„Întotdeauna ai de învățat de la ceilalți” – dialog cu Loreta ISAC
E asistentă socială, dar de cîtva timp se ocupă de o afacere socială: Atelier Simpluș, un proiect care a cîștigat competiția „Fabricat în Țara lui Andrei”. Loreta Isac a stat trei luni la țară, pentru a pune pe picioare acest atelier unde se confecționează jucării. Povestește cu un entuziasm reținut, e atentă la detalii și, mai ales, e idealistă. Face totul cu pasiune și crede în ceea ce face.
De unde vine numele Atelierului Simpluș?
S-a născut dintr-o greșeală. Era o perioadă cînd căutam nume pentru atelier, ceream păreri în stînga și-n dreapta. Am primit un mail de la o prietenă, în care scria „numele trebuie să fie simpluș i...”. Ș s-a lipit, din greșeală, de simplu. Ne-a plăcut. E melodios, exprimă ce facem noi, lucruri simple, cu materiale plăcute la atingere. Atelier Simpluș este unul dintre cele 10 proiecte cîștigătoare ale competiției „Fabricat în Țara lui Andrei”, competiție organizată de OMV Petrom în parteneriat cu fundaţia NESsT. În spatele atelierului se află Asociația Aliat, un ONG cu o activitate de prin 1999. Am deschis un mic atelier de croitorie în comuna Mănești, județul Dîmbovița, în care am angajat 3 persoane din comunitate, care nu mai lucraseră înainte. În atelier facem jucării de serie, pentru care colaborăm cu tineri designeri, și jucării după desenele copiilor – adică părinții ne trimit desenele copiilor și noi facem jucării identice cu desenele. Pentru adulți, avem și o gamă de huse pentru telefoane, laptopuri și tablete, lucrate din fetru, cu un design prietenos și jucăuș. Toate acestea pot fi comandate printr-un e-mail la ateliersimplus@aliatong.ro.
De ce faceți jucării după desenele copiilor?
Pentru că nici o jucărie nu seamănă cu alta. Stimulăm creativitatea copiilor. Iar în momentul cînd copilul primește o jucărie pe care chiar el a desenat-o – așa cum și-a imaginat-o el, cu un picior mai mic, cu gura strîmbă etc. – faptul că arată ca în desene e important pentru dezvoltarea copilului, pentru încrederea lui în sine. Iar părinții pot păstra acea jucărie și peste ani, e o amintire frumoasă. Jucăriile noastre sînt unice, nu se găsesc la supermarket sau la magazinele de jucării. Jucăria făcută după desen i-o trimitem doar copilului care a făcut desenul, e unicat. Nu multiplicăm jucăriile. Prețurile nu sînt foarte mari, dar se justifică prin faptul că lucrăm manual, din materiale de bună calitate. La o jucărie se lucrează o zi întreagă. Din fericire, există mulți oameni care apreciază creativitatea și apreciază lucrurile pe care le facem.
De ce ați făcut acest atelier la Mănești, într-o comună, și nu la oraș?
Asociația Aliat are un centru pentru persoane dependente de alcool în Tîrgoviște, deci sîntem legați de județul Dîmbovița. Înainte să aflăm că sîntem printre cîștigătorii competiției „Fabricat în Țara lui Andrei”, am mers prin mai multe comune din județ. Am ales comuna Mănești și datorită sprijinului autorităților locale: ne-au făcut recomandări, ne-au dat sfaturi despre obiceiurile oamenilor din comună, ne-au primit foarte bine. Asta ne-a încurajat să facem atelierul acolo. Nevoia locurilor de muncă există și în mediul urban, și în mediul rural. Dar în mediul rural problemele sînt mai complicate. Așa că am decis să creăm aceste locuri de muncă pentru oamenii care au o nevoie mai mare de a lucra. În plus, am constatat că există un potențial în această zonă. Sînt oameni simpli, care de-a lungul vieții au făcut lucruri banale, dar dacă li se oferă șansa să facă altceva decît au făcut în trecut, apar surprize plăcute. Noi am angajat și persoane care au mai lucrat în croitorie, dar nu mai făcuseră jucării. Am observat că, dacă le încurajezi creativitatea, pot face lucruri fabuloase.
Cred că ar trebui să explicăm formula „economie socială”. De ce ați preferat această variantă?
Pentru Asociația Aliat și pentru mine este o afacere socială pentru că noi reinvestim profitul obținut în serviciile sociale ale organizației. Economia socială are un rol foarte important pentru organizațiile nonguvernamentale, pentru că oferă șansa de a-și putea susține activitățile. Noi vrem să consolidăm atelierul, să știm că ce se face acolo ne va putea ajuta și peste cîțiva ani. Abia cînd atelierul se va autosusține, vom putea vorbi despre reinvestirea profitului în activitățile Asociației Aliat („Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniei”).
Ce servicii oferă Asociația Aliat?
Este vorba despre servicii pentru persoanele cu un consum problematic de alcool sau dependente de droguri. Avem un centru în București, unul în Tîrgovișe și alte mini-centre în Cîmpulung Moldovenesc, în Miercurea Ciuc și în Craiova. Persoanele cu astfel de probleme nu prea au șansa unui tratament specializat în România: pe lîngă intervenția medicală, au nevoie și de intervenții psihoterapeutice. Noi asta facem: prin programe de psihoterapie și asistență socială, ajutăm acești oameni să aibă o viață normală, să devină funcționali, să aibă un consum controlat de alcool sau să fie abstinenți. Serviciile noastre se îndreaptă și asupra membrilor familiei. Există grupuri de sprijin și ședințe de psihoterapie pentru partenerele persoanelor respective și pentru copiii lor. Avem rezultate foarte bune.
Ce înseamnă, în asemenea cazuri, rezultate bune?
Sînt mai mulți factori care pot influența rezultatele. Depinde ce obiective își propune persoana respectivă: abstinență sau doar reducerea consumului. Depinde și de familie – căci dacă familia îl ajută, evoluția e mult mai bună. Am avut peste 1200 de pacienți în cele două centre – din București și din Tîrgoviște – în ultimii trei ani. Cam 40% au avut o evoluție favorabilă, ceea ce este foarte bine. A fost un program pe care l-am implementat pentru prima dată în România, cu intervenții interdisciplinare. De exemplu, avem ateliere de psihoterapie prin poezie, terapie prin artă, terapie ocupațională – sînt forme de terapie care funcționează foarte bine pentru persoanele cu anumite dependențe. Depedența de alcool este o boală, deși cei mai mulți nu o percep așa. Așa încît există forme de tratament, ca pentru orice boală. Avem și programe de prevenire a consumului de alcool, în cadrul cărora informăm și educăm oamenii. Dependenții de alcool nu vorbesc despre asta, subiectul e tabu. Așa că încercăm să le explicăm că există soluții pentru problemele lor. Dar e un proces greu.
Cum se întîmplă lucrurile, concret?
Cel mai greu e ca omul să ajungă la noi. Asta ne spun și cei din familie, că a fost greu să-i convingă să vină la noi. Persoanele care vin la noi trec printr-un prim test de evaluare, se face o evaluare medicală, socială și psihologică. Unii ajung la noi prin medicii de familie, cu care facem cursuri despre mijloacele de intervenție în cazurile unor pacienți cu probleme privind consumul de alcool.
Ce înseamnă un eșec, cum se măsoară?
Cei 60% care nu au reușit să își îndeplinească obiectivul nu se încadrează, de fapt, în categoria eșecurilor. Au rămas cu ceva. Chiar simplul fapt că au conștientizat problema e important. O persoană cu astfel de probleme trece prin mai multe etape, printr-un „ciclu al schimbării”. Unii sînt în faza în care știu că alcoolul le face rău, dar nu e încă momentul potrivit pentru intervenție, nu sînt încă pregătiți. Dar orice persoană care a trecut pe la noi a rămas cu ceva. Sînt unii care au întrerupt acum trei ani, dar au revenit ulterior. Schimbarea e un proces îndelungat, e nevoie de multă răbdare, fiecare are propriul ritm.
N-ați avut parte și de atitudini fataliste, de genul „așa e el, bea, n-ai ce-i face”?
Ba da. Acesta a fost motivul pentru care ne-am decis să facem și grupurile de sprijin pentru partenerii de viață, pentru rude ori prieteni. Degeaba lucrezi cu omul care are probleme dacă cei din jur pun o presiune permanentă asupra lui.
Să ne întoarcem la jucării. Cum apar pe lume?
Procesul e foarte complex. Noi nu veneam cu experiență din zona aceasta, nu aveam cunoștințe legate de business, nu știam ce se întîmplă într-un atelier de croitorie. Dar ne-am sfătuit cu oamenii și am aflat. De pildă, e importantă alegerea materialelor. Fetrul îl importăm. Inul și bumbacul sînt greu de obținut de la furnizorii români: se găsesc greu sau nu oferă cantități mici (iar noi nu ne putem permite să comandăm cantități mari). Pentru jucăriile de serie, lucrăm cu tineri designeri români și vrem să-i sprijinim și pe ei, așa că numele artistului apare pe eticheta produsului. Jucăriile ajung în toată țara, în funcție de comenzi. Dar încercăm să sprijinim și alte afaceri sociale – de pildă, pentru a expune produsele, folosim coșuri de răchită, pe care le procurăm tot dintr-o întreprindere socială. E destul de dificil să promovezi conceptul de economie socială, oamenii încă nu știu ce înseamnă. De pildă, noi mergem la tîrguri și avem un banner pe care scrie „Atelier Simpluș este o afacere socială”. Și explicăm de ce anume. Oamenii sînt curioși, dacă le explici, înțeleg care e legătura dintre un ONG și o afacere.
Cine lucrează în atelier, ce fel de oameni sînt?
Mie îmi place să spun că sînt oameni simpli, dar cu un potențial fantastic. Sînt foarte mîndră de ei, pentru că își dau interesul ca totul să meargă bine. M-am mutat pentru trei luni la Mănești, pentru că voiam să văd cum lucrează în echipă. Am avut ocazia să-i cunosc foarte bine, se completează unul pe altul. Colega mea Mihaela Vasiloi face o activitate de voluntariat pentru atelier – practic noi două ne ocupăm și de marketing, și de vînzări, uneori și de producție. Mă bucur că am șansa să lucrez cu astfel de oameni. În orice mediu relația umană trebuie să fie importantă. Dacă tratezi oamenii cu respect și știi să-i încurajezi, lucrurile merg foarte bine. Eu coordonez activitatea, dar nu pot să neg că am de învățat de la șeful de atelier și de la ceilalți oameni. Întotdeauna ai de învățat de la ceilalți. Poate că spun asta din perspectiva unui asistent social care întotdeauna a lucrat cu oamenii... A fost o experință foarte frumoasă cît am stat acolo. Am locuit la o femeie în vîrstă de 83 de ani – minunată, plină de energie. Viața la țară mi-a oferit prilejul să cunosc oamenii, să văd ce obiceiuri au. Sînt oameni gospodari, casele sînt îngrijite, oamenii sînt foarte politicoși. Obiceiul de a da “bună ziua” tuturor celor care trec pe stradă e foarte frumos și încă se mai păstrează. Și se simte spiritul comunitar: oamenii se ajută între ei, ne-au ajutat foarte mult și pe noi. Sigur, la început au fost sceptici, nu știau ce facem acolo. Dar după ce am vorbit cu ei, atitudinea s-a schimbat.
Pînă la urmă, de ce ați făcut o afacere socială și nu o afacere pur și simplu?
Toți cei trei care sîntem implicați în Atelier Simpluș lucrăm de ani buni la Asociația Aliat, avem experință în activitățile psiho-sociale. E ceva în care credem. Eu am ales meseria asta pentru că îmi place și știu sigur că n-am să mă îndepărtez de ea. Motivul pentru care facem o afacere socială e pentru că noi credem și în misiunea Asociației Aliat. Idealismul ajută și el. Probabil că și vîrsta are „vina” ei. Nu știu dacă peste zece ani voi gîndi la fel. Dar sînt o idealistă, recunosc asta.
