Fuga de societate

Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Recentul raport al ICCV asupra calităţii vieţii din România în 2010 nu este deloc îmbucurător, dar nici surprinzător: peisaj de recesie, asemănător cu 1999 – care a fost însă, din multe puncte de vedere, cel mai rău an din postcomunism.

După cum ştim deja, cu 2332 euro venit mediu disponibil pe an/persoană, aveam încă din 2008 cel mai scăzut nivel de salarizare din Europa (de două ori mai puţin decît Ungaria, de trei ori mai puţin decît Cehia şi de peste 11 ori mai puţin decît Danemarca). Într-un comentariu la Radio România Actualităţi, profesorul Cătălin Zamfir adăuga faptul că această medie ascunde o creştere a polarizării salariilor şi că aproape una din cinci persoane angajate trăieşte sub pragul de sărăcie. (Ceea ce contrazice cel puţin într-o anumită privinţă deja celebra acuzaţie de ne-muncă pe care guvernanţii o aruncă în faţa populaţiei: iată, aproape o cincime dintre cei care muncesc nu reuşesc să scape prin asta de mizerie!) În ceea ce priveşte structura acestor venituri, dacă ponderea salariilor a rămas cam aceeaşi ca la începutul anilor ’90, ponderea pensiilor, a ajutoarelor sociale şi a indemnizaţiilor a crescut de la 12% la 25%, în timp ce aceea a autoconsumului a scăzut de la 20% la 8%. În sfîrşit, bunăstarea subiectivă (cît de mulţumiţi sînt oamenii cu veniturile lor) este ceva mai scăzută faţă de acum 20 de ani, 31% declarînd că veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar (faţă de 18% în 1992) şi 34% că le ajung doar pentru strictul necesar (cam la acelaşi nivel ca în 1992). 

Pe acest fundal economic general, optimismul a ajuns la cote alarmante. La întrebarea „Gîndindu-vă la viitor, cum credeţi că vor fi condiţiile de viaţă în România peste 10 ani, comparativ cu prezentul?“, doar 20% răspund că „mai bune“, faţă de 66% în 1990 şi 48% în 2006. Altfel spus, încrederea în viitorul ţării a scăzut de peste trei ori pe parcursul acestor 20 de ani. Cu toate acestea, mulţumirea faţă de realizările din viaţă este mai mare (62% sînt mulţumiţi şi foarte mulţumiţi), iar procentul celor care se declară că ei personal „se simt bine, pe deplin fericiţi“ este în continuă creştere (21% în prezent).

Acest aparent paradox – despre care am avut ocazia să discut şi altă dată – ne trimite cu gîndul la consolidarea unei rupturi, care pare să fi devenit cronică, între instituţii şi indivizi, între spaţiul public şi cel domestic: societatea merge din rău în mai rău, eu personal reuşesc însă să mă salvez. Mai nuanţat spus, toate cifrele (fără a fi, de cele mai multe ori, profund diferite de anii precedenţi) concordă în a indica o percepere negativă puternică a mediului social general: cel puţin 80% dintre români percep existenţa cu o anumită intensitate a conflictelor sociale, pe primul loc fiind conflictualitatea politică; 70% declară că nu se poate avea încredere în cei mai mulţi dintre oameni; 54% apreciază schimbările faţă de anul trecut ca negative; 80% consideră că ţara este condusă rău sau foarte rău (faţă de 19% în 1990 şi 49% în 2006); 86% se declară nemulţumiţi şi foarte nemulţumiţi de viaţa politică din ţară (faţă de 47% în 1990 şi 62% în 2006, scorurile din 2010 fiind astfel cele mai scăzute cote din ultimii 20 de ani); complementar, posibilitatea de a influenţa modul în care este condusă ţara este considerată scăzută şi foarte scăzută de către 91% din populaţie (faţă de 60% în 1990 şi 86% în 2006) etc.  

Pe de altă parte, satisfacţia faţă de viaţa de familie creşte de la 65% mulţumiţi şi foarte mulţumiţi în 1990 la 82% în 2010, fiind mai mare la tineri şi la cei cu studii superioare. Nu este deci vorba despre vreun conservatorism al celor în vîrstă şi slab educaţi. Relaţiile cu vecinii sînt considerate şi ele ca bune şi foarte bune în peste 80% din cazuri. Satisfacţia faţă de locuinţă este şi ea extrem de mare, doar 6% considerînd că locuinţa în care trăiesc este proastă sau foarte proastă.  Satisfacţia faţă de serviciile comunitare (mediu, apă, zgomot, transport, Poliţie, timp liber, dar şi activitatea Primăriei în general) se află undeva la mijloc, fiind relativ ridicată şi în uşoară creştere, cu satisfacţie minimă pentru timpul liber şi medie pentru „modul în care Primăria administrează localitatea“ (42% îl consideră bun şi foarte bun). De menţionat şi un detaliu semnificativ: în cadrul activităţilor de timp liber se constată o scădere cu 10-15 procente faţă de 1990 la citit literatură, citit presă, mers la spectacole şi o creştere cu 16% la întîlniri şi petreceri cu rude şi vecini. 

Global, se conturează astfel un cîmp al percepţiei sociale puternic fracturat: pe de o parte, un epicentru al siguranţei şi mulţumirii în jurul casei şi al familiei; pe de altă parte, o lume tot mai ostilă şi respingătoare pe măsură ce ne îndepărtăm de individ şi spaţiul său proxim de viaţă, în centrul acestei respingeri fiind sfera politicului. Totul este perceput ca fiind din ce în ce mai bine acasă, comparativ cu o lume înconjurătoare din ce în ce mai rea. Altfel spus: între putere şi populaţie s-a format o prăpastie, deziluzia faţă de viaţa socială devenind respingere a societăţii – şi, la limită, fugă din societate. Spaţiul domestic pare să devină astfel din nou zona predilectă de refugiu, eventual de „rezistenţă“ şi, adesea, de împlinire şi rost. Complementar, societatea îşi pierde tot mai mult sensul – ceea ce este mult mai grav decît pierderea banilor care, în principiu, poate fi remediată în cîţiva ani.  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.