Destinul unei grămezi de litere

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Nu am aflat că sînt un împăciuitorist

decît foarte tîrziu, în 1958, la 28 de ani,

după ce fusese declanşată lupta împotriva împăciuitorismului,

conform raportului expus la plenara CC-ului de către secretarul cu „organele“, Nicolae Ceauşescu,

eram dat afară din redacţie, încă din 1956,

împreună cu Nicola Ţic (cel despre care Eugen Barbu credea că e evreu, că îl cheamă, de fapt, Iţic, pînă cînd i s-a explicat că Nae e de pe la Deva, ardelean get-beget)

Încă din ’56, în plină Budapestă, fusesem eliminat fiindcă cineva mă turnase că susţin contrarevoluţia din Ungaria (ceea ce era adevărat) şi scrisesem un articol – scandalos de nepublicabil! – în care militam doar pentru inteligenţă, adică, precum se exprimase şeful cadrelor, cîntam la piculină cînd toţi trebuia să batem tare tobele,

de unde excluderea, motivată în cartea de muncă: „element ostil orînduirii socialiste“,

ceea ce, nu-i aşa?, nu însemna împăciuitorism.

„Nu însemna, dar se subsumează“, mi-a explicat un prieten (vitrinier la Decorativa), care mă chemase în Cişmigiu să mă convingă să depunem împreună actele, la prefectură, pentru ca să emigrăm în Israel.

L-am refuzat clar: „plec la Sinaia să-mi termin romanul cu uteciştii din ’45“.

Mult mai clar m-a lămurit ce înseamnă împăciuitorismul, tot atunci, în ’58 (nu mai repet la ce vîrstă, să nu se creadă că îmi cer scuze cu vîrsta...), mult mai larg mi-a deschis ochii, chiar dacă era întuneric, o prietenă, într-un parc (aţi observat cîte fenomene revoluţionare şi contrarevoluţionare s-au petrecut în parcurile bucureştene?)

comunicîndu-mi că luase un vot de blam fiindcă recunoscuse în şedinţa aceea cu lupta împotriva împăciuitorismului că a continuat să se vadă cu Ţic şi cu mine după excluderea noastră.

Asta însemna împăciuitorism: a te vedea cu excluşii – cu duşmanii orînduirii – prin urmare, logic şi partinic, nu puteai să săvîrşeşti o asemenea greşeală decît influenţată de ei; cu ei nu era admisibil să fii în contact. Ei – în terminologia raportului – trebuiau să fie lichidaţi

„fiziceşte?“, am întrebat-o şăgalnic (eram din ’57 în posesia termenului, tradus din rusă, după raportul Hruşciov, „scriitori smulşi fiziceşte vieţii“, valabil şi pentru Babel al meu)

„Ei, fiziceşte!“, a murmurat ea, îmbrăţişîndu-mă într-un unic fel, acela prin care se subînţelege „mai dă-o încolo de problemă“.

Nu m-am lăsat lichidat şi, zile întregi, să zicem aşa, mergînd pe ascuns la cinematografe de cartier

– ţin minte că am văzut de trei ori în şapte zile Glinca, filmul preferat al lui Stalin, cu uvertura aceea duduitoare la Ruslan şi Ludmila –

ieşind de la film şi aşezîndu-ne în plăcintării obscure, mai în glumă, mai în serios, am căutat, în limbajul viguros al epocii, „rădăcinile împăciuitorismului meu“.

De unde venea? De la mama, pianistă romanţioasă? De la tata, care mă bătea crunt dacă-i umblam la colecţia filatelică? De la bunică-mea, care emigrase legal plecînd la Gara de Nord cu o garoafă în mînă pentru a-i mulţumi astfel, vizibil, ţării în care se născuse? De la Armata de cavalerie a lui Babel citită în franceză, dată pe sub mantaua lui de ploaie de către Millo Petroveanu, la restaurantul Berlin...? I-am povestit ce însemna la Babel „internaţionala oamenilor buni“, idee curat subversivă la ora aceea, încredinţîndu-i că era scriitorul meu de bază în tot ce trăim.

Hălăduind astfel printre rădăcinile desigur mic-burgheze, într-o bună zi am emis ipoteza că împăciuitorismul meu putea izvorî şi din imposibilitatea de a fi invidios. „Nu ştiu ce înseamnă invidia.“ Ea a rămas înţepenită şi întru totul serioasă cum n-o înregistrasem niciodată, mi-a spus, severă: „Nu se poate... Nu se poate să fii scriitor şi să nu invidiezi pe nimeni“. I-am repetat „habar n-am ce-i invidia...“ „Minţi!“, şi m-a pus să jur, i-am jurat şi de atunci nu ne-am mai văzut, deşi eu am mai căutat-o cu telefoane nocturne la care mi-a răspuns laconic, fără vreo perspectivă; o singură dată a avut tăria să-mi spună clar că nu-i place să aibă de-a face cu oameni care mint sub jurămînt; am fost ironic, recunosc, şi i-am urat să lupte, mai departe, cu noi şi noi succese, în lupta cu împăciuitorismul.

A dispărut din viaţa mea, deşi nu pot spune că nu a lăsat urme; am avut zile în care doream cu o anume intensitate – pe scurt: dor – s-o revăd, să o rog să-mi dea explicaţii, eventual să ne împăcăm, sfidînd humorul inerent expresiei; de neuitat rămîne ziua cînd – conform patimii mele de a lega pariuri cu destinul – am hotărît să fiu 48 de ore sincer invidios pe toţi confraţii mei, de la Mazilu la Titus Popovici, şi-n caz de victorie ea să mă sune a treia zi şi să mă cheme să vedem... fixasem şi filmul, nu-l mai ţin minte. Probabil că nu am putut să fiu şi sincer, şi invidios, fiindcă ea nu m-a chemat şi mi-e greu acum să pun pe hîrtie cîte bune şi rele despre ea mi-au trecut prin pix.

Zilele trecute am aflat că s-a prăpădit în Australia, unde, de mult auzisem, vag, că se măritase cu un celebru anestezist local. A fost cea mai intransigentă femeie din cîte am întîlnit; singura care a înţeles – ca şi Stendhal – că invidia e cel mai serios sentiment uman; după atîţia ani, tot nu-l posed şi nu mai am ce face. Rămîn un împăciuitorist, chiar dacă azi e mult mai grav, deoarece grămada aceea de litere s-a redus la trei: laş! Nu mă pot lichida, mai ştiu încă pe de rost uvertura la Ruslan şi Ludmila.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.