Gîlceava lemnului cu piatra

Publicat în Dilema Veche nr. 362 din 20 - 26 ianuarie 2011
Gîlceava lemnului cu piatra jpeg

„Am fost cu totul de acord cu Vintilă Mihăilescu în interviul acordat revistei Regard, număr dedicat psihologiei românilor. «Încă sîntem o societate ţărănească», o lume a oralităţii, şi nu a scrierii (aşa cum este lumea apuseană), a lemnului, şi nu a pietrei, deci a sărăciei şi perisabilului, nu a avuţiei durabile. (…) Pe scurt, «rien n’a de véritable continuité», «tout se passe dans la fondation et dans l’immédiat». Bon, d’accord. Şi totuşi, nu ştiu cum s-a făcut (şi încă se mai face) că, în uriaşul paradox ce ne caracterizează, Lemnul şi-a dovedit mereu nu doar căldura, miezul sufletesc, tandreţea de cuib, virtuţile familial-educative şi energia vitalizantă, dar şi «valenţele strategice», ca să zic aşa. (…) Gardurile alea nenorocite, împletite din răchită şi care, reînnodate abil în fiecare primăvară, treceau secolul bine mersi. Bisericuţele din stejar, fag şi brad, cu şiţa din gorun şi «cuiele» din lemn de tisă, aparent şubrede şi belalii, precum şoprul pentru fînul vitelor, gata să fie luate pe sus la prima suflare de vînt, dar care se încăpăţînează să stea în picioare de veacuri... Asta nu se spune în interviul lui Vintilă Mihăilescu: că lumea lemnului are aceleaşi virtuţi de-a rezista ca şi lumea pietrei (…) Cu alte cuvinte, nostalgia pietrei nu trebuie să ne alimenteze dispreţul faţă de virtuţile lemnului.“ 

„Pe cînd voi construiaţi catedrale, noi ne luptam cu turcii! De cîte ori n-am auzit, rostit în cele mai diferite feluri, acest of naţional? Adică voi aţi putut să vă ridicaţi acele catedrale cu care vă mîndriţi acum deoarece noi stăteam aici să vă apăram de turci şi alte lifte păgîne. Dacă am fi avut şi noi răgaz, ehei, ce catedrale am fi înălţat şi noi! Am fi fost şi noi o cultură majoră, ca şi voi, dar aşa, a trebuit să ne sacrificăm şi să rămînem o cultură minoră. Dar să ştiţi că sufletul nostru este plin de catedralele sacrificate!...

Şi de fiecare dată cînd auzeam acest laitmotiv, orchestrat în cele mai diverse tînguiri, mă întrebam de ce? De ce această invidie abia mascată faţă de catedralele lor din piatră, cînd noi ne naştem şi murim cît putem noi de fericiţi în bisericuţele noastre de lemn? De ce să-ţi doreşti fala monumentalului, atîta timp cît ai moştenit tezaurul discretului? Şi, la urma urmei, de ce să-ţi pară rău că nu ţi-ai irosit o viaţă întreagă punînd piatră peste piatră pentru o fală la fel de pămîntească precum oricare alta?“ Primul pasaj îi aparţine domnului Dan C. Mihăilescu şi a apărut în paginile acestei reviste. Al doilea pasaj îmi aparţine, şi a apărut în urmă cu ceva timp în Secolul 21, într-un articol care se încheia astfel: Imaginarul românesc al lemnului îşi aşteaptă un Bachelard care să-l psihanalizeze. S-ar zice astfel că ceea ce ne desparte este doar un al treilea text, respectivul interviu din Regard. Doar că acolo nu vorbeam despre bucuriile lemnului, ci mai degrabă despre preţul lui cultural.

Cred că împărtăşim, de fapt, atît de la Mihăilescu la Mihăilescu, cît şi între toţi românii, această cultură a lemnului în care ne-am născut şi care trăieşte în noi. Românul este într-adevăr „frate cu codrul“, nu doar în registrul poetic al folclorului sau în cel contingent al istoriei, ci şi într-unul de-a dreptul transcendent. Pentru că tot era vorba despre bisericile de lemn din Oltenia, în această regiune se mai practică încă – ne spune Ioana Andreescu – ritualul bradului (nu doar „cîntecul bradului“), care constă în căutarea de către un grup de flăcăi a bradului „destinat“ celui răposat şi aducerea sa la mormînt. Căci „fiecare are bradul lui; deci trebuie să-l luăm exact pe acela. Dacă nu găsim bradul destinat, nu luăm“ – explică feciorii cu pricina. Bradul din codru este deci un fel de „dublu“ al sufletului şi fiecare om – fiecare român... – are bradul lui în lumea eternă.

În lumea de aici, românii au spaţiul domestic, în care se regăsesc mai mult decît oriunde în altă parte şi în care lemnul este mai prezent decît orice altceva. Acest lemn a revenit chiar şi în apartamentele cenuşii din blocurile comuniste, pentru a îmblînzi betonul şi a-i face pe oameni să se simtă ceva mai acasă. Românitatea este domestică iar domesticul este „lemnos“ – conchide antropologul britanic Adam Drazin. După care comentează: „Lemnul conferă o permanenţă fizică domesticităţii şi îngrijirii în mediul social schimbător al României şi utilizarea lui este compulsivă deoarece, poate, în vremuri de schimbare, lemnul permite oamenilor să-şi reinterpreteze propria românitate“. Iar mai recent, unii locuitori de la sate, după furia caselor făloase, chiar asta par să facă: inventează un rustic modern pentru a se putea întoarce la lemnul tradiţional şi a se simţi astfel, din nou, la ei acasă. Lemnul dăinuie deci şi astăzi!

Şi totuşi... Ne declarăm fraţi cu codrul pentru a-i avertiza pe toţi că nicăieri nu se fură ca-n codru; şi ne naştem în casă de lemn şi murim în biserică de lemn, dar cînd e, la o adică, să ne construim propria viaţă, ne urăm cu ochii umezi de speranţă „casă de piatră!“. Ei bine, acest revers al medaliei există şi el – şi nu de azi, de ieri. Şi cînd ne apucăm, ca popor, să construim „casa de piatră“ a modernităţii noastre, ea iese cam şubredă, căci o batem în cuie de lemn. Acesta este preţul cultural al lemnului!

Cu alte cuvinte, nostalgia lemnului nu trebuie să alimenteze dispreţul faţă de tentaţia pietrei...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte a sa este Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.