Drumurile noastre toate...

Publicat în Dilema Veche nr. 392 din 18 - 24 august 2011
Branduirea optimismului jpeg

Există o similaritate fascinantă între drumurile pe care le apucă diferitele societăţi ieşite din comunism. Teoretic, ele se cheamă „tranziţie“ iar pentru Europa aceasta este reglementată de „foi de parcurs“ emise de Bruxelles. Ştim deja că acestea nu împiedică ţările să o mai ia şi pe arătură, dar, în mare, toate drumurile duc la UE. Dincolo de acest parcurs al economiilor şi democraţiilor, există însă o tranziţie la firul ierbii, o tranziţie comportamentală pe care se îmbulzesc cetăţenii după marea decompresie a căderii regimurilor totalitare şi care nu beneficiază de nici o hartă sau marcaj rutier. Şi totuşi, oameni din culturi şi cu orizonturi profund diferite par să repete, fără să ştie, acelaşi scenariu prestabilit, să aibă năzuinţe similare şi să inventeze soluţii asemănătoare la marea provocare a „libertăţii“. 

Din acest punct de vedere, o raită prin Albania pare să fie un soi de călătorie în timpul scurt al postsocialismului. Şi aceasta deşi Albania nu poate fi comparată cu nici o altă ţară europeană, pe de o parte, datorită organizării sale societale înrădăcinate încă profund în relaţiile de sînge adăpostite de unităţile domestice izolate ale „kulelor“, pe de altă parte, din cauza izolării excepţionale în care a aruncat-o un dictator pe lîngă care Ceauşescu al nostru face figură de democrat. Altfel spus, deşi Albania a luat startul de pe cu totul alte coordonate, oamenii ei s-au regăsit în doar cîţiva ani pe aceleaşi drumuri ca şi noi. 

Pe la începuturi, albanezii s-au aruncat şi ei plini de speranţe într-un Caritas naţional în care au pierdut însă cît în trei FNI-uri. A rezultat un soi de război civil în care şi-au pierdut viaţa peste două mii de cetăţeni şi care a aruncat ţara într-un haos suplimentar. A venit apoi soluţia emigrării, îmbrăţişată rapid de o parte considerabilă a populaţiei. Iar odată cu munca în străinătate, au apărut şi investiţiile în maşini şi case. 

La capitolul maşini, albanezii sînt încă în faza Mercedes, visul de propăşire al fiecăruia (cu plăcerea mea pentru statistici improvizate, am stat vreo oră la o cafea în Gjirokastra să număr maşinile ce treceau pe uliţele strîmte ale bazarului: aproape 60% erau Mercedes-uri de toate generaţiile). Traficul nu respectă nici o regulă iar semnalizarea, despre care scriam cu o altă ocazie, pare să nu fi fost încă inventată. Tot ce e maşină nouă ţîşneşte pe lîngă tine şi te depăşeşte pe stînga sau pe dreapta, pe sens contrar sau prin şanţ şi se înfige în final într-un ambuteiaj care nu miră pe nimeni. Din cînd în cînd, şoferii se opresc să mai schimbe o vorbă şi claxonează de fiecare dată cînd văd cîte un prieten. Spaţiul public este al fiecăruia. 

La capitolul case, albanezii au ars etapele, astfel încît localităţile lor sînt un amestec de dezolare comunistă, buticărie a anilor ’90 şi urbanism violent al anilor 2000. Per ansamblu, postsocialismul înseamnă şi aici frenezie urbanistică: toată ţara este un şantier – cum ar spune doamna Udrea –, nici o regulă nu pare să funcţioneze iar edilii se întrec în iniţiative incoerente, dar personale. Cei întorşi cu bani din Italia sau Anglia îşi ridică instantaneu case făloase pe unde apucă, sînt atît de grăbiţi uneori, încît acestea se prăbuşesc înainte de a fi terminate. Uneori le mai dărîmă, demonstrativ, şi statul, căci marea majoritate sînt fără autorizaţie. Nu sînt două case la fel, fiecare dorind să iasă în evidenţă printr-o inventivitate personală şi adesea debordantă. Cei cu mai puţine mijloace îşi decupează o faţadă de bloc comunist pe care o amenajează după gustul lor de noi proprietari. Şi unii, şi alţii folosesc aceleaşi culori ţipătoare, aceleaşi termopane şi acoperişuri Lindab. Iar cei lipsiţi de orice mijloace înjură „democraţia“. Cu toţii, de la cetăţeni la edili, îşi încununează apoi creaţia arhitecturală cu însemne heraldice ţanţoşe, de la vulturi şi lei de ipsos la statui de bronz, toate plasate cît mai la vedere. (La capitolul acesta, ansamblul statuar din capitala Macedoniei vecine bate însă tot ceea ce am văzut vreodată într-o ţară postsocialistă!) Pentru toate acestea este valabilă eticheta de „turbo-arhitectură“, prin care descria Prishtina un urbanist străin. 

În afară de maşini şi case, există apoi spălătorii de maşini (pentru ei) şi saloane de coafură (pentru ele). Pe seară, şi ei, şi ele ies la vedere, refăcînd pe cîte un corso universul glocal de peetsees & machos. La extrema cealaltă, găseşti însă totdeauna şi pretutindeni o ospitalitate şi o jovialitate proaspătă, care îţi trezesc nostalgii după vremurile de început cînd mai exista aşa ceva şi pe la noi. Dincolo de toate acestea există însă atracţia oglinzii pe care o astfel de ţară o întinde, involuntar, oricărui român. Ai adesea sentimente paterne şi îţi vine să le spui, uneori, albanezilor: Ei, măi copii, şi noi am fost ca voi, lasă, o să creşteţi şi o să vedeţi!... Pe de altă parte însă, dacă treci de acest paternalism ieftin, îţi dai seama de o diferenţă care nu mai este în avantajul nostru: şi ei investesc mai tot cîştigul din străinătate pe case făloase, dar nu pentru a lăsa camerele nelocuite, ci pentru a le transforma în hoteluri şi/sau restaurante, Albania avînd astfel, pe litoral cel puţin, un potenţial turistic la care România, infinit mai bogată, nici nu poate visa. Mai mult, ceea ce s-a construit nu a fost doar afacere de baron local şi nu a vizat doar „oamenii cu bani“ – deşi nici ei nu duc lipsă nici de unii, nici de alţii. Astfel, în Albania nu trebuie să fii nouveau riche pentru a construi hoteluri sau pentru a te simţi bine într-una dintre nenumăratele cîrciumioare noi, unde se poate mînca excelent la preţuri de patru ori mai mici decît la noi şi unde turişti cu bani şi localnici fără pot „socializa“ deopotrivă. Libera iniţiativă (chiar dacă haotică) a fost acordată tuturor şi s-a orientat spre toate categoriile de public. 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

ciocolata neagra jpg
Beneficiile surprinzătoare ale ciocolatei negre: „Nu e placebo: e o stare de echilibru (...)!"
Poate fi ciocolata neagră un remediu natural pentru dispoziția ta? O echipă de cercetători susține că da, însă cu o condiție: să conțină minimum 85% cacao. Un studiu publicat recent în revista științifică Nutrients vine cu dovezi solide în acest sens.
Donald Trump FOTO AFP
Trump spune că acordul cu Iranul este „încă posibil” și susține că Teheranul era „la câteva săptămâni distanță” de arma nucleară
Președintele american Donald Trump a declarat că „un acord cu Iranul încă este posibil” și a susținut că regimul de la Teheran „era la doar câteva săptămâni distanță” de a obține o armă nucleară.
targ de joburi upg
Tineri fără direcție: Peste jumătate dintre liceeni nu știu ce carieră vor
Peste jumătate dintre tinerii chestionați, cu vârsta între 16 și 18 ani, declară că nu știu clar ce drum să urmeze în carieră, deși mai au foarte puțin timp până la admiterea în facultate.
rosii jpg
Ce trebuie să pui la rădăcina roșiilor în luna iulie. Trucuri simple pentru o recoltă bogată și gustoasă
Luna iulie marchează o etapă esențială în dezvoltarea roșiilor, indiferent dacă acestea sunt cultivate în grădină, solar sau în ghivece. În această perioadă, plantele au nevoie de îngrijire atentă pentru a-și atinge potențialul maxim în ceea ce privește gustul, dimensiunea și productivitatea.
celula inchisoare jpg
Criminal în serie rus, condamnat la a doua pedeapsă cu închisoarea pe viață. Ce i-a adus o nouă sentință
Vladimir Mirgorod, un criminal în serie din Rusia, a fost condamnat pentru a doua oară la închisoare pe viață, după ce autoritățile au descoperit că numărul victimelor sale era dublu față de ceea ce se cunoștea inițial.
Primul Razboi Mondial @GettyImages jpg
Singurele trei țări care au pierdut ambele Războaie Mondiale. Au fost învinse și au trecut prin transformări politice, teritoriale și sociale profunde
Cele două Războaie Mondiale au fost cele mai tragice și violente episoade din întreaga istorie a omenirii. Zeci de milioane de oameni au murit din cauza acestor conflicte, iar rănile lăsate în urmă încă sunt resimțite și în ziua de astăzi.
Nave NATO in Marea Baltica - Baltops 2015 FOTO navylive.dodlive.mil
Risc major pentru viața marină și oameni: 1,6 milioane de tone de muniții toxice zac pe fundul Mării Nordului și Mării Baltice
Peste 1,6 milioane de tone metrice de muniții convenționale și chimice zac pe fundul mării, în largul coastelor germane ale Mării Nordului și Mării Baltice, ceea ce reprezintă o amenințare gravă pentru ecosistem și sănătatea umană.
anca pandrea si iurie darie (1) JPG
Abia după ani de zile a spus-o! Ce a făcut Anca Padrea cu trupul lui Iurie Darie în seara în care a murit: „Atât de mult l-am iubit!”
Anca Pandrea (79 de ani) a trăit o iubire profundă și de neuitat alături de regretatul Iurie Darie. Actrița și-a iubit atât de mult jumătatea, încât în momentul în care acesta a murit a făcut un gest impresionant.
Legione romana parata jpeg
Marea victorie a generalului roman Titus Labienus împotriva treverilor
Orașul de pe Tibru a avut o mare problemă cu triburile gallilor și se povestește că doar gâștele au salvat ultimul centru de rezistență în fața invadatorilor veniți din nord și care luptau cu arme grele.