Dilema referendumului

Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Branduirea optimismului jpeg

– Să ne lase! Să ne lase naibii în pace să ne vedem de treabă că ne-au ameţit de cap!
– Cine?... dau eu să mă dumiresc.
– Ei! răspunde sec taximetristul.

Ei... Bine, bine, dar care „ei“? – mă întrebam eu în sinea mea. Mai rămînea ca taximetristul meu să-l plastografieze pe Farfuridi şi să exclame la rîndul său: „Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!“. N-a făcut-o, dar dilema rămîne.

Deşi bătălia referendumului este politică şi opune două tabere conjuncturale de partizani, miza reală este de fapt socială, structurală şi ne priveşte pe toţi. Formulată de taximetristul meu, ea sună cam aşa: „să ne lase naibii în pace să ne vedem de treabă“. Reformulată mai sociologic, ea poate fi numită stabilitate socială (care este cu totul altceva decît „liniştea noastră“ cu care ne-au procopsit Iliescu sau Vîntu!). Dezvoltată puţin, această noţiune implică un minimum de coerenţă, consecvenţă şi echitate în acţiunile sociale, ceea ce, mai departe, constituie condiţia prealabilă pentru o minimă previzibilitate, fără de care oamenii de afaceri nu pot avea planuri de afaceri iar noi cu toţii nu putem avea aspiraţii. Sau, dacă vreţi să fiu mai precis, fără această minimă stabilitate, orizontul de aşteptări al întregii societăţi se împiedică de pragul zilei de mîine, ceea ce ne face pe toţi prizonierii dorinţelor şi soluţiilor de moment – şi sfîşiaţi astfel între furia şi frica pentru ceea ce (nu ştim că) ne aşteaptă în momentul următor. Or, exact de această stare s-a săturat societatea şi doreşte „să fie lăsată în pace să-şi vadă de treabă“!

În aceste condiţii, dilema este aceea a cetăţeanului turmentat: cu care dintre cele două tabere să votez pentru a avea mai multe şanse să obţin ceva din această „stabilitate“ şi să fiu „lăsat în pace“? Iar aici, singurele criterii de care dispunem sînt cele partizane şi/sau emoţionale, care ţin de percepţii subiective, impresii, stereotipuri, credinţe, refulări şi defulări etc. Totul pe fondul unei suspendări cronice a comunicării sociale: nimic din ceea ce se spune nu este real şi nimic din ceea ce este real nu se rosteşte raţional; şi, bineînţeles, nimeni nu ascultă pe nimeni. Pe scurt, nimic nu este ceea ce pare şi tot ceea ce apare (public) bate delirul. Băsescu a instaurat „totalitarismul“, iar Ponta a dat o „lovitură de stat“, dreptatea trebuie să ia o duşcă din Red Bull-ul răzbunării, pentru a prinde aripi înainte de a cădea din nou la pămînt, raţiunea funcţionează doar cu sofisme de genul: dacă Băsescu a condamnat comunismul, iar USL este duşmanul lui Băsescu, ergo USL este urmaşul PCR. Şi aşa mai departe...

Cu cine să voteze atunci cetăţeanul turmentat?

Cu PDL? Puţini sînt conştienţi de cinismul artei divide et impera a lui Băsescu, iar şi mai puţini cunosc detaliile manipulărilor sale fără frontiere. Dar foarte mulţi s-au săturat pur şi simplu să fie şi umiliţi, şi cu banii luaţi. Eram obişnuiţi cu mîncătoriile şi corupţia, cu deviza străveche despre peştele mare care înghite peştele mic – precum şi cu cea complementară despre pescuitul în ape tulburi. Dar Băsescu a adus o inovaţie extremă în balta cotidianului nostru şi a populat-o cu piranha. Care a puiat apoi o droaie de alte piranha, mai mici, dar tare multe. Plevuşca numită popor a trebuit să se ascundă în păpuriş – fiind apoi acuzată că e leneşă –, iar în spaţiul public al bălţii au rămas doar cîţiva piranha care şi-au devorat reciproc cuvintele pînă la os. Dincolo de metaforă, atmosfera generală a devenit irespirabilă iar populaţia pur şi simplu s-a săturat de acest darwinism social pe care, în numărul anterior, îl prezentam ca „manelism“. Băsescu nu este deci o bună alegere.

Cu USL? Reactiv măcar, părea o soluţie mult mai bună. Dar în doar cîteva săptămîni, şi-a provocat/a primit o lovitură de imagine mortală. Cum românii au memoria scurtă, puţini au realizat că totul a fost, de fapt, o mişcare de gen PDL, doar că pe fast forward. Şi cum românii sînt şi extrem de sensibili la imagine, cînd aceasta a devenit şi o proastă reputaţie europeană, mulţi au luat-o ca pe o ofensă personală. Dar mai presus de asta, iureşul pe care l-a iscat USL-ul în balta cu pirahna i-a făcut pe mulţi să se sperie de apariţia unei specii mutante de peşti, de la care nici măcar nu mai poţi şti la ce să te aştepţi. Deci nici USL nu mai pare a fi soluţia salvatoare...

Din păcate, oricare ar fi puterea emergentă după 29 iulie, nu cred că ea va realiza miza reală cu care va fi (a fost deja...) învestită. Nu cred, deci, că indispensabila „stabilitate“ ne aşteaptă după colţul acestui referendum. Şi totuşi, am un soi de optimism, nu conjunctural însă, ci istoric. Chiar cred că ceea ce am numit, în iarnă, „generaţia creativă“, această firavă revoltă ce s-a coagulat în Pieţele din ianuarie, va continua erodarea subversivă. Deocamdată este insignifiantă numeric, dar statisticile sînt oarbe în această privinţă. „Revolta“ nu are nimic din forţa de şoc a unui berbece revoluţionar, dar seamănă foarte mult, cred, cu o primă fisură în barajul unui lac de acumulare. Cine subevaluează o astfel de fisură uită de presiunea mută a miilor de tone de apă din spatele barajului. Şi nu înţelege că posibilul efect al ei nu este schimbarea peştilor din baltă, ci refacerea lacului în ansamblul său. În termeni mai puţin metaforici, asta se cheamă schimbare societală, şi nu (doar) revendicări sociale. Iar o asemenea schimbare, mult mai radicală, cere timp. Dar poate să izbucnească şi cînd nu te aştepţi...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic