Ferma animalelor

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Branduirea optimismului jpeg

În ograda actuală a României, toate animalele visează în secret, dar la unison, să fie tauri comunali. Este visul românesc. Tot animalu’ păstrează astfel în culcuşul său o icoană cu animalul totemic, sub care scrie I am a winner! Este o fermă postmodernă a animalelor, cu un marketing performant.

Mă enervează şi ferma, şi marketingul său. Mă enervează însă mai ales curcanii. Nu am iubit niciodată curcanii, mi se par nişte păsări ridicole. Am rămas cu această impresie din copilărie, cînd mama m-a pus să-i ţin curca unui curcan. S-a înfoiat jumătate de oră, a jumulit sărmana curcă de i-au mers fulgii, pînă cînd, enervat, l-am lăsat în plata Domnului. Acum e plin de curcani. Îşi înfoaie coada aia de păun ratat, se învîrt în cerc să-i vadă toată ograda, după care îşi înghit un sunet de măgar trist şi se pleoştesc. Peste ceva timp o iau de la capăt. Nişte caraghioşi!

Dimpotrivă, vrăbiuţele îmi erau simpatice. Dar cultul taurului comunal parcă le-a luat minţile. Nu mai zboară decît în stoluri compacte, parcă ar fi păsările lui Hitchcock, se învîrt gălăgioase deasupra ogrăzii, clamînd cu vocile lor piţigăiate Power to the people! Sau ceva de genul ăsta, căci mă sperie de fiecare dată cînd trec deasupra capului meu în zbor razant, obligîndu-mă să-mi ascund capul între mîini. În orice caz, sînt pretutindeni, îşi bagă ciocul peste tot şi, de frică sau din cine ştie ce alte motive, toate animalele fermei le lasă firimituri peste tot.

Cel mai mult mă întristează însă lebedele. Lebedele sînt frumoase, pentru mine sînt imaginea însăşi a delicateţii şi a nobleţii. Să le vezi acum, te apucă însă jalea. Nu ştiu ce le-a apucat şi pe ele, cred că se visează un soi de vulturi, stăpînii atotvăzători ai văzduhului. Au părăsit luciul cristalin al apelor, pe care ştiau să alunece atît de elegant, şi au cucerit vîrfurile copacilor din ogradă, întînzîndu-şi ameninţător delicatele lor gîturi, de parcă ar fi un corn tăios de inorog. Mie îmi dau însă impresia vulturilor pleşuvi din Cartea Junglei a lui Disney, stînd pe o cracă, scuturîndu-şi penele şi întrebîndu-se unele pe altele: and now, what shall we do?

Cînd se lasă noaptea, ograda este bîntuită de fantasme de coarne şi copite, iar fantoma unui taur comunal înaripat dă tîrcoale peste cuiburi şi vizuini. Zorii vin într-un muget aton de glasuri de gîze, orătănii şi tot soiul de alte lighioane trezite din dulci vise de mărire. Cît e ziua de lungă, nu am văzut însă nici un taur comunal. Se pare că a trecut o dată unul, dar a dat cu copita şi orătăniile au fugit speriate care încotro. De atunci, visează şi mai fierbinte să le crească coarne, copite şi alte cele, şi să se întrupeze peste noapte în taurul totemic.

Cam asta visam eu cînd a sunat ceasul deşteptător şi a trebuit să mă trezesc la realitate. În timp ce îmi beam cafeaua, am ajuns să mă întreb însă: ce e mai real, visul sau „realitatea“?

În realitatea mea cotidiană, mi se explică de către tot felul de cunoscători faptul că tot ceea ce văd şi mi se (respectiv ni se) întîmplă este rodul unor calcule politice complicate, fără mamă, fără tată, dar complexe şi subtile. Eu nu reuşesc să văd însă nimic din toate astea, nu mai văd politicul oricît m-aş strădui! Aceiaşi oameni de bine îmi dau atunci de înţeles că sînt un naiv, şi mă lasă, îngăduitori, în plata Domnului. Zilele trecute m-am băgat însă ca musca-n lapte într-o intrigă complicată, cu multe fire, ricoşeuri de biliard şi efecte secundare înfricoşătoare. Pe scurt, o strategie diabolică, pusă la punct în cele mai mici detalii. Iar n-am văzut nimic din toate acestea şi mi-am dat cu presupusul că e o simplă chestiune de orgoliu mărunt, de băgat în seamă, de „uitaţi-vă şi la mine ce taur comunal sînt!“ S-a dovedit că am avut dreptate în naivitatea mea. O mică recunoaştere publică, o mică „oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai taur din ţară?“ – şi totul s-a risipit precum ceaţa pe cîmpii.

Politica din ograda noastră pare a fi 90% psihologie. Psihologie infantilă de copii ce se visează aviatori sau Superman, psihologie puţin patologică de plăvani cu complex de castrare, care se visează tauri comunali. Din acest punct de vedere, maneliştii au fost cei mai buni psihologi ai naţiei. Obişnuiţi să cînte la comandă ce place celui care plăteşte hora, au născocit, la cererea publicului, „Cîntarea Taurului Comunal“. I-au dat şi un nume: baştan. Un nume urît, dar cînd regele e gol, e cam inutil să-l îmbraci în cuvinte frumoase. Toate animalele veleitare din ogradă s-au supărat şi au strigat în cor: „Am fost manelizaţi!“, acoperindu-şi, pudic, ochii, pentru a nu li se vedea goliciunea. După care au comandat, în privat, o manea cu care să-şi mai aline orgoliul rănit.

Mi-e teamă că, în majoritatea cazurilor, a căuta raţiuni profunde şi complexe în viaţa publică din ograda noastră se dovedeşte a fi greaua moştenire a unor deprinderi mic-intelectuale, căutînd „raţiunea“ dincolo de aparenţe. Aparenţele au devenit însă raţiunea. Politica e fudulie, psihologia e temelie...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: