Fuga de realitate

Publicat în Dilema Veche nr. 407 din 1-7 decembrie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Din virtualul năbădăios al e-societăţii române a poposit acum cîteva zile pe ecranul calculatorului meu un pps paradigmatic, un soi de antologie de angoase naţionale elaborată de un român verde şi subţire. Este vorba despre Lucian Mîndruţă – dar aceasta e mai puţin important. Important este faptul că „opera“ cu pricina este – aş pune pariu! – pe placul majorităţii conaţionalilor noştri. Iată o mică selecţie:

Sîntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată.

Sîntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă.

E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman, care acoperă încet, încet naţiunea lui Sadoveanu, Eliade, Nichita...

Sîntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine.

Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma.

Populaţia care ne înlocuieşte nu mai este nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.

...(ei) se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor.

Undeva, departe, UE şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi

Aţi ghicit, presupun, că este vorba despre Ei (ţiganii) şi Noi (românii), imaginile montate artistic fiind „grăitoare“. Nimic nou, nimic surprinzător, tot e bine că nu ni se sugerează şi „soluţia finală“! Mai mult, nici nu mă interesează în cele de faţă părerea domnului Mîndruţă şi a fanilor săi despre romi, am vorbit altă dată despre „ascuţirea luptei de rasă“. Ceea ce mă interesează de data aceasta este imaginarul românilor despre ei înşişi, fantasma „cetăţii asediate“ prin care par a citi şi interpreta realitatea în care trăiesc. România este o ţară asediată, asaltată, colonizată, ocupată, inundată şi, în final, înlocuită: Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi! Să mori tu? – îmi vine să întreb, păstrînd registrul discuţiei. Mai academic spus: oare chiar aşa să fie?

Am un (în)ciudat sentiment de déjà vu citind aceste exegeze. Am crescut la şcoală cu resentimentul jugului otoman şi al invaziilor tătare care ne-au împiedicat să fim ceea ce am fi putut să fim. Acasă mi se spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic. După 1990, ne-am văitat cu toţii de comunismul care ne-a furat jumătate de secol de istorie şi de aceea sîntem codaşii Europei. Iar în fiecare dimineaţă, imnul nostru naţional ne scoală din somnul cel de moarte în care ne-au ţinut secole de-a rîndul toţi aceşti barbari de tirani. Treacă-meargă, tătarii, turcii, ruşii chiar erau puteri năprasnice. Dar ţiganii!? Fraţi români, mai daţi-o dracului de treabă! Chiar nu remarcă nimeni ridicolul penibil al acestei fantasme? Chiar nu ne putem gîndi pe noi înşine altfel decît ca oropsiţi ai sorţii, ca victime ale unui Big Brother? Şi acum, dacă nu mai avem pe cine să dăm vina, ne-am apucat să facem din amărîţii de ţigani noul Hannibal în faţa porţilor culturii noastre feciorelnice! Ce-aţi zice de puţină demnitate naţională?

Mai grav este că acest „éternel retour“ transfigurează însăşi realitatea. Pentru cei care cred în acest pps, chiar aşa stau lucrurile, chiar aceasta este realitatea, pe care nu mai este nevoie să facă efortul de a o cunoaşte. Iar cine se îndoieşte de aceasta, nu este decît un fiţos de „politically correct“ care nu ştie despre ce vorbeşte. Mai departe, pentru cei care cred în această ficţiune – şi sînt mulţi! – nu rămîne decît să aştepte apocalipsa: sîntem invadaţi, cuceriţi, desfiinţaţi. Nu mai e deci nimic de făcut! Vina este a lor, problema nu este a noastră, aşa a fost să fie...

Cam în aceeaşi perioadă am urmărit un documentar realizat de Carmen Avram la emisiunea În premieră. Era tot despre romi. Majoritatea erau cumplit de săraci. Mulţi mai şi furau. Dar acum pe mine mă ştiţi, nu-i aşa, nu sînt în pericol! – a glumit reportera. Nu se ştie niciodată... – a clătinat din cap bărbatul din faţa ei. Nu era „politically correct“, nu era acuzator, era pur şi simplu realist. Şi, mai presus de toate, era un documentar, adică acel gen de lecţie de alfabetizare în aptitudinea de a citi realitatea, de care societatea română are atît de multă nevoie.

Morala fabulei trece mult dincolo de anecdotică. Iată deci doi jurnalişti şi două moduri de abordare a realităţii. Pe de o parte, analize realiste, operînd cu fapte sociale şi constituind premise ale cunoaşterii realităţii; pe de altă parte, sinteze fictive, operînd cu credinţe culturale şi exprimînd concluzii despre sensul ultim al realităţii. Dominarea din ce în ce mai tiranică a celor din urmă învăluie realitatea, în loc să o dezvăluie, şi o face să dispară, într-un final, din orizontul preocupărilor noastre: noi ştim deja, nu mai trebuie să cunoaştem!

Este adevărat, cea mai simplă modalitate de a tranşa problemele pe care ţi le pune realitatea este să o eviţi. Dar, vorba lui Cohen (amintită în numărul anterior din Dilema veche): „Realitatea e una dintre posibilităţile pe care nu-mi permit să le ignor“. Românii lui Mândruţă & co. îşi permit! 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.