Heteronomia universitară

Publicat în Dilema Veche nr. 320 din 1 - 7 aprilie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De data aceasta va fi vorba despre alt fel de cotidian, mai puţin „hai-hui“ dar suficient de „socio“, un cotidian care va fi pîinea zilnică a profesorilor şi studenţilor ţării dacă actualul proiect de lege a învăţămîntului superior va trece aşa cum este el propus spre scurtă dezbatere publică chiar înainte de Paşte. Legea ni se prezintă ca exprimînd o „viziune“ a ministerului, una care împrumută elemente şi din alte încercări şi variante anterioare, dar care este mai „tranşantă“, căci „nu mai este timp de tergiversări“. Absolut de acord pînă aici. Dar exact despre această viziune tranşantă este vorba! În spiritul şi nu neapărat în litera sa, ea arată cam aşa:

1) „Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice.“ (art. 110, aliniatul 3). Foarte bine...

2)...doar că actul fundamental al acestei autonomii, Carta universitară, prin care universităţile îşi „asumă responsabilitatea“ proprie, trebuie să fie aprobat de ministerul de resort. Mai mult, libera iniţiativă a universităţilor de a înfiinţa fundaţii sau asociaţii, implicit de a se asocia în acest sens, trebuie validată de Guvern. Este deci vorba, din start, despre o „autonomie bine temperată“ – ca să nu spunem bine controlată...

3) Să mergem mai departe. În art. 111 sînt enumerate obligaţiile universităţilor, după care, în art. 112, se precizează că „în cazul în care se constată nerespectarea obligaţiilor stipulate în art. 111, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului aplică, în termen de maximum trei luni, următoarele măsuri…“. Şi urmează o listă lungă de sancţiuni. Foarte bine şi asta. Dar cum se constată, cine constată, după ce criterii? Ei bine, asta nu se mai spune. Dar putem să ghicim: constată cine are puterea să o facă şi să aplice sancţiunile: adică ministerul prin reprezentanţii săi de frunte.

4) Aceeaşi ipocrizie şi în art. 119 (5): „...în situaţii temeinic justificate, Guvernul, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, poate înfiinţa/desfiinţa facultăţi“. Cum se stabilesc aceste „situaţii temeinic justificate“? Păi exact aşa cum „se constată“ şi abaterile universităţilor: prin decizie ministerială. Pe scurt, Puterea înfiinţează şi desfiinţează facultăţile în România după bunul său plac!

5) Mai mult însă, mult mai mult. În art. 172 (3) se afirmă: „În cazul universităţilor publice, în maximum 12 luni de la promulgarea prezentei legi, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va propune o lege prin care se realizează comasarea prin fuziune a universităţilor care au misiuni asemănătoare şi sunt localizate în aceeaşi unitate teritorial-administrativă sau la o distanţă mai mică de 200 km între localităţile de reşedinţă.“ Deci, într-un prim pas, Guvernul va reduce întreaga reţea universitară din ţară la o duzină de universităţi comasate care, într-un al doilea pas, se vor dezumfla tocmai din cauză de „misiuni asemănătoare“: nu poţi avea mai multe facultăţi sau departamente de sociologie, de pildă, în aceeaşi universitate, firesc. Ce facultăţi, departamente, catedre vor rămîne atunci după această comasare? Cele mai bune – am fi tentaţi să spunem. Dar nu putem fi chiar atît de naivi! Vor rămîne cele mai „bine văzute“ de către Stăpînire...


1) Dar să presupunem totuşi că tout est pour le meilleur dans le meilleur des mondes possibles şi cel mai bun va învinge. Vom avea deci un învăţămînt superior mic la stat, dar mare la sfat, adică puţine universităţi, dar de top. Oare? Calitatea în învăţămînt trebuie să aibă o bază de diversitate pe care să se clădească şi din care să se auto-selecteze. Este adevărat că această diversitate nu este încă una consistentă în România, dar dacă o anulăm de tot şi o înlocuim cu gîndirea unică înseamnă să-i tăiem orice şanse şi pe viitor.

2) Şi cu universităţile care dispar în acest proces ce se va întîmpla? Simplu: „În cazul desfiinţării unei universităţi publice, bunurile aflate în proprietate, rămase în urma lichidării, trec în proprietatea privată a statului“ (art. 203/10).

3) Cum se vor conduce aceste mall-uri universitare? De către rectori şi echipa aleasă de către aceştia. Pentru aceasta, rectorii nu vor mai fi aleşi de către senat şi din senat, ci recrutaţi prin concurs de oriunde e cazul printr-o comisie în care comunitatea academică este reprezentată doar de două, trei persoane: „Senatul stabileşte o comisie de selecţie si recrutare a rectorului formată, în proporţie de 50%, din membri ai universităţii şi în proporţie de 50% din personalitaţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din ţară şi străinătate“ (art. 186/4). În mod la fel de democratic, studenţii ies din acest joc pentru oamenii mari. Pe scurt, universităţile nu îşi mai aleg în mod colegial conducerile.


4) Şi ce vor face rectorii universităţilor? Vor fi buni manageri, evident. Adică? Art. 200 (9) ne explică: „Rectorii, prin contractul instituţional încheiat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sînt direct responsabili de alocarea resurselor instituţiei, prioritar spre departamentele cele mai performante.“ Dar cine şi cum stabileşte aceste departamente performante? Piaţa? Nici aşa nu ar fi prea îmbucurător. De facto, răspunsul este însă altul: decizia o ia rectorul, după intuiţiile sale manageriale. Pe scurt, universităţile nu mai sînt universităţi.

5) Concluzie finală: mai mulţi şi mai incapabili de autoconducere „performantă“ decît parlamentarii, universitarii trebuie stîrpiţi de mici şi ţinuţi din scurt dacă ajung să se facă mari. Aştept cu emoţie ca realitatea să mă contrazică, dar, în ciuda întregii retorici vehiculate de iacobinii în şpilhozen ai anti-comunismului românesc, presimt că, dacă lucrurile continuă în acest sens, în curînd vom cînta din nou cu toţii: „Cu Partidul nostru-n frunte / Vom avea succesuri multe!“.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.