Iar începem?

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
Propunere de monitorizare jpeg

Una dintre scenele cele mai puternice ale Procesului de la Nürnberg, filmul lui Stanley Kramer – să tot aibă 50 şi ceva de ani –, este aceea cînd avocatul apărării, avocatul fostului ministru nazist de justiţie, începe să-i chinuie pe martorii acuzării, victime ale legilor rasiste, cu o serie de întrebări tip Gestapo, încercînd să le dovedească instabilitatea mintală şi deci incapacitatea lor de a fi martori valabili. Maximilian Schell (cinefil bătrîn, îmi place să numesc actorii extraordinari cu numele lor, nu cu cele din scenariu...) se dezlănţuie într-un crescendo sălbatic, martorii – Judy Garland şi Montgomery Clift – sînt incapabili să-i facă faţă, terorizaţi de violenţa interogatoriului, pînă cînd, deodată, din boxa sa, Burt Lancaster, însuşi fostul legiuitor hitlerist, se ridică în picioare şi îi strigă avocatului său: „Iar începeţi?“. În cinemateca personală de sub frunte, duc această scenă de o viaţă şi, mai ales după ’90, constat că ea a căpătat o autonomie aproape spontană. 

Ea mi-a reapărut instantaneu, citindu-l pe Sever Voinescu în Dilema veche din 15 septembrie (ziua deschiderii şcolilor... ce bizar, ce coincidenţă!). În articolul său „Anticomunişti şi anti-anticomunişti“, scria aşa: 

„Cred că a fi anticomunist este ceva de bun-simţ, ca un fel de regulă de minimă igienă a cetăţeanului – să fii anticomunist mi se pare că provine din acelaşi set de reguli cu cele pe care copiii le învaţă de la părinţi în primii ani de viaţă conştientă: să se spele pe mîini înainte de masă şi pe dinţi dimineaţa şi seara cel puţin, să se îmbrace în haine curate, să nu mănînce de pe jos etc.“ M-am oprit. Cum? 

Dacă anticomunismul provine din setul de reguli pe care părinţii le transmit copiilor, dacă a te forma ca anticomunist începe de cînd te speli pe dinţi, dacă a fi anticomunist se asimilează cu a te îmbrăca în haine curate, dacă anticomunismul e atît de elementar, mă văd silit să întreb: iar începem, domnule Voinescu? Iar începem să-i politizăm de mici? S-a mai trecut pe aici: îi luau din grădiniţă, din primară, îi învăţau să se spele pe dinţi şi totodată îi învăţau să se laude că sînt şoimi ai patriei comuniste... Vom avea acum şoimi anticomunişti? La o minte de copil, nu-i greu să-l înveţi a-i slăvi pe Stalin, Hitler, Ceauşescu... Nu trebuie deloc să fii apolitic ca să înţelegi în secolul XXI ce înseamnă politizarea, orice politizare, în educaţia unui ţînc. Şi totul pus sub lozinca bunului-simţ! De cînd bunul-simţ garantează o opţiune ideologică? Didactic vorbind: nu mai sînt necesare şi o cultură, şi o inteligenţă, şi o experienţă – alta decît „a setului de reguli părinteşti“ – pentru a ajunge să înţelegi, de pildă, că nenorocirea oricărei politici este violenţa cu care vrea să-i facă pe toţi să gîndească la fel, în numele, dacă nu al religiei, atunci în al bunului-simţ şi al normalităţii...? Ca şi comunismul ieri, şi anticomunismul azi, nu sînt chestiuni de igienă elementară, de bun-simţ şi punct. 

Sever Voinescu însă insistă în continuarea acestei nefericite comparaţii: „Prin urmare, nu sînt de acord nici nu cei care cred că anticomunismul este o ticăloşie (nici eu..., n.m.) şi nici cu cei care cred că anticomunismul este o virtute (nici eu..., n.m.)“. Dar nu aici, între aceste extreme – ticăloşie sau virtute –, se găseşte pericolul unui anticomunism început odată cu igiena elementară, ci, ca orice anti-, în fanatismul lui, în intransigenţele sale dogmatice, inchizitoriale, ca ale oricărui anti-instituţionalizat în numele unui adevăr unic, numai de el deţinut. Am suficientă experienţă în ale fanatismului politic comunist – fie el practicat în urmă cu 60 de ani – ca să pot înţelege orice alte fanatisme ale secolului meu şi să le pot judeca conform unui criteriu cît de cît obiectiv: dacă au fost criminale sau nu, rătăciri bezmetice, sau nu, dar apoi recunoscute prin remuşcare, căinţă, luciditate, cît mai puţin ostentative, cît mai intolerante faţă de oportunism. Nu-i doresc lui Sever Voinescu o asemenea experienţă, a unui anticomunism fanatizat pe bază de bun-simţ, căci bunul- simţ, precum naivitatea, are limitele şi catastrofele lui. Şi nu-i ascund că mă îngrijorează vehemenţa cu care, trei rînduri mai jos, concluzionează: „Iată de ce e aproape necesar (?) să fii anticomunist fără oprire (?) şi în orice context politic (?)“. Cele trei semne de întrebare îmi aparţin şi mă îndreptăţesc să exclam din nou: Iar începem? Exact asemenea cerinţe avea şi propagit-ul comunist.

În 2011, de mult defanatizat – cea mai fertilă experienţă a vieţii şi scrisului meu – poate că am dreptul democratic să întreb: anticomunismul fără oprire, fără context politic, nu va fi şi foarte plicticos?

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.