Fenomenul guriță - garofiță

Publicat în Dilema Veche nr. 361 din 13 - 19 ianuarie 2011
Branduirea optimismului jpeg

„România a devenit o ţară de mămici şi bebeluşi!“ – s-a revoltat nu de mult preşedintele nostru. N-a prea găsit nici obiectul, nici momentul potrivit pentru această ieşire publică, dar în privinţa diminutivelor are dreptate, ce să zic. Doar că asta o ştiam şi noi, muritorii de rînd...

Cu ocazia aceasta însă, fenomenul diminutivelor a revenit, pentru o zi, în prime time. „Dumneavoastră, ca specialist, ce părere aveţi despre această obsesie a românilor de a diminutiva totul? Credeţi că domnul preşedinte Băsescu are dreptate?“ – m-a întrebat, atunci, o vajnică reprezentantă a presei. Singura modalitate de a răspunde la ambele întrebări deodată ar fi fost să vorbesc despre Băsescuţu, aşa că m-am abţinut de la orice fel de comentariu. De atunci s-au perindat însă multe alte subiecte cotidiene şi extraordinare ale ţărişoarei noastre, şi lumea a uitat de diminutive, aşa că acum pot să vorbesc liniştit despre ele.

Mai întîi şi mai întîi, să ne relaxăm puţintel şi să privim lucrurile sine ira et studio. Adică nu trebuie să ne excităm prea tare, căci nu sîntem, nici de data aceasta, un caz unic – chiar dacă avem anumite performanţe remarcabile în domeniu: diminutivele se poartă şi la case mai mari. Pe de altă parte, nu este nici un fenomen recent, datorat clasei politice sau mogulilor. Iată ce probleme avea, de pildă, Titu Maiorescu, acum aproape o sută cincizeci de ani: „Un poet distins nu va rima niciodată guriţă-garofiţă. Adăugaţi la aceasta că noi, românii, avem o cauză specială de a ne feri de diminutive în poezie, şi aceasta este întrebuinţarea lor din partea ţiganilor. Toţi cunoaştem diminutivele servile ce le obişnuia această ginte asuprită, când vorbea limba noastră, şi de atunci încoace diminutivele sînt par excellence o manieră ţigănească“ (apud Petre Matei). Avertismentul lui Maiorescu ne sugerează astfel că şi pe vremea aceea o bună parte a populaţiei era tentată în exces de utilizarea diminutivelor. Dar ne spune şi că, pentru lumea bună, aceasta era cam de ruşine... 

De atunci însă, inventivitatea poporului nostru nu a lîncezit şi a încetat şi să se mai ruşineze. Au apărut astfel cele mai surprinzătoare alăturări, precum aceasta, de pildă, auzită nu de mult într-un sat: „Vasilică, du-i lu’ tăticu baroselu’!“ – zicea o mamă către fiul ei, care a pus mîna pe o chestie de vreo zece kile şi a început să o tîrîie pînă în fundul curţii.   În topul meu personal, pe primele locuri se află însă o altă sintagmă, mult mai comună şi lipsită de anvergură: „Să vă dau şi bonuleţul!“. Ah, cînd aud acest susur din gura vînzătoarelor mă topesc tot şi uit pînă şi faptul că tocmai le-am lăsat ultimii bani pînă la salariu. Îmi iau coşuleţu’ cu mîncărica şi plec acăsică fericit. {i mai înduioşător este cînd plătesc vreo taxă, impozit sau amendă, care mă fac negru de supărare, pînă în momentul în care aud însă, languros, la urechea mea: „Imediat vă dăm şi o facturică“. Eh, cum să te mai superi cînd viaţa e aşa de drăgălaşă!

Într-un fel, cred că Maiorescu avea dreptate cînd vorbea despre „diminutivele servile“ ale ţiganilor, nu pentru că ele ar fi fost neapărat ale ţiganilor, ci pentru că ele exprimă într-adevăr un soi de servilism, mai exact de captatio benevolentiae din partea cuiva care se simte, într-un fel sau altul, pus la distanţă de către interlocutorul său şi încearcă astfel să şi-l apropie. Mai general însă, diminutivele sînt o abatere, cu dorinţă de familiaritate, de la normele seci ale comunicării publice şi deci – teoretic cel puţin – abstracte. Semnificaţia lor socială actuală pare a fi astfel un soi de îmblînzire a birocraţiei. Funcţionarea birocratic-raţională a unei economii de piaţă presupune agenţi impersonali, oricînd transferabili şi asemănători în toate cele. Totul se reduce la un ritual minimalist de interacţiune şi un zîmbet profesionist în spatele căruia dispare persoana concretă. Or, exact această (im)postură încearcă să o remedieze, inconştient, diminutivele: ele semnalează, într-o primă instanţă, că „birocratul“ din faţa ta şi-a ieşit (pentru tine şi doar pentru tine!) din rol şi a devenit o persoană vie, la fel ca şi tine, cu care poţi să vorbeşti „ca oamenii“. Ceea ce de multe ori se şi întîmplă, apariţia unui diminutiv declanşînd adesea conversaţii mai mici sau mai mari, care nu intră de nici un fel în „descrierea postului“. Ai impresia, uneori, că „birocratul“ cu pricina nu se simte bine în pielea sa de birocrat, de funcţie socială fără chip, şi încearcă în mod inconştient să revină la ceva mai „familiar“ şi astfel mai „uman“. Pe scurt, funcţia socială a diminutivelor în comunicarea publică este de multe ori aceea de a reintroduce oralitatea şi tipul său particular de interacţiune, acolo unde piaţa cere standardizare şi eficienţă impersonală.

În acest sens, îmi aduc aminte de o convorbire edificatoare cu o chelneriţă la Sibiu (era de fapt studentă şi lucra la un bar, ca să mai cîştige un ban), pe care am întrebat-o ce au de băut, fără a privi la meniul pe care ni-l întinsese cu cel mai profesionist zîmbet cu putinţă. „Mi se întîmplă foarte des – ne-a explicat ea apoi – să las clienţii să se mai uite o dată pe meniu, mai aştept puţin, după care îi întreb ce doresc. Iar ei mă întreabă, după ce au studiat un sfert de oră meniul: «Ce aveţi?» La ce mai e bun atunci meniul?“ – se minuna ea. Păi, e bun, dar nimic nu e aşa de bun ca o mică vorbă, aşa, de la guriţă la guriţă...  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Naţională de Știinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte a sa este Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un Boeing 737 Max 8 a căzut în gol peste 7.000 de metri: 13 oameni au ajuns la spital
Un zbor Korean Air cu destinația Taiwan a trebuit să se întoarcă după ce a fost detectată o defecțiune la presurizare. Datele de zbor arată că avionul a coborât peste 7,6 km într-o perioada de circa cinci minute, la scurt timp după decolare.
image
Dezvăluiri despre accidentul de la fabrica de cașcaval din Ibănești. Patronul a murit sub ochii soției
Ies la iveală noi detalii despre cumplitul accident de muncă de la Ibănești. Cei patru muncitori au murit din cauza unor cantități mari de amoniac și acid sulfuric de pe fundul bazinului pe care trebuiau să-l curețe. Unul dintre angajații morți avea un bebeluș de numai o săptămână.
image
Vacanță de coșmar pentru o familie de români care a mers în Grecia cu mașina: a rămas fără BMW, bani și documente. „A intrat peste noi în casă”
O familie de români, care a mers cu mașina în vacanță în peninsula Halkidiki, Grecia, a trecut prin clipe de coșmar. Le-a fost furată mașina din parcare, în care aveau documente, bunuri și bani. „A intrat peste noi în casă”, a povestit proprietara mașinii.

HIstoria.ro

image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.