Destinul unei grămezi de litere

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Nu am aflat că sînt un împăciuitorist

decît foarte tîrziu, în 1958, la 28 de ani,

după ce fusese declanşată lupta împotriva împăciuitorismului,

conform raportului expus la plenara CC-ului de către secretarul cu „organele“, Nicolae Ceauşescu,

eram dat afară din redacţie, încă din 1956,

împreună cu Nicola Ţic (cel despre care Eugen Barbu credea că e evreu, că îl cheamă, de fapt, Iţic, pînă cînd i s-a explicat că Nae e de pe la Deva, ardelean get-beget)

Încă din ’56, în plină Budapestă, fusesem eliminat fiindcă cineva mă turnase că susţin contrarevoluţia din Ungaria (ceea ce era adevărat) şi scrisesem un articol – scandalos de nepublicabil! – în care militam doar pentru inteligenţă, adică, precum se exprimase şeful cadrelor, cîntam la piculină cînd toţi trebuia să batem tare tobele,

de unde excluderea, motivată în cartea de muncă: „element ostil orînduirii socialiste“,

ceea ce, nu-i aşa?, nu însemna împăciuitorism.

„Nu însemna, dar se subsumează“, mi-a explicat un prieten (vitrinier la Decorativa), care mă chemase în Cişmigiu să mă convingă să depunem împreună actele, la prefectură, pentru ca să emigrăm în Israel.

L-am refuzat clar: „plec la Sinaia să-mi termin romanul cu uteciştii din ’45“.

Mult mai clar m-a lămurit ce înseamnă împăciuitorismul, tot atunci, în ’58 (nu mai repet la ce vîrstă, să nu se creadă că îmi cer scuze cu vîrsta...), mult mai larg mi-a deschis ochii, chiar dacă era întuneric, o prietenă, într-un parc (aţi observat cîte fenomene revoluţionare şi contrarevoluţionare s-au petrecut în parcurile bucureştene?)

comunicîndu-mi că luase un vot de blam fiindcă recunoscuse în şedinţa aceea cu lupta împotriva împăciuitorismului că a continuat să se vadă cu Ţic şi cu mine după excluderea noastră.

Asta însemna împăciuitorism: a te vedea cu excluşii – cu duşmanii orînduirii – prin urmare, logic şi partinic, nu puteai să săvîrşeşti o asemenea greşeală decît influenţată de ei; cu ei nu era admisibil să fii în contact. Ei – în terminologia raportului – trebuiau să fie lichidaţi

„fiziceşte?“, am întrebat-o şăgalnic (eram din ’57 în posesia termenului, tradus din rusă, după raportul Hruşciov, „scriitori smulşi fiziceşte vieţii“, valabil şi pentru Babel al meu)

„Ei, fiziceşte!“, a murmurat ea, îmbrăţişîndu-mă într-un unic fel, acela prin care se subînţelege „mai dă-o încolo de problemă“.

Nu m-am lăsat lichidat şi, zile întregi, să zicem aşa, mergînd pe ascuns la cinematografe de cartier

– ţin minte că am văzut de trei ori în şapte zile Glinca, filmul preferat al lui Stalin, cu uvertura aceea duduitoare la Ruslan şi Ludmila –

ieşind de la film şi aşezîndu-ne în plăcintării obscure, mai în glumă, mai în serios, am căutat, în limbajul viguros al epocii, „rădăcinile împăciuitorismului meu“.

De unde venea? De la mama, pianistă romanţioasă? De la tata, care mă bătea crunt dacă-i umblam la colecţia filatelică? De la bunică-mea, care emigrase legal plecînd la Gara de Nord cu o garoafă în mînă pentru a-i mulţumi astfel, vizibil, ţării în care se născuse? De la Armata de cavalerie a lui Babel citită în franceză, dată pe sub mantaua lui de ploaie de către Millo Petroveanu, la restaurantul Berlin...? I-am povestit ce însemna la Babel „internaţionala oamenilor buni“, idee curat subversivă la ora aceea, încredinţîndu-i că era scriitorul meu de bază în tot ce trăim.

Hălăduind astfel printre rădăcinile desigur mic-burgheze, într-o bună zi am emis ipoteza că împăciuitorismul meu putea izvorî şi din imposibilitatea de a fi invidios. „Nu ştiu ce înseamnă invidia.“ Ea a rămas înţepenită şi întru totul serioasă cum n-o înregistrasem niciodată, mi-a spus, severă: „Nu se poate... Nu se poate să fii scriitor şi să nu invidiezi pe nimeni“. I-am repetat „habar n-am ce-i invidia...“ „Minţi!“, şi m-a pus să jur, i-am jurat şi de atunci nu ne-am mai văzut, deşi eu am mai căutat-o cu telefoane nocturne la care mi-a răspuns laconic, fără vreo perspectivă; o singură dată a avut tăria să-mi spună clar că nu-i place să aibă de-a face cu oameni care mint sub jurămînt; am fost ironic, recunosc, şi i-am urat să lupte, mai departe, cu noi şi noi succese, în lupta cu împăciuitorismul.

A dispărut din viaţa mea, deşi nu pot spune că nu a lăsat urme; am avut zile în care doream cu o anume intensitate – pe scurt: dor – s-o revăd, să o rog să-mi dea explicaţii, eventual să ne împăcăm, sfidînd humorul inerent expresiei; de neuitat rămîne ziua cînd – conform patimii mele de a lega pariuri cu destinul – am hotărît să fiu 48 de ore sincer invidios pe toţi confraţii mei, de la Mazilu la Titus Popovici, şi-n caz de victorie ea să mă sune a treia zi şi să mă cheme să vedem... fixasem şi filmul, nu-l mai ţin minte. Probabil că nu am putut să fiu şi sincer, şi invidios, fiindcă ea nu m-a chemat şi mi-e greu acum să pun pe hîrtie cîte bune şi rele despre ea mi-au trecut prin pix.

Zilele trecute am aflat că s-a prăpădit în Australia, unde, de mult auzisem, vag, că se măritase cu un celebru anestezist local. A fost cea mai intransigentă femeie din cîte am întîlnit; singura care a înţeles – ca şi Stendhal – că invidia e cel mai serios sentiment uman; după atîţia ani, tot nu-l posed şi nu mai am ce face. Rămîn un împăciuitorist, chiar dacă azi e mult mai grav, deoarece grămada aceea de litere s-a redus la trei: laş! Nu mă pot lichida, mai ştiu încă pe de rost uvertura la Ruslan şi Ludmila.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.