu o vecină care cotrobăia cu un aer preocupat printre grămezile de legume: 

– Ce faci, vecină? – se interesează, politicos, soţia mea. 

– Uite, la piaţă... Caut legume verzi că am auzit că cele roşii nu sînt bune la sănătate! 

Hait, asta ce mai e!? Prefer să ies din piaţă şi să o las pe nevastă-mea să-şi asume responsabilitatea dietei mele. 

A patra zi. E foarte senin şi foarte cald. Am hotărît în consecinţă să nu mai mergem nicăieri. Poate că ar fi mai bine să nu ieşim nici din casă, cu toate exploziile astea solare, furtuni magnetice şi nu mai ştiu ce. Pentru cardiaci oricum este profund contraindicat şi mai provoacă şi cancer de piele. Asta mi-ar mai lipsi, la cîte boli am pe capul meu! – mă gîndesc eu şi mă retrag la umbră în casă, după ce mai arunc o privire suspicioasă la cerul periculos de albastru. 

A cincea zi. Azi plouă. Fusesem avertizaţi: pentru zona în care ne aflăm se anunţase de ieri cod portocaliu. Închidem deci uşi şi obloane, băgăm cîinele în casă şi ne uităm la televizor cum s-a dezlănţuit natura în toată ţara. E cutremurător!... 

A şasea zi. Ploaia s-a oprit şi a început să se însenineze. O boare uşoară aduce miros de ciuperci dinspre pădure. E plăcut. 

– Ce-ai vrea să facem astăzi? – mă întreabă, grijulie, soţia mea. 

– Păi, nu ştiu... – mă scarpin eu în cap, uitîndu-mă cînd spre pădure, cînd spre cer. Chiar nu ştiu! – conchid în final, după minute bune de meditaţie. 

Aşa că azi nu facem nimic. Ne plictisim în linişte. 

Ultima zi. Azi e ultima zi de vacanţă. Înainte de a ne întoarce acasă, trebuie să scriu însă pilula pentru Dilema veche. N-am altă idee mai bună decît să-mi povestesc aceste cîteva zile de concediu. O poveste uşurică, de vacanţă. Ca să-i dau totuşi puţină greutate intelectuală, răsfoiesc cartea lui Frank Furedi despre „cultura fricii“. Îmi cad ochii pe un tabel despre utilizarea expresiei „expus pericolului“, în ziarele britanice: 1994 – 2037 menţionări; 1995 – 4288; 1996 – 6442; 1997 – 7955; 1998 – 11.234; 1999 – 14.327; 2000 – 18.003.

Să fi crescut oare atît de dramatic pericolele în societatea britanică, în acest scurt interval de timp? N-am cercetat problema, dar, nu ştiu de ce, aş pune capul sub tăietor că nu s-a petrecut nimic atît de catastrofal în aceşti cîţiva ani. Revenind la mica mea poveste, mă întreb cu aceeaşi rezervă dacă pădurile sau cerul patriei chiar sînt „expuse pericolului“ de urşi, respectiv soare sau ploi, într-un mod nemaivăzut pînă în prezent? Dacă într-adevăr sîntem năpădiţi în aceşti ultimi ani de riscuri nemaipomenite, despre care instituţiile guvernamentale şi non-guvernamentale nu mai prididesc să ne avertizeze? Nu de alta, dar mai e puţin şi iar vine iarna, care ne va copleşi din nou cu riscul nemaiauzit al zăpezilor! 

Vă las pe dumneavoastră să găsiţi răspunsul la aceste dileme. Pînă atunci, vă urez vacanţă plăcută şi safe! A mea s-a dus dracului...

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.