Grammar nazi şi liberalizarea limbii

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Branduirea optimismului jpeg

– ...de grammar nazi! îmi aruncă printre dinţi tipul, la ieşirea din sală.

Mă văzui, muică, şi nazist! Da, ştiu, nu e chiar nazist de-ăla, dar nici bine nu sună.

Venise la o contestaţie şi i-am arătat răspunsurile la întrebări.

– Da, şi? s-a mirat el.
– Nu se înţelege nimic. Trebuia să vorbeşti despre X.
– Păi, asta am vrut să spun şi eu! a început el să se enerveze.
– Oi fi vrut tu, dar nu ţi-a ieşit, am încercat eu să mă calmez.
– Şi ce, n-aţi înţeles? nu s-a mai putut el abţine.

– Ceva-ceva am înţeles eu. Dar acesta este un examen la care contează ceea ce spui, nu ceea ce ai vrea să spui. Uite ce e, dacă mergi la un doctor şi te operează de pancreas în loc de prostată, că e cam tot p-acolo şi începe tot cu „p“, s-ar putea să ai o problemă. Aşa e şi aici. Dacă eu te întreb de politici publice şi tu îmi povesteşti ce crezi tu că e politica, ai o problemă.

Nu, nu fusese vorba despre gramatică, am renunţat de mult să scad nota pentru aşa ceva. Pur şi simplu ceream să nu confunde geometria cu geologia şi pe ambele cu Geo Bogza. Şi aceasta nu la un chat pe forum, ci la un examen de anul III. So what!?

Nu era primul şi nici singurul. După ce a ieşit, am stat deci o vreme şi m-am gîndit. Şi am continuat să mă gîndesc şi acasă la această ostilitate crescîndă faţă de limbă. „E un fel de intimitate gramaticală... E intimitatea mea gramaticală, ce te bagi în ea?“ – realizează, ascultîndu-mi peroraţiile, soţia mea. E un fel de liberalizare a limbii, de privatizare chiar – merg eu mai departe.

Limba este, prin esenţa sa, principalul bun comun după aer, este prin definiţie spaţiul public al fiinţei umane. Scrisul a fost însă totdeauna – acolo unde a existat – o distincţie şi o ierarhie de putere. Între colectiv şi individual a fost deci totdeauna o tensiune, o luptă. Lupta pentru discurs – cu sau fără Foucault.

Această luptă începe de undeva de jos. Aşa cum fiecare proprietar de casă îşi mai extinde puţin domeniul privat ciupind din cel public, punîndu-şi, de pildă, maşina lui, pe trotuarul lui din faţa casei sale sau vopsindu-şi partea lui de bloc cum vrea el, tot astfel fiecare vorbitor de limbă se simte îndreptăţit să intervină în vorbirea lui. Spaţiul public românesc se îmbogăţeşte astfel în fiecare săptămînă cu noi şi noi „succesuri“ ale limbii. Pentru tot mai mulţi, prescripţiile lingvistice contează tot mai puţin: cine mai e şi DEX-ul ăsta, ca să-mi spună mie cum să vorbesc la mine acasă? Pe de altă parte, creşte corespunzător şi numărul vînătorilor de erori, care scot DEX-ul şi îşi înfierează din vîrful verbului inamicul public. Dacă ar face-o doar de dragul limbii, ar fi perfect îndreptăţiţi, dar de multe ori e şi o doză greu digerabilă de paradă: să vorbeşti corect româneşte devine astfel mai mult o probă publică de sînge albastru decît una privată de bun-simţ.

La alt nivel, piaţa îşi impune şi ea punctul de vedere asupra statului. Limba naţională e o chestie de primăvara naţiunilor, acum trăim în societăţi post-naţionale şi într-o economie mondializată de piaţă. Deci corporaţiile, băncile şi celelalte organisme transnaţionale îşi elaborează propriile limbaje oligarhic trans-naţionale. În timpul comunismului li se spunea „limbaj de lemn“, acum e vorba despre expert language. Dacă vrei să ai acces la ele, completezi matale un template codificat în termeni ezoterici, din care nu înţelegi nimic, dar te străduieşti să înveţi, căci altfel rămîi pe dinafară. Şi dacă tot nu te duce capul, au apărut şi servicii specializate de transpunere din româna veche în corporate Romanian. Casta vorbitorilor de lingua franca manageriensis va decide apoi asupra sorţii tale de neo-barbar ce se bîlbîie într-un idiom de neînţeles.

Noroc că există însă Internetul şi noile tehno-limbaje aducătoare de power to the people. Aici vorbim cum vrem noi, în afara – şi în ciuda – tiraniei cumulate a statului şi a pieţei. De la mail-uri şi sms-uri la chat şi webboard, interlocutorii şi-au creat coduri şi reguli distincte, adaptate mediilor respective de comunicare. Dacă vrei să intri în joc, trebuie să ştii regulile jocului, aşa că le înveţi. A intra într-un chatroom cu DEX-ul sub braţ este nu doar inutil, ci de-a dreptul deplasat. Problema nu este însă aici, ci în transferul ilegal al acestor „reguli ale jocului“ dintr-un mediu de comunicare în altul. Simplificarea şi schematizarea tehno-limbajului nu afectează cu nimic o bîrfă mică, dar face imposibilă o idee mare. Dar această obsesie a „ideilor mari“ nu este decît o altă tiranie (elitistă) a autorităţilor. De aici şi pînă la legitimarea acestui limbaj simplificat (perfect funcţional altminteri) ca fiind adevăratul limbaj şi forma normativă de gîndire nu mai este decît un pas. Elitismului habotnic, ironizat ca grammar nazi, îi corespunde astfel o tiranie a democraţiei Y2.

Ceea ce au în comun toate aceste cripto-limbaje este faptul că sînt – sau se consideră – auto-suficiente; ele ascund în aceeaşi măsură în care dezvăluie, asigurînd comunicarea pentru iniţiaţi şi excluzîndu-i pe ceilalţi. Fiecare este (şi) un fel de limbaj secret, ce creează o intimitate individuală sau colectivă refuzată outsider-ilor: eşti înăuntru, cu noi, sau rămîi în afară. De la individul agramat la uriaşele colectivităţi meta-gramaticale, ideologia comună este un soi de libertarianism lingvistic, adică un cult al controlului minim al autorităţilor lingvistice: statul minimal al limbii, libertatea de iniţiativă a individului...

„Doar că atunci ele nu mai pot fi traduse...“ – îmi şopteşte filoloaga mea de soţie. S-ar părea că are dreptate.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.