Ficţionarul şi fiul său inexistent

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Ficţionarul şi fiul său inexistent jpeg

În amintirea Magdalenei Boiangiu. Pentru prima oară în 17 ani ai Dilemei, redacţia începe un an fără ea.

Rezumatul unor capitole absente.


În Dilema veche din 15.10.09, ficţionarul a anunţat cititorilor săi fideli şi perfect existenţi că va pleca la Reykjavik, îngrijorat de cele întîmplate în viaţa fiului său inexistent. Grunna, logodnica acestuia, vicecampioană a Islandei la bridge, fusese internată în spital, urmare a unei grave depresii. Ficţionarul nu a mai efectuat acea călătorie. El a pus mai presus interesul naţional şi civic, luîndu-l în consideraţie şi pe cel personal. (Pentru a fi precişi, nu poate fi trecută cu vederea ancestrala sa frică de avion...) Civic, sub presiunea alegerilor din 22 noiembrie, el a intrat – fireşte că imaginar, cum îi e obiceiul – în staff-ul unui candidat la preşedinţia României, un tînăr intelectual fără de şanse, ceea ce nu l-a descurajat, ci exact dimpotrivă. Timp de o lună, el a lucrat lîngă consilierii acestui cvasinecunoscut, cu un anume elan politic, de multă vreme neîncercat. Era, desigur, un fel de a-şi manifesta refuzul de a se înregimenta în mediocritatea patentă a luptei scîrbavnice dintre cele două partide dominante în viaţa politică a ţării. El continuă să creadă că datoria unui intelectual, azi, în România, este aceea de a nu se încurca nici o clipă între aşa-zisa stîngă şi aşa-zisa dreaptă; ele nu există atîta timp cît, în confruntarea lor, social-democratul argumentează sărutînd icoane, iar democrat-liberalul nu ezită să recurgă la practici securiste.
Eşecul „omului“ său (0,63%) nu l-a împiedicat să răspundă solicitării venite din partea unui agent literar – cea de-a doua fiică a răposatului colonel Roibu – care i-a propus un proiect surprinzător: dacă tot nu s-a dus vreodată să-şi vadă dosarul de la CNSAS, e cazul în schimb să-şi deschidă arhiva de jurnale personale din ultimii 50 de ani, în perspectiva tipăririi lor în cîteva volume; la replica acestuia precum că niciodată, în timpul vieţii lui, aceste jurnale nu vor vedea lumina tiparului, ea i-a replicat că e gata să-l sponsorizeze, chiar dacă apariţia volumelor va fi postumă. Practic, ficţionarul s-a aflat pentru prima oară în faţa unui pact suficient de faustic pentru a semna un contract deloc fabulos, dar bun să-i justifice amînarea plecării la Reykjavik şi să-şi mintă frumos frica de avion. Din Islanda i-a sosit un singur e-mail – de la mama fiului său inexistent – care îi anunţa sobru ameliorarea Grunnei şi încetarea din viaţă a tatălui ei; a găsit cu cale să trimită condoleanţele sale.

Oricum, el s-a pus pe lucru metodic, deschizîndu-şi jurnalele de la anul cel mai important al vieţii sale – 1989 spre 2009. De ce? Mister. Sau fascinaţia aproape mistică pentru cel mai cuprinzător titlu de roman: După 20 de ani. De trei ori pe zi deschidea Euronews-ul ca să înregistreze temperaturile de la Reykjavik, erau liniştitoare, vedea în aceste -3º, -2º, -1º un semn bun. Un confrate mai tînăr i-a vorbit de existenţa unui site miraculos pe care se putea vedea Reykjavik-ul (ca oricare oraş din lume) casă cu casă; ficţionarului i s-a părut prea mult pentru imaginaţia sa; i-a promis că o să vină să vadă minunea, dar nu a dat curs invitaţiei, convins că e o răzbunare a fricii de avion care vrea să-l umilească şi în faţa unui televizor cu imaginea unui Reykjavik la îndemîna oricui; nu şi-ar fi suportat laşitatea de a sta într-un fotoliu la Bucureşti căutîndu-şi fiul într-un magazin de vechituri de la capătul lumii.

Ca să se autoreabiliteze cît de cît, a îndrăznit de a se dezice de propria hotărîre şi a publicat în Dilema veche pagini din jurnalele sale – lunile noiembrie şi decembrie 1989, fără urmă de ficţiune; fără nici un impuls spre postdatare; nu ştia ce-l aşteaptă pentru acest act de o prea ostentativă onestitate.

În seara zilei de 26 decembrie, ficţionarul a găsit în cutia sa poştală un plic netimbrat, avînd-o ca expeditor pe Antoaneta Roibu, fosta logodnică a fiului inexistent, fiica cea mare a fostului colonel Roibu, editoarea acelei Antologii a ruşinii în presa românească (1948-1989), care cuprindea articole ale lui, trimise de ea şi în Groenlanda, pentru ca fiul să ia la cunoştinţă ce a putut comite în tinereţe tatăl său.Scrisoarea l-a stupefiat de la prima frază:
„Domnule Radu Cosaşu, după decesul tatălui meu – de care mă voi simţi vinovată pînă la sfîrşitul vieţii mele* – am demisionat de la editură şi am ajuns la concluzia că experienţa mea anticomunistă trebuie să se împlinească printr-o experienţă creştinească...“

(continuare în nr. viitor)

* pentru nonficţionari: vezi Dilema veche nr. 294 din 01.10.09
 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Perez
Sergio Perez câștigă Marele Premiu din Singapore: Cursă nebună pe circuitul din Marina Bay
Weekend de vis pentru pilotul de la Red Bull. În schimb, Max Verstappen a dezamăgit.
Cel puțin 174 de persoane au fost ucise inclusiv polițiști pe stadionul Kanjuruhan din Malang Indonezia după o ciocnire între fanii a două echipe de fotbal indoneziene FOTO EPA EFE  (2) jpg
Peste 170 de morți după ciocniri cu poliția pe un stadion din Indonezia
Potrivit postului de radio Elshinta, printre victime se numără și doi polițiști.
Incendiu la aeroportul de langa Sevastopol in Crimeea FOTO Zerkalo Nedeli jpg
Incendiu pe principalul aeroport folosit de armata rusă în Crimeea VIDEO
Un incendiu a izbucnit sâmbătă pe aerodromul Belbek, lângă orașul Sevastopol, în Peninsula Crimeea, ocupată de Rusia din martie 2014.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.