Instalarea în telefrază

Publicat în Dilema Veche nr. 416 din 2-8 februarie 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Strict jurnalist de peste 60 de ani, în care includ şi vreo 10 de interdicţie în presă ca „element periculos“,
nu dispariţia ziarelor anunţată pentru 2040
mă catastrofează,
ci actualul exod al ziariştilor profesionişti către studiourile de televiziune.
Transhumanţa de la stilou, pix, creion sau Remington la fraza rostită pe telesticlă
mă exasperează.
Din ce în ce mai puţini sînt aceia cărora le place să scrie un articol tipărit pe o pagină a unui ziar cumpărat la un chioşc.
Deloc egolatru (egocentric e suficient), eu am subliniat verbul a plăcea.
Nu le mai place să scrie cu stilexul între degete, fără să fie văzuţi în carne şi oase, cu buze şi limbă.
Litera nu le mai spune nimic pe hîrtie, doar pe sticlă, şi nici sticla blogului nu le ajunge, dacă nu sînt vizibili.
(O, vizibilitate, ce nouă egotiranie!)
Mînios, aşa cum nu-mi place, sînt gata să simplific: le e lene, hai, nu fi rău, restilizează!, le e lehamite,
le vine tot mai greu să scrie în tăcerea unei camere dintr-o redacţie, ce îi fascinează e o cameră de televiziune;
le este incomod gîndul că articolul va fi tipărit pe o pagină de ziar, tras la rotativă, ca abia dimineaţă ziarul să fie difuzat la un chioşc...
O, asta nu e vizibilitate!, asta nu mai e modern,
rotativa nu mai e modernă, chioşcul e anacronic
şi iată-mă desuet, înapoiat ca bunică-mea (aceea mereu indignată pentru că, ziarist fiind la Revista elevilor, nu mă urcam prin faţă, salutînd vatmanul, „tu nu ştii ce înseamnă să fii ziarist!“),
sînt poate chiar antimodern, poate chiar expirat, precis reacţionar!
De tînăr, unilateral ideologic, am avut alergie la reacţionarism şi nici azi nu mi-a trecut (amănunte în nuvelele mele ziaristice în care niciodată nu am fost grijuliu să despart clar literatura de jurnalism, vai mie!).

Acestea fiind zise, cenzurîndu-mi mînia nedreaptă,
sînt gata să retrag acuzaţia nestilizată de lene, aşa cum e azi la modă să retragi legi, eu adăugînd şi scuze.
Nu e lene, nu e comoditate, ci – shakespearian vorbind – mersul lumii.
Maximă vizibilitate, maximă rapiditate, maximă rentabilitate.
Se plăteşte mult mai bine fraza rostită decît aceea scrisă cu punct, virgulă şi alte angarale; telemişcarea gîndului pe buze este mai bănoasă decît mişcarea penei pe hîrtie, comentînd telegramele Havas, „pentru păcatele mele“, cum ofta cel mai talentat şi reacţionar ziarist român, poetul Eminescu (pe care nu-l putem judeca azi decît în raport cu celălalt geniu al gazetăriei din epocă, se ştie care, Cara...).

Ca atare, nu văd la ce bun ar fi încă un protest la această evoluţie a lucrurilor întruchipate veşnic în oameni. Nu protestez nici cu atîtica, nu pamfletizez, mă feresc să ponegresc marşul gazetarului profesionist spre talk-show-uri, nici nu am acest drept, aş fi prea subiectiv, permanent temător să nu comit flagrantul delict de autoimportanţă care, pe sticlă, sub reflectoare, e mult mai tragicomic decît pe hîrtie.

(Una e să spui, într-un studio, „sînt posesorul unui humor enorm!“ şi alta e s-o scrii.)

Am totuşi de formulat un minor însă: doamnelor şi domnilor tot mai puţin strict ziarişti, bine dispuşi să vorbiţi mai mult decît să scrieţi, cum vă simţiţi după orele petrecute în telefrază? Căci există o telefrază:
aia permanent întreruptă de un moderator alegru, mereu atent la „cîteva minute de publicitate şi apoi revenim...“,
aia care vă somează „să fiţi mai scurt“, tăindu-vă respiraţia şi poate chiar inspiraţia,
aia pentru care cereţi „încă un minut, ca să-mi termin ideea“,
aia niciodată andante (că plictiseşte),
aia de-a pururi allegro în căutarea unui brio. Nu simţiţi nici o modificare interioară, din bărbie pînă în circumvoluţiuni?
Ferice de vizibilitatea domniilor voastre!
Nici eu nu sînt în panică, renunţ la orice ipohondrii, mă simt literalmente progresist:
dispariţia ziarelor şi a ziariştilor este de pe acum simultană cu triumful telefrazei din care decurg entuziasmant două fericiri –
nu vor mai exista aşa-numiţii „scîrţa-scîrţa pe hîrtie“
şi mai ales, mai ales,
greşelile de tipar curat terorizante; vor rămîne doar greşelile de ortoepie cu care, să fim oneşti, se poate trăi.

Şi ca să-mi termin ideea: concesivă, dar neclintită rămîne amintirea acelui „tu nu ştii ce înseamnă să fii ziarist!“ cu care mă dispreţuia bunică-mea cînd plecam de-acasă. 

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Şoferii nu vor mai putea parca gratis în centrul Bucureştiului
Începând cu luna august şoferii nu vor mai putea parca gratis pe locurile amenajate în centrul Capitalei sau pe trotuar, a anunţat viceprimarul Stelian Bujduveanu. Potrivit lui, serviciul va fi digitalizat se vor pune parcometre şi bariere automate, iar cei care parchează pe trotuar vor fi sancţionaţi.
image
Un apropiat al lui Kadîrov susţine că cecenii „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu îi va opri” VIDEO
Un apropiat al liderului cecen Ramzan Kadîrov, Magomed Daudov, preşedintele parlamentului cecen, afirmă că unităţile cecene care luptă în Ucraina „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu le va opri”.
image
Firmă IT din Cluj implicată în eşecul unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video din istorie
Problemele tehnice care au dus la eşecul lansării unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video - Cyberpunk 2077 - ar fi fost cauzate de Quantic Lab, o firmă IT din Cluj, arată Forbes în ediţia internaţională. Articolul a declanşat o serie de mărturii de la angajaţi ai companiei, dar şi o reacţie a Quantic Lab.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.