Golan și filozof

Publicat în Dilema Veche nr. 388 din 21-27 iulie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Preşedinţilor noştri nu prea le place poporul pe care îl reprezintă. Ceauşescu era convins, către sfîrşit, că ţara întreagă nu-l merită, iar urmaşul său, Iliescu, i-a etichetat pe toţi cei care i se împotriveau drept golani. Zilele trecute, într-un interviu disecat apoi de toate celelalte televiziuni, Băsescu s-a supărat pe... filozofi. Desigur, era o tiflă cinică la adresa unor anumiţi filozofi care au avut naivitatea să creadă în virtuţile sale anticomuniste şi să-l urmeze orbeşte. Doar cu un deget, ca şi cum ar alunga o scamă, s-a debarasat de ei, tratîndu-i drept papagali, cetăţeni inutili societăţii multilateral liberale pe care s-a angajat să o construiască. Ca să fiu sincer, preferam să fiu golan. Ne dădea tuturor celor care ne prinseserăm, mîndri, un petic de hîrtie în piept, un aer de mici Gavroche, luptători naivi – dar luptători! – pe baricadele democraţiei şi cu ochii la un viitor care nu avea cum să mai întîrzie mult. Acum, ca filozofi, sîntem cu toţii balastul istoriei, un soi de burghezie a comuniştilor din anii ’50, care avem viitorul în spate, nu în faţă. 

Căci aici e adevărata problemă pe care o dezvăluie doar în treacăt supărarea preşedintelui Băsescu: sîntem (aproape) integral un popor de „filozofi“! O ţară de puturoşi şi de hoţi cărora nu le place munca, o ţară de mămici care vor să se ocupe de plozii lor doar pentru a-i învăţa cum să copieze la bac, o ţară de doctori şi profesori care nu ştiu decît să ceară bani de feşe şi de cretă, o ţară de pensionari inutili şi de falşi handicapaţi, dar care cu toţii îşi dau cu părerea şi au pretenţii. Uă, la muncă, aşa nu se mai poate! Calificativul de „filozofi“ este foarte potrivit pentru această concepţie „managerială“ despre lume şi viaţă. El nu se referă doar la anumiţi filozofi (reali) din grupul cunoscut drept „intelectualii lui Băsescu“, aşa cum au avut unii impresia, nici la tagma mai cuprinzătoare a umanioarelor, devenită cenuşăreasa societăţii cunoaşterii. Nu, „filozofi“ sînt toţi cei care au fost evaluaţi după criteriile unei eficienţe cuantificabile şi au ieşit sub barem – şi de care, în consecinţă, statul nu mai are chef să se ocupe: gata cu statul asistenţial al stîngiştilor ăstora de criptocomunişti, antimondialişti şi alţi intelectuali francezi! 

Pentru a-l înţelege pe preşedintele Băsescu dincolo de „băsescisme“, trebuie deci să renunţăm la nombrilismul nostru naţional, convins că numai nouă ni se întîmplă toate relele de pe lume şi să privim fotografia de familie a conducerii (vizibile şi invizibile) a lumii europene actuale. Al nostru nici nu mai dă atît de rău în poza aceasta! Nici măcar nu poate fi considerat mult mai agresiv sau mai vulgar decît confraţi din ţări mult mai „civilizate“ decît a noastră. Mai mult, în anumite privinţe, este chiar net preferabil. 

O astfel de perspectivă ne ajută să întrevedem însă faptul că problema este mult mai generală şi, deci, mai gravă: imensa majoritate a acestor oameni politici aflaţi astăzi la cîrma Europei împărtăşesc, sui generis, dispreţul faţă de „filozofi“ şi sînt porniţi într-o cruciadă hotărîtă şi conjugată împotriva acestora. Nu este vorba deci despre un accident naţional, despre o fantezie personală a unui personaj grosier. Dimpotrivă, mai toţi conducătorii actuali sînt parcă aleşi după acelaşi job description, care le pretinde să rostească pe limba culturii lor aceleaşi ameninţări la adresa „filozofilor“ societăţii şi să opereze aceleaşi amputări salvatoare ale unor sectoare „filozofice“ precum cultura, învăţămîntul, cercetarea şi alte sectoare publice neaducătoare de profit. Şi toţi cred în aceleaşi principii ale unei haiducii neoliberale generalizate. Principii pe care criza şi datoria publică le servesc de minune, căci pot legitima „raţional“ toate deciziile ce decurg din acestea. Din acest punct de vedere – după cum spunea un economist faimos –, cine n-are datorie publică, să-şi cumpere! FMI veghează... 

Presimt acuzaţia de „comunist“ planînd deasupra textului meu... Îmi pare rău, dar este exact invers! Mie, personal – dar sînt departe de a fi singurul –, exact acest gen de inginerie socială îmi sună a construcţia Omului Nou. O construcţie incomparabil mai paşnică şi mai realistă decît cea comunistă, dar, într-un fel, mai înfricoşătoare tocmai pentru că are mai multe şanse de reuşită. Iar ceea ce sîntem pe cale să pierdem prin această operaţie în masă nu este nimic altceva decît „fanteziile“ umaniste şi iluministe pe care s-a construit modernitatea şi în numele cărora Europa a impus această modernitate lumii întregi. Adică exact ceea ce preşedintele nostru a exprimat atît de laconic: Ei, nişte filozofi!... 

Desigur, orice om normal la cap trebuie să fie de acord că „nu mai merge aşa“, că o serie de măsuri trebuie luate; problema este că nu această luptă de castă împotriva „filozofilor“ este strategia cea mai potrivită, mai ales pe termen mediu şi lung. 

Ar mai fi ceva de adăugat. Cum s-a întîmplat în atîtea alte cazuri de ideologii dominante, unii „filozofi“ sînt fascinaţi de anvergura revoluţionară a proiectului şi/sau îşi întrevăd un loc de cinste în societatea promisă de acesta. Decid deci să slujească proiectul cu trup şi suflet şi îşi pun talentul (adesea real) în slujba prozelitismului. Nu am întîlnit însă nici unul dintre aceşti mercenari care să realizeze că va fi primul sacrificat, tocmai pentru că este doar un „filozof“ – şi oportunist pe deasupra –, adică un papagal de papagal, de care puterile reale nu au avut niciodată nevoie, decît tot dintr-un oportunism trecător... 

Mă întorc aşadar cu gîndul la vremurile Pieţei Universităţii şi lansez şi eu un soi de îndemn: Filozofi din lumea’ntreagă, fiţi golani!

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Motanul-vedetă de pe Muntele Ceahlău. Portocală cutreieră cabanele la 2.000 metri altitudine. „E mai tare decât caprele negre“ FOTO
Portocală, un motan botezat de turiști cu acest nume după culoarea blănii, pare că-i la el acasă pe Muntele Ceahlău, fiind întâlnit prin preajma cabanelor.
image
Pacostea care a terorizat Parisul și New York-ul „se mută” la București. „A fost un chin până au scăpat de ele”
Piața imobiliară dă semne de declin în București și în marile orașe ale țării. Pe lângă prețurile imense și problemele cauzate de lipsa finanțării bancare, cei care vor să-și cumpere un apartament riscă să se confrunte și cu o nouă problemă, greu de imaginat până de curând
image
Hagi „fierbe“: Ianis, amenințat cu excluderea de la Euro 2024! Declarațiile care nasc o situație explozivă
Selecționerul Edward Iordănescu e „mut“ după calificarea la Campionatul European. În schimb, tatăl său tocmai l-a băgat într-o situație delicată, nominalizând jucătorii care n-ar merita să fie la turneul final, date fiind situațiile lor actuale la echipele de club.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.