Fotbalistica (in)corectitudine

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
Propunere de monitorizare jpeg

În noaptea de 19 spre 20 mai, o fotografie a făcut înconjurul lumii – cei opt mari, cei opt care conduc lumea, urmărind, la Camp David, finala de la München a Cupei Campionilor europeni, meciul dintre Bayern şi Chelsea. Ei abandonaseră – pentru 120 de minute, plus penalty-urile de serviciu – problemele solubile şi insolubile ale globului, pentru a se concentra asupra unui joc în care – conform definiţiei celebre, cunoscută probabil de cei opt, poate chiar şi de preşedintele chinez – „22 de oameni aleargă după o minge şi, pînă la urmă, nemţii cîştigă întotdeauna“. Poza îl arăta pe David Cameron ridicînd mîinile a mare bucurie, ceea ce însemna că ea fixa finalul meciului exact cînd Chelsea, londoneza, înscria, prin ivorianul Drogba, penalty-ul victorios şi triumfa cu un general 4-3 asupra echipei germane. Angela Merkel părea consternată, lîngă ea era preşedintele Obama, într-o exclamaţie al cărei sens rămîne necunoscut, avînd în vedere că americanii consideră fotablul neamerican o prostie, căci cum să joci şi să te zdrobeşti o oră şi jumătate pentru scoruri derizorii ca 0-0, 1-0, hai 2-0...

Nu avem informaţii certe dacă, după acest moment foto, distinsa adunare a contemplat imaginile de pe teren, cu fotbaliştii germani prăvăliţi în iarbă, hohotind în lacrimi, dacă au înregistrat îmbrăţişările dintre învinşi şi învingători (portarii, antrenorii...), dacă au comentat competent jocul, ce controverse se vor fi iscat, dacă s-au iscat, şi de ce nu s-ar fi iscat? Cert este că această poză de circulaţie mondială a consacrat definitiv fotbalul ca o problemă a lumii (minoră, desigur) în faţa căreia celelalte probleme (majore, mie-mi spui?) se pot suspenda timp de două ore. E scandalos? Avînd cîţiva prieteni foarte riguroşi în seriozitate, gata să răspundă da, evit să mă pronunţ, ştiind că mă vor face de frivol.

În schimb, frivol sau nu, finala asta mi-a prilejuit o experienţă rară, pe vremea asta în care ţi se cere, minut cu minut, cu cine ţii şi-al cui eşti, vremea asta a opţiunilor obsedate de corect şi incorect, de just şi nejust ş.a.m.d. Corect, nu ar fi trebuit să ţin cu nici una, dacă în finală nu se calificaseră nici Manchester United, nici Barcelona, echipele mele de suflet (iertaţi-mă, aşa e clişeul, şi la noi în fotbal); la fel de corect, însă, ar fi fost să ţin cu Bayern, măcar din vanitatea de cronicar sportiv, căci anunţasem din timp, în Gazeta Sporturilor, că nemţii, în semifinală, sînt în stare să biruie la Madrid, şi chiar aşa a fost. Nu cunoaşteţi suficient ce înseamnă vanitatea în cronica sportivă şi la ce ravagii poate duce. Cît în cronica literară. Şi mai corect era să nu ţin cu Chelsea, care „îmi“ eliminase Barcelona, jucînd defensiv pînă la urîtul feroce, ceea ce mă făcuse s-o „înjur“ în comentariul meu – mă rog, cît pot eu să înjur...

Ca atare, am ţinut cu Bayern fără multă tragere de inimă, finala fiind îndeajuns de banală, cu nemţii dominînd copios, cu londonezii apărîndu-se vîrtos, aşa cum se prevăzuse; ca, în minutul 83, Müller să marcheze acel gol cu care totul urma să se clarifice: Bayern nu mai putea pierde avînd 1-0 cu 7 minute înainte de final – era clar pentru orice copil de 5 la 50 de ani şi mai mult. Aiurea! În minutul 87, Chelsea are primul corner din tot meciul şi e atît de bine de executat, încît Didier Drogba, fie şi marcat de trei adversari, înscrie pentru 1-1 şi alte 30 de minute de prelungiri. Din acea clipă, osia lumii mele interioare (de ce ar exista osia numai în poezie?) s-a răsucit şi fără nici o jenă am început să ţin cu Chelsea, adică să fiu incorect fotbalistic. Din cauza lui Drogba, a unui singur om; de cîte ori scrisesem că e unul dintre cei opt formidabili ai lumii şi că doar faima lui Messi şi Ronaldo îi umbreşte geniul – da, mai ştiu să fac cultul personalităţii, măcar în fotbal; de mult primisem un e-mail în care un necunoscut îmi confirmase că şi tatăl lui zice că Drogba nu are rival... Eram conştient de incorectitudinea mea fotbalistică – Bayern rata în prelungiri un penalty (provocat, vai, tot de Drogba!), Bayern continua să domine, avea şansa a nu mai ştiu cîte cornere (un zdrobitor raport de 30 la 1), Bayern avea ghinion şi Chelsea tot mai constant noroc, aşa că urlam pe interior:

Ia să mai terminăm cu corectitudinea opţiunilor,

ia să mă lase în pace ideea aia cu „să cîştige cine-i mai bun“,

ia să mai învingă şi norocoşii,

ia să ne mai slăbească cei care ne cer milă fiindcă au ghinion,

ia să mai învingă şi un Drogba care-i mai bun decît Ribery şi Robben,

ia să i se mai facă dreptate şi lui Drogba, chiar împotriva adevărului că Bayern e mai ofensivă,

aşa urlam interior şi... la penalty-urile de după prelungiri, la loteria aceea scandaloasă a penalty-urilor, Drogba marchează impecabil, ceea ce era necesar pentru ca a şasea echipă din Anglia, Chelsea, să fie încoronată campioană a Europei. E scandalos? E incorect? E moral? Hai, lăsaţi-mă cu ipocriziile conformismului. Să mai triumfe şi norocul, că nu din asta ne vom prăpădi. ...

Şi cînd te gîndeşti că s-ar putea să nu am nici dreptate, şi nici adevăr în ce scriu. Ei şi? De cînd e fotbalul o problemă de viaţă şi de moarte? Nu ne-am înţeles de mult că e altceva? Nu mai suportaţi un altceva? Confuzilor!


Erată: În numărul trecut, dintr-un lapsus nefericit şi necorectat de mine, l-am confundat pe Stanley Kramer (regizorul filmului Ultimul ţărm) cu Stanley Kubrick.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.