Iepurele mizantrop: un steguleţ care semnalizează ce e important

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Iepurele mizantrop: un steguleţ care semnalizează ce e important png

– interviu cu Mădălina şi Adrian RĂILEANU –

A apărut şi a crescut online, iar de curînd a devenit şi personaj de carte: Iepurele mizantrop. Creatorii lui sînt Mădălina şi Adrian Răileanu. Aparent, vorbesc despre personajul lor cu o oarecare detaşare şi insistă că Iepurele mizantrop s-a născut „de la sine“. În fapt, în discuţia pe care am purtat-o la Adevărul Live vreo trei sferturi de oră, mi s-a părut că cei doi artişti ştiu precis ce şi cum este Iepurele mizantrop: îl descriu pe scurt şi la obiect, dar cu umor (cum altfel?) şi cu o anume plasticitate. De pildă, spun că personajul lor e „un steguleţ, un fanion“ care semnalizează ceva. Mie mi se pare că Iepurele mizantrop e o idee foarte bună şi că, în mod normal, ar trebui să crească şi să se dezvolte în diverse medii – de la grafica de presă la benzi desenate, de la desen animat la multimedia. Nu?

Încep cu o întrebare „metafizică“: de ce iepure şi nu altceva?

Adrian Răileanu: Putea fi orice altceva. E un animal care a căpătat formă în timp, noi nu l-am ajutat prea mult. Pur şi simplu, s-a întîmplat ca nişte cercuri să se aranjeze în formă de ochi, urechi, zîmbet absent şi papion. De ce mizantrop? E o întrebare mai grea, pentru că am aflat, în timp, că e mai degrabă o mizantropie născută din lipsa de speranţă şi de optimism în ceea ce priveşte viitorul oamenilor. Bine, el, fiind iepure, n-ar trebui să fie interesat de viitorul oamenilor. Şi totuşi, este…

Cum de un animal atît de simpatic e pesimist?

Mădălina Răileanu: Animalul în sine e simpatic, dar aveam nevoie de un oximoron, nu?

A.R.: Nu e simpatic, pentru că nu e deloc simpatic să-l auzi tot timpul bombănind despre tot felul de trăsnăi spuse de oameni.

Dar nu puteţi nega că, prin apariţia lui, destinde…

A.R.: Umorul e doar un mijloc de transport, duce mai departe informaţia, nu e un scop în sine.

Despre ce cîrcoteşte iepurele?

M.R.: Despre ce e important.

Şi ce e important?

A.R.: Lucrurile importante sînt importante prin natura lor, nu decidem noi asupra lor. Dacă au un potenţial să ne afecteze, dacă influenţează viaţa noastră de zi cu zi, atunci sînt importante. Altfel, putem discuta despre călătorii, muzică, dans sau eradicarea sărăciei. Dar lucrurile cu adevărat importante sînt puţine şi, în general, ignorate de presa mainstream. N-am vrut să spun „presă“, dar, pînă la urmă, a trebuit să spun.

Şi care ar fi primele trei sau cinci lucruri importante ignorate de presă?

A.R.: În fiecare săptămînă, sînt alte cinci lucruri importante. Simpla lor enumerare nu e relevantă. Mai importantă e crearea unui obicei de a privi dincolo de cancanurile de zi cu zi. Dacă astăzi se dovedeşte a fi important Snowden, de exemplu, pentru că dezvăluie nişte lucruri pe care le bănuiam, săptămîna viitoare s-ar putea ca el să devină neimportant, pentru că se întîmplă un lucru cu un potenţial şi mai mare de a ne afecta vieţile.  

E, totuşi, un efort semnificativ de selecţie a temelor importante…

A.R.: Trăim într-un „sat global“. Ceea ce se întîmplă azi în Shanghai poate avea efect la noi peste cîtva timp...

M.R.: Şi tot aşa, dacă pui mîna pe telecomandă şi te opreşti pe CNN ori BBC, dacă te uiţi în The Guardian, lucrurile importante încep să apară...

A.R.: Pînă la urmă, tot presa serioasă e cea care pune sub lumina reflectoarelor lucrurile cu adevărat importante. Noi ne bazăm pe ea. Ne bazăm pe acei jurnalişti care au timp şi bani să facă presă în mod serios – The Guardian, The Telegraph, El País, Washington Post...  

M.R.: Pentru noi, exerciţiul zilnic de a parcurge presa e normal. Adrian face asta de 15 ani; eu am crescut cu Academia Caţavencu şi aveam obiceiul să discut cu tatăl meu tot ce se întîmplă semnificativ în lume.   

A.R.: Eu am lucrat în Casa Presei de la 18 ani şi m-am pomenit „rătăcit“ printre ziarele şi revistele străine. Am rămas agăţat de ele, de-a lungul anilor, ceea ce a creat un reflex. Acum, cînd nu mai am ziarele în mînă, am Internetul, aşa că dimineţile încep cu un tur de orizont global – de la agenţia de ştiri a Coreei de Nord, pînă la Washington Post.

Şi găsiţi subiecte interesante la agenţia de presă a Coreei de Nord?

A.R.: Nu, pentru că ştirile de acolo sînt deja glume, ca şi ştirile din România. Noi am încercat să evităm politica din România, pentru că e o glumă...

M.R.: Nu ştiu dacă „politica din România“, ci malaxorul care mestecă permanent aceeaşi ştire pînă cînd nu mai ştii exact ce a fost şi ce n-a fost… Ajunge să nu mai aibă relevanţă.

A.R.: Sigur, se întîmplă lucruri importante pentru noi şi în România. Dar ce au declarat X, Y, Z seamănă mai degrabă cu stand-up comedy decît cu politica… Eu am o pasiune pentru Caragiale. Uneori, mă rătăcesc printre ştirile din România şi îmi pun întrebarea dacă nu cumva am nimerit în scrierile lui…

Dar lucrurile importante care se întîmplă în lume nu prea se bucură de atenţie la noi, „nu fac audienţă“, cum se spune…

M.R.: E o discuţie lungă aici. E un feedback loop. Dacă asemenea ştiri sînt puse în telejurnal la coadă, pe scurt, cînd oamenii deja încep să schimbe postul, de unde ştim că nu interesează? Dar dacă li s-ar da importanţa meritată, dacă s-ar crea contextul şi s-ar explica de ce sînt importante, ar fi cu totul altceva.

A.R.: Singurul contraargument pe care îl am îl reprezintă miile de oameni care intră zilnic pe Facebook să vadă ce mai comentează animalul nostru. Dacă ei există pentru noi, de ce n-ar exista şi pentru redactorii ştirilor TV?

Fără Facebook, ar fi existat Iepurele mizantrop?

M.R.: E o discuţie întreagă, pentru că, înainte de Facebook, existau blogurile şi Yahoo 360 – un fel de proto-Facebook, unde oamenii se întîlneau şi schimbau opinii. Un mediu ar fi fost, s-ar fi găsit altceva…

A.R.: Acum s-a transformat în carte, deja nu mai e doar online. Dar ar fi putut fi şi altfel: se puteau înregistra, de pildă, un fel de ştiri care se putea transmite pe un radio pirat… Exista o nevoie pentru un asemenea personaj.

Interacţionaţi cu publicul, cu prietenii de pe Facebook?

A.R.: Da, ei sînt, de altfel, motorul. Pentru ei se întîmplă zilnic Iepurele mizantrop, iar reacţia lor e importantă, ne bucurăm că există. Sînt mii de oameni care duc mai departe ceea ce Iepurele semnalizează. Dar dinamica e complexă. Prietenii noştri de pe Facebook sînt adesea mai bine informaţi decît noi, există totdeauna cineva care stăpîneşte mai bine un subiect sau altul. Aşa că primim observaţii, adăugiri: ştirea creşte, iar comentariile sînt făcute de oameni care ştiu ce vorbesc. Sînt şi unii care ne critică. E normal să fie aşa.  

Spuneaţi că aţi avut norocul de a vă „rătăci“ printre ziarele lumii. Ştiţi foarte bine că marile ziare au creat o lungă tradiţie a graficii de presă: s-au impus nu doar prin reportaje şi comentarii, ci şi prin caricatură, grafică, prin personaje şi atitudini create de desenatori. Cum vă simţiţi în acest peisaj?

A.R.: E drăguţ să fii un mic căluţ de mare într-un ocean atît de frumos. Nu ne ducem neapărat cu gîndul pînă acolo, dar e o sursă de inspiraţie. Dacă un simplu cuvînt poate avea un impact atît de mare în The New Yorker, de pildă, de ce nu s-ar întîmpla aşa ceva şi în România? Noi chiar avem nevoie să facem glume cu miros de mici tot timpul? Asta încercăm să demonstrăm: că se poate şi simplu, elegant şi la obiect. 

Spuneţi că personajul s-a născut cumva „de la sine“. Dar la un moment dat, totuşi, a trebuit să faceţi un fel de portret-robot, să vă puneţi întrebarea „cine este, de fapt“...

M.R.: A crescut foarte organic...

A.R.: N-am făcut-o niciodată. Într-o zi, am scris o replică pe un desen, iar Mădălina a zis: „Dar ăsta nu e Iepurele mizantrop!“ În clipa aceea, mi-am dat seama că el a devenit „cumva“, fără să investim măcar un minut pentru a-i construi o stare de spirit sau o personalitate. Aşa s-a întîmplat. E un amalgam din minţile noastre, ale pisicii şi ale prietenilor noştri. Chiar azi am ajuns la concluzia că are nevoie de un partener de discuţii. O să ne gîndim la asta...

Aşa cum a ieşit, cum îl priviţi? E un comentator, o sinteză a „cetăţenilor“ care se uită în jur şi comentează lumea?...

M.R.: E un steguleţ. Un fanion.  

A.R.: E un semnal că s-a întîmplat cutare lucru care s-ar putea să fie important pentru noi. Are un soi de rol de editor: din mii de ştiri, alege două-trei.  

Din online, a trecut în cartea tipărită. Nu vă gîndiţi şi la alte variante – de pildă, un personaj de desen animat?

A.R.: Ba da, am putea face asta în următoarele luni, dacă ziua ar avea măcar 50 de ore. Nu e timp pentru dezvoltarea lui altfel decît acum. Dar avem planuri şi aşteptăm orice propuneri în această direcţie. Ne place să credem că sîntem încă la început şi am vrea să mai rămînem o vreme la început. Dacă e nevoie de el în alte medii, în alte circumstanţe, o să apară. Şi dacă n-o să fie Iepurele mizantrop făcut de Mădălina şi Adrian Răileanu, o să fie un alt personaj, făcut de altcineva, ceea ce e la fel de bine. 

Acest text este transcrierea unor fragmente dintr-o discuţie mai amplă, care poate fi urmărită aici. 

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.