Încremeniţi în limbaj

Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Ediţia de anul acesta a Festivalului de film documentar de la Sibiu a adus înnoiri de concepţie şi de prezentare. A acordat mai mult spaţiu filmelor româneşti, promovînd unele filme prea puţin cunoscute de publicul autohton, a introdus o consistentă categorie de filme studenţeşti, a iniţiat o serie de masterclass etc. Din păcate, „înnoirea“ de prezentare, „externalizată“ de către realizatorii festivalului, n-a fost prea inspirată, pretenţiile de amenajare „artistică“ a spaţiului fiind total „din alt film“, potrivite poate pentru un tîrg de business, dar total alăturea cu drumul pentru un festival care a crescut de la ediţie la ediţie nu doar prin filme, ci şi prin tot ceea ce înseamnă „socializare“ în jurul acestora. Cum spunea cineva, fereşte-mă, Doamne, de artistul fudul, că de proşti mă feresc şi singur...

Dar nu despre asta doream să vorbesc. Ceea ce mi-a atras în mod deosebit atenţia (şi nu am fost în nici un caz singurul) a fost abundenţa de filme legate, într-un fel sau altul, de lumea comunistă. De ce? – a întrebat o doamnă mai în vîrstă din sală. Şi cum se face că mai toţi realizatorii acestor filme sînt tineri? Ce vă atrage pe voi, tinerii, care practic nu aţi trăit în această perioadă, să faceţi filme despre comunism? – l-a interpelat dînsa pe un tînăr regizor. Pentru că nu înţeleg ce s-a întîmplat atunci şi nimeni nu-mi explică! – a reacţionat, sincer şi spontan, acesta. 

Dar cea mai neaşteptată şi profundă „neînţelegere“ a venit din partea unei studente din public la vizionarea filmului lui Laurenţiu Calciu, După revoluţie. Dialogurile brute, filmate cu camera pe umăr printre participanţii la manifestaţiile din zilele de după Revoluţie, au şocat-o, se pare. Aş vrea să ştiu – i s-a adresat ea regizorului – dacă atunci cînd aţi vizionat şi dumneavoastră filmul, ascultînd ce se spune acolo, aţi fost şocat de cum vorbesc oamenii aceştia de pe stradă? Şi dacă ăsta era limbajul atunci, aşa, un fel de limbaj comunist, cum să spun? Că pentru mine e de neînţeles...

Asta era! – mi-am spus eu instantaneu, ca luminat de o bruscă revelaţie. Realitatea o luase brusc înaintea limbajului iar acesta se zvîrcolea, disperat, în căutare de referent. Cuvintele erau incapabile să recupereze schimbarea şi deveniseră simple purtătoare ale confuziei profunde a oamenilor şi ale agresivităţii provenite din această confuzie. Democraţie, opoziţie, nu ne vindem ţara, poporul, capitalism, muncă – toate aceste cuvinte goale zburau prin aer ca nişte păsări rănite, ciocnindu-se şi sfîşiindu-se între ele într-un balet macabru. Tînăra cu pricina intuise, în sinceritatea nedumeririi sale, un fapt esenţial: adevărata tranziţie este aceea a limbii! Or, din acest punct de vedere, mai sîntem încă, în bună parte, „încremeniţi în limbaj“...

De aici am pornit, acesta este adevăratul kilometru zero al României postcomuniste şi nici unul dintre filmele dedicate Revoluţiei, obsedate de „a fost sau n-a fost“, nu exprimă atît de autentic şi limpede această stare de fapt precum filmul lui Calciu. Pe de altă parte, faptul că pentru o tînără din 2011 acest moment inaugural pare atît de îndepărtat şi straniu ne poate bucura, căci măsoară un parcurs considerabil şi sugerează că noua generaţie a început să se aşeze într-un nou limbaj, cu bunele şi relele sale, dar manifest diferit de „limbajul comunist“.

Această „tranziţie a limbajului“ îmi aduce aminte de un studiu făcut la sfîrşitul anilor ’90 referitor la „vocabularul tranziţiei“ în mediul rural din România. Întrebasem atunci cîteva sute de ţărani din diferite zone ale ţării ce înţeleg ei prin diferiţii termeni care se aflau pe buzele tuturor. Rezultatele sînt expresia statistică a celor afirmate mai sus.

Democraţia este un bun exemplu în acest sens. Astfel, doar trei subiecţi (adică mult sub 1%) au încercat să dea cît de cît o definiţie a democraţiei, pornind de la demos, puterea poporului etc., aproximativ 15% declarînd clar că nu ştiu despre ce este vorba sau că „este greu de înţeles“. Identificată cu „ce e după ’90“, democraţia este descrisă cel mai adesea ca o tensiune, un conflict între libertate (de expresie, de gîndire, de mişcare etc.) şi ordine: „Mai liber, şi în expresie. Nu mai e deloc ordine.“; „Să vorbeşti, faci tot ce vrei. Nu mai eşti în siguranţă.“; „Libertatea care a creat haosul“. Înţeleasă şi măcar parţial valorizată ca lipsă de constrîngeri (fiecare face ce vrea, nu-i ca pe timpul lui Ceauşescu; libertate umanistă, toată lumea e liberă să facă orice; faci ce vrei, fără frica nimănui), libertatea este condamnată, pe de altă parte, tocmai din cauza acestei lipse de constrîngeri care duce la pierderea reperelor şi, în ultimă instanţă, la dezordine (eşti liber, dar nu-i bine să dai omului în cap; eşti liber, dar trebuie să ai şi reguli, nu aşa...; etc.). Termenul de „democraţie“ se dovedeşte astfel a fi aproape gol de conţinutul său propriu, pentru a funcţiona ca un fel de emoticon al stărilor emoţionale confuze şi contradictorii ale populaţiei.

Această anemie semantică, explicabilă şi firească într-o anumită măsură, a devenit însă model public prin promovarea în mass-media a talk-show-ului autarhic, a simulacrului de dezbatere publică, în care limbajul nu se semnifică decît pe sine şi se reduce adesea la punerea în valoare a vorbitorului. Cuvintele evolueză într-un balet narcisic, incapabile să rostească nu doar adevărul, ci şi falsul. Poate că cel mai grav rău al societăţii noastre actuale nu este, astfel, criza, ci logopatia cronică.

Este rîndul meu să întreb: Ascultînd ce se spune în jurul dumneavoastră, nu sînteţi şocaţi de cum vorbesc oamenii aceştia de la televizor sau din Parlament? 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.