Dintre sute de partide... – dialog cu Cristian PREDA

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Dintre sute de partide    – dialog cu Cristian PREDA jpeg

25 de ani şi cîteva sute de partide

Dumnezeu a trîntit telecomanda

25 de ani şi cîteva sute de partide

Ideea mi-a venit la începutul anilor 2000, cînd nu aveam nici un angajament politic, atunci cînd se discuta despre schimbarea legii partidelor. Era o discuţie foarte interesantă despre ce se va întîmpla cu partidele politice din România după ce va intra în vigoare legea care prevedea ca un partid să aibă 25.000 de membri fondatori, în cel puţin 11 judeţe. Se făceau diverse pariuri atunci: că vor rămîne tot atîtea cîte erau în anii ’90 (la un moment dat, aveam peste 300 de partide); că numărul lor va scădea, imediat sau în timp ş.a.m.d. Pe atunci studiam şi influenţa sistemelor electorale asupra creării de partide. Există, în teoria politică, o perspectivă foarte interesantă asupra felului în care se votează şi se distribuie mandatele şi numărul de partide. Aşa că m-am întrebat atunci cîte partide au contat în România. Întrebarea are mai multe răspunsuri. Cîte partide au contat în construcţia pluralismului? Foarte multe. Cîte au contat în articularea sistemului de decizie politică, în Parlament, la guvernare? Asta deschide un cîmp întreg de discuţie şi e nevoie de nişte elemente strict cantitative. Aşa că am vrut să recuperez partidele care au încercat să se impună în viaţa politică. Au fost înregistrate cîteva sute, dar numai unele au depus candidaturi. La primele alegeri din 1990 au fost 80 de liste. Aşa că mi s-a părut util să înregistrez datele strict factual. Există şi o parte pur anecdotică în carte. Cîţi mai ştiu că a existat Alianţa Leopardul? Sau Partidul Muncii Birocratice. Eu, ca votant al Convenţiei Democratice în 1996, n-am ştiut, pînă n-am intrat în măruntaiele acestei documentări, că Partidul Muncii Birocratice a fost parte a CDR. 

Care au fost sursele documentare? 

Le-am găsit în presa anilor ’90. A scos pe vremuri Agerpres un catalog foarte interesant cu partidele care existau, pe baza unui formular trimis tuturor partidelor, şi din care îţi dai seama cît de vie era viaţa politică la începutul anilor ’90. Apoi, am folosit datele electorale. A trebuit să recuperez toată istoria alianţelor politice şi a transformărilor de nume şi de personal. N-a fost uşor. A rezultat un mic volum care să servească drept sursă de informaţie. L-am publicat în momentul în care am intuit că se va schimba legea electorală – între timp s-a şi schimbat – şi se va trece la un sistem care va uşura înfiinţarea de partide. 

La începutul anilor ’90, pentru înfiinţarea unui partid era nevoie de 251 de membri. În 2003, s-a ajuns la 25.000… 

Iniţial, cînd s-a votat legea în Parlament, erau necesari 50.000. Unii comentatori au spus că doar în sistemele foarte controlate din Asia Centrală se cere un asemenea număr. Ion Iliescu, înainte de promulgare, a retrimis legea în Parlament, considerînd că cifra e prea mare. Şi atunci s-a votat numărul de 25.000, dar fără nici o fundamentare, fără nici o logică. În teoria partidelor există două mari direcţii: una spune că partidul trebuie să acopere tot teritoriul naţional, alta că realitatea ne arată necesitatea unor partide regionale. La noi, în 2003, s-a luat definiţia rigidă: e partid doar acela care are un număr mare de membri. Acum, s-a trecut în partea cealaltă: se poate înfiinţa un partid cu numai trei membri. 

Una dintre discuţiile aprinse din 2003 se referea la faptul că legea favorizează partidele mari şi va face aproape imposibilă apariţia unor partide noi… 

S-a verificat în timp acest lucru. După adoptarea legii în 2003, au intrat în Parlament, ca partide noi, doar cîteva. A intrat pe picioarele proprii Partidul Poporului, al lui Dan Diaconescu. Apoi, Partidul Umanist Român, actualul Partid Conservator, care a fost tot timpul aliatul PSD (aşa a intrat în Parlament). A mai intrat, tot ca aliat al PSD, UNPR, care se formase ca o disidenţă a PSD. A revenit în Parlament PNŢCD, dar sub umbrela Alianţei România Dreaptă. La fel şi Forţa Civică, între timp integrată în PNL. 

Dacă acum se pot înfiinţa partide doar cu trei membri, ne putem aştepta la o efervescenţă politică asemănătoare cu cea din anii ’90? 

Sînt convins. La începutul anilor ’90, exista şi o altă miză, care între timp a dispărut. Atunci, partidele se făceau şi pentru că Primăria le dădea un sediu, unde se făceau mici afaceri. Pe bulevard, în fostul sediu al Senatului interbelic, erau mai multe sedii de partide şi acolo se amenajase o sală unde rulau filme pe casete video. Alte partide şi-au făcut în sedii agenţii de turism sau mici magazine. Asta era cultura politică şi aşa a reacţionat societatea. Acum sînt convins că unii vor face partide din amuzament sau pentru a ridiculiza scena politică. E ceva foarte interesant. În mai multe ţări europene, există o mişcare contestatară a

-ului, care ia diverse forme, uneori cu rezultate neaşteptate. Ştiu foarte bine cazul islandez, pentru că am fost timp de cinci ani raportorul Parlamentului European pentru Islanda. După criza financiară din 2008-2009, mai mulţi intelectuali şi artişti au lansat o mişcare politică prin care luau în derîdere felul în care islandezii făceau politică. Făceau propuneri extravagante, de exemplu: „Dacă ne votaţi pe noi, veţi avea prosoape gratuite cînd mergeţi la bazin“. Era o mişcare mai degrabă amuzantă. Liderul acestei mişcări a devenit însă primarul oraşului Reykjavik, în care trăiesc două treimi din populaţia Islandei. Aşadar, amuzamentul s-a convertit într-o mişcare care a bulversat scena politică islandeză. În Polonia, marea surpriză a alegerilor prezidenţiale a fost o vedetă de rock, Pawel Kukiz, un contestatar care a luat 20% din voturi. Se considera că Bronislaw Komorowski va cîştiga (unii credeau că chiar din primul tur). Iniţiativa lui Kukiz a schimbat scena politică şi i-a permis lui Andrzej Duda să cîştige. 

În România nu lipsesc artiştii şi oamenii inteligenţi care să ia peste picior felul cum se face politică. Dar mai e loc pentru noi partide? Scena pare definitiv ocupată… 

Este loc. În mod natural, alegerile locale reprezintă o bună ocazie pentru forţele locale de a se agrega. Iniţiativele pot să pornească de la un număr foarte mic de oameni, s-a mai întîmplat şi în alte ţări. Sînt convins că în multe locuri oamenii se vor implica şi este posibil ca pe plan local să apară mai multe iniţiative de succes decît pe plan naţional. Pe plan naţional, partidele au căzut de acord să accepte finanţări grosolan de mari, ceea ce reprezintă un obstacol uriaş pentru iniţiativa politică. Sînt foarte nemulţumit că în lege s-au păstrat praguri extrem de mari pentru sumele politice care pot fi plătite de indivizi ori de firme sau care pot fi împrumutate de partide. Banii băgaţi în politică sînt cea mai importantă sursă pentru corupţie. Eu am pledat pentru austeritatea campaniilor electorale: mi se pare soluţia cea mai sănătoasă pentru limitarea corupţiei din politică. Nu există o ţară europeană în care să poţi băga atîţia bani în politică. 

Dacă am calcula la preţul pieţei costurile tuturor bannerelor şi afişelor puse prin oraşe şi sate în campaniile electorale, am ajunge la sume uriaşe. 

Asta e problema, de fapt. Banii din politica românească sînt enormi. Şi asta întreţine sistemul de clientelism politic. Există oameni de afaceri respectabili şi există un mediu de afaceri sănătos în România, inclusiv firme foarte serioase care lucrează onorabil cu statul. Dar cei care sînt abonaţi la contracte cu statul şi sponsorizează campaniile electorale nu sînt oameni de afaceri, ci spoliatori ai bugetului public. Sînt posibili pentru că în campaniile electorale există atît de mulţi bani. 

Şi atunci, ce şanse au cîţiva oameni cinstiţi şi bine intenţionaţi, dar care nu au acces la mulţi bani şi la aceste reţele de „sponsorizare“, să înfiinţeze un partid nou şi să aibă succes? 

Tocmai de asta spuneam că şansele mai mari sînt pe plan local. Pe plan naţional, atunci cînd ai în faţă doi coloşi politici precum PSD şi PNL – căci asta sînt din punctul de vedere al resurselor, nişte coloşi – e foarte greu să ai cîştig de cauză. Nu exclud o răsturnare surprinzătoare a

-ului. Dacă se continuă ceea ce a început – şi anume punerea sub acuzare şi condamnarea celor care au abuzat de poziţiile lor politice pentru a aranja contracte ori pentru a sifona banii publici – partidele vor fi destabilizate. 

Multe partide mici înfiinţate cu deplin entuziasm în anii ’90 au fost înghiţite de partidele mari. Nu se poate repeta istoria? 

Nu, pentru că între timp politica s-a profesionalizat. Cu bune şi rele. Mediul politic românesc nu e foarte îmbietor. E plin de nişte personaje… grozave. Cu toate acestea, şi în partide, şi în instituţii, acest mediu s-a profesionalizat în bună parte. Există peste tot şi oameni serioşi, oameni care fac ca instituţiile să meargă mai departe, ung mecanismul. Peisajul instituţional – cu toate relele sale, cu povara aceasta enormă a corupţiei – a devenit funcţional, ceea ce ne-a făcut să intrăm în UE şi în NATO. E un peisaj cu totul diferit de anii ’90. Dacă vin nişte partide mai serioase, care să fie responsabile aşa cum sînt partidele europene, şansa de dezvoltare creşte, căci nişte partide noi ar dezvolta instituţiile în loc să le blocheze.  

(fragmente dintr-un interviu care poate fi urmărit pe live.adevarul.ro)  

Foto: E. Enea

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.