„Fără ONG-uri, statul ar duce-o şi mai rău“ – dialog cu Ionuţ SIBIAN

Publicat în Dilema Veche nr. 538 din 5-11 iunie 2014
„Fără ONG uri, statul ar duce o şi mai rău“ – dialog cu Ionuţ SIBIAN png

A început ca voluntar, în 2002, acum e director executiv la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (www.fdsc.ro). Se află, aşadar, în fruntea unei organizaţii care, în primul rînd, administrează fonduri (de la guvernul norvegian, de la guvernul elveţian şi din alte surse) destinate proiectelor iniţiate de alte ONG-uri. De multe ori auzim sau citim în presă tot felul de consideraţii despre „societatea civilă“. Ionuţ Sibian este unul dintre puţinii care ştiu direct, din propria experienţă, care e starea reală a societăţii civile.

FDSC împlineşte anul acesta 20 de ani. E un bun moment să facem puţină istorie...

FDSC a apărut în 1994. Erau momente tulburi, cînd statul încerca să controleze societatea civilă. Existau primele programe europene pentru dezvoltarea societăţii civile. Şefa delegaţiei Comisiei Europene era Karen Fogg, care a venit cu ideea de a ajuta la înfiinţarea unei fundaţii care să administreze banii pentru organizaţiile nonguvernamentale, astfel încît să nu fie administraţi de stat, care nu şi-ar fi plătit criticii (căci pe atunci erau predominante proiectele civice). Un grup de intelectuali, în frunte cu profesorul Dan Manoleli (împreună cu Andrei Pleşu, Ion Caramitru, Smaranda Enache), au înfiinţat fundaţia. Aşa a început. În board-ul fundaţiei nu am acceptat niciodată membri care au apartenenţă politică sau membri ai Guvernului. Azi, continuăm cu programe sociale, cu centrul de resurse pentru organizaţii nonguvernamentale, ne-am extins şi în zona economiei sociale, lucrăm şi cu cooperative, cu organizaţii ale pensionarilor. Ne-am dezvoltat sfera, avem în vedere tot mediul asociativ. Cu alte fundaţii, am încercat pe parcursul acestor ani să creăm un mediu legislativ favorabil dezvoltării mediului asociativ. Şi astăzi monitorizăm activitatea unor comisii parlamentare a căror activitate are implicaţii asupra domeniilor de care ne ocupăm.

În anii ’90, predominau proiectele civice. Am senzaţia că, în opinia publică, există încă sentimentul că organizaţiile guvernamentale trebuie să se ocupe în continuare de temele civice, deşi, în realitate, activitatea lor e diversă...

Probabil generaţia noastră a rămas cu impresia că societatea civilă trebuie să lupte în arenă şi să schimbe lucrurile. Tinerii însă se orientează spre alte zone ale societăţii civile – zona culturală, zona educaţiei nonformale (care s-a dezvoltat foarte mult în ultima vreme), zona artelor. Dacă avem în vedere înscrierile de asociaţii şi fundaţii, în anii ’90 erau preponderente organizaţiile caritabile şi cele sportive. Acum, cele sportive sînt pe locul 3-4. Pe locul 2 se află asociaţiile active în domeniul educaţiei, iar pe locul 1 sînt cele active în domeniul social. Fără ele, statul ar avea o reală problemă cu grupurile vulnerabile, pentru care serviciile sale sociale sînt nereformate sau inexistente. De exemplu, copiii cu autism: acum zece ani, cazurile erau foarte rare (sau nu se vorbea despre ele), acum au crescut foarte mult. Statul nu a reglementat nici măcar legislativ problema: cum privim autismul? Este o boală? Aşa că nu există deloc servicii. Organizaţiile nonguvernamentale au creat primele servicii în acest domeniu, inclusiv servicii de informare pentru cabinetele medicale, astfel încît doctorii să poată pune diagnosticul cît mai devreme. Mai avem exemplul îngrijirilor la domiciliu: statul nu are astfel de servicii, ele sînt furnizate de organizaţii nonguvernamentale şi sînt finanţate din donaţii ori din surse externe, nu de către stat. România este pe ultimul loc în ceea ce priveşte finanţarea de către stat a serviciilor oferite de ONG-uri, deşi fără ONG-uri şi fără serviciile lor, statul ar duce-o şi mai rău decît acum.

Ce a făcut FDSC, concret, pentru dezvoltarea ONG-urilor?

Noi sîntem o interfaţă între donatori şi beneficiarii de finanţare. La început, Comisia Europeană ne distribuia o sumă de bani pe care noi trebuia s-o distribuim către organizaţiile beneficiare, pe baza unor cercetări privind necesităţile şi pe baza unor evaluări independente. Valoarea noastră adăugată aici este: sîntem aproape de beneficiari, cunoaştem sectorul şi îi ajutăm să găsească cele mai bune soluţii pentru implementarea proiectului, astfel încît banii să fie cheltuiţi eficient şi să ajungă la cel mai bun rezultat. Se tot vorbeşte la noi despre absorbţia slabă a fondurilor europene. FDSC are o absorbţie de minimum 96% a fondurilor pe care le administrează (fonduri publice de la Comisia Europeană, de la statul norvegian, de la statul elveţian). Guvernul nu reuşeşte nici pe departe să ajungă la un asemenea grad de absorbţie.

De ce?

Pentru că noi sîntem o echipă, ne-am format într-un anumit spirit, cu o cultură organizaţională solidă. Ca să faci managementul fondurilor, ai nevoie de oameni cu experienţă. Statul nu reuşeşte pentru că a politizat tot sistemul. Oriunde au fost bani, au existat şi numiri politice. Cînd avem un nou guvern, oamenii sînt schimbaţi. Cu numirea domnului Eugen Teodorovici ca ministru pentru fondurile europene, care a fost în trecut „birocrat“ şi s-a ocupat de fondurile ISPA, au revenit în sistem nişte oameni cu experienţă, dar cred că e deja tîrziu, România a pierdut mult pe acest plan. M-am întîlnit la un moment dat cu un director din Ministerul Muncii din Polonia, care lucra în gestionarea fondurilor europene pentru resursele umane (vreo 11 miliarde): lucra de 12 ani în sistem. Era un funcţionar public de carieră, pe care orice ministru şi-l dorea. Polonia tinde spre 100% absorbţie a fondurilor europene, pentru că a ştiut să-şi formeze un corp de funcţionari publici.

Pare iraţional. N-ar fi mai bine pentru toate partidele şi guvernele să aibă rezultate bune, deci să păstreze oamenii de valoare?

Una dintre marile probleme ale României în perioada de preaderare a fost reforma administraţiei publice. N-am reuşit s-o facem. N-am reuşit să avem un gentlemen’s agreement între partidele politice: pînă la ce nivel se politizează administraţia. Cînd avem un nou guvern, directorul general dintr-un minister e funcţionar public, sau om de partid? Cînd se schimbă guvernul, cam toată lumea are poziţia pusă în pericol. O altă greşeală majoră este felul cum s-a gîndit salarizarea personalului din administraţia publică. Înainte de criză, funcţionarii aveau salariul de bază foarte mic, dar şeful le putea da sporuri cît trei salarii; dar pentru a le obţine, trebuiau servite interesele politice. De aici – toate problemele şi costurile pe care le-am avut. Funcţionarii publici au avut totdeauna această sabie deasupra capului: iei mai mulţi bani dacă execuţi ce îţi cere decidentul politic. Aici, sindicatele ar fi trebuit să aibă un rol major pentru a securiza funcţionarul public. Apoi, am avut Institutul Naţional de Administraţie, unde mai veneau oamenii la cursuri şi training: după aderare, totul s-a prăbuşit, nu mai avem un asemenea institut. Iar oamenii buni din administraţie au plecat în mediul privat, după aderare.

În aceste condiţii, cum colaborează ONG-urile cu administraţia publică?

Avînd în vedere că, de partea cealaltă a mesei, întîlneşti adesea lipsă de expertiză şi de înţelegere a mediului asociativ, lucrurile nu merg prea bine. Toate mecanismele de consultare construite, timp de 20 de ani, între mediul asociativ şi Parlament/Guvern sînt aproape inexistente în acest moment. Exista un colegiu al prim-ministrului pentru asociaţii şi fundaţii; de aproape doi ani nu s-a mai întrunit. Nici nu ştiu dacă prim-ministrul are cunoştinţă de existenţa acestui colegiu. La nivelul Parlamentului, exista un sistem de granturi pentru participarea organizaţiilor nonguvernamentale la comisii şi pentru a propune proiecte de legi; nu mai există. La ministere exista un compartiment de lucru cu societatea civilă – nu mai există. Toate lucrurile bune pe care le-am construit pînă în 2007 nu mai există. Nici partidele nu mai au oameni specializaţi în relaţia cu societatea civilă (un singur partid mai are un astfel de om). Aşa că acum ne privim reciproc cu suspiciune – societatea civilă şi mediul politic – şi din asta pierd cetăţenii, pentru că am putea face multe lucruri bune, aşa cum le-am făcut pînă în 2007. FDSC realizează în fiecare an un fel de atlas al economiei sociale: în mediul asociativ sînt peste 76.000 de angajaţi. Şi generăm în continuare locuri de muncă; sectorul nonguvernamental e important pentru economie, pentru că aduce aproape 1 miliard de euro din finanţări externe, conform estimărilor noastre.

Deci serviciile oferite de ONG-uri nu înseamnă doar filantropie şi gesturi umanitare, aşa cum s-ar părea...

Cîteva exemple de proiecte. Avem un fond numit Fondul de Inovare Civică. Ne-am gîndit să venim cu un fond care să finanţeze proiecte mici şi organizaţii mici. Ni s-au alăturat două companii, Raiffeisen Bank şi Petrom, şi CEE Trust. Am strîns peste un milion şi jumătate de dolari şi am finanţat peste 150 de proiecte mici. De exemplu, bancă de date pentru seminţe. Toate soiurile aduse şi cultivate de saşi în Transilvania aproape au dispărut. După 1989, am început să importăm seminţe. Proiectul a finanţat o organizaţie care încearcă să readucă soiurile vechi, autohtone, şi să-i convingă pe fermieri să le cultive. Fabrica de pensule din Cluj a devenit centru de artă urbană. În sectorul 5 am finanţat un proiect care îi ajută pe dependenţii de droguri. Sînt exemple de servicii pe care statul nu le asigură şi nu le finanţează.  

Şi de ce nu avem personal calificat?

E o problemă de educaţie. De pildă, acolo unde avem profesori şi învăţători care au participat la cursurile noastre de abilităţi de viaţă (aproximativ 1200 de profesori), materiile se predau altfel. Dacă am face educaţie civică după asemenea metodologii, i-am pregăti pe elevi să devină cetăţeni. Alt instrument în societate nu văd, în acest moment. În România (şi în general în Europa de Est), nu avem organizaţii bazate pe membership. În Norvegia, de exemplu, cam toată lumea e membră a unei asociaţii. Politica donatorilor, în anii ’90, a fost „aruncăm bani pentru proiecte şi vedem ce iese“, pentru că era o necesitate majoră de finanţare. S-au făcut şi multe greşeli. E nevoie de încă o generaţie ca să se schimbe lucrurile în România.

Dar soluţiile de finanţare pentru ONG-uri sînt eficiente? Ne bazăm în continuare mai mult pe finanţările externe...

Fiecare cetăţean are posibilitatea să doneze 2% din impozit unui ONG. În 2010, 17% dintre cetăţeni au direcţionat 2% spre ONG-uri, iar în 2011 şi 2012 – 25%. E o dovadă de încredere în organizaţii. Sînt aproximativ 26.000 de organizaţii care beneficiază de asta. Iar unele organizaţii nu pot face nimic fără astfel de donaţii, mai ales cele care asigură servicii pe care statul nu le poate asigura. Hospice Casa Speranţei oferă servicii pentru bolnavii de cancer în faza terminală, pe care statul nu le poate oferi. La un moment dat, am dus la spitalul oncologic Fundeni o delegaţie din Elveţia (care finanţează, prin noi, astfel de programe). Acolo lucrează o organizaţie care consiliază părinţii cu copii bolnavi de cancer. Elveţienii au rămas şocaţi: în ţara lor, statul oferă astfel de servicii, nu ONG-urile.

Dar la noi se spune că statul e sărac şi nu îşi poate permite...

Nu cred că e aşa. România este o ţară care are resurse, dar nu le cheltuie cu responsabilitate şi transparenţă. Dacă ne uităm în investigaţiile unor jurnalişti, observăm că domeniul medical este unul dintre cele mai corupte din România, mai ales în zona aceasta a bolnavilor foarte grav. Sînt aproximativ 7500 de organizaţii care oferă servicii sociale; pentru asta, ele trebuie să fie acreditate de stat, plătind nişte taxe. Aceste organizaţii au un număr de beneficiari mai mare decît beneficiarii statului, dar numărul de angajaţi ai statului este de patru ori mai mare decît ai ONG-urilor. Deci raportul între costuri şi eficienţă e în favoarea ONG-urilor. Încercăm de mulţi ani să promovăm o lege a contractării serviciilor sociale, prin care mediul asociativ să aibă acces egal la banul public pentru a furniza servicii sociale. Nu avem nici azi această lege, iar organizaţiile se străduiesc să le finanţeze din contribuţii de la firme şi de la persoane fizice.  

(fragmente dintr-un interviu care poate fi urmărit integral pe live.adevarul.ro)

Foto: E. Enea

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi